ICCJ. Decizia nr. 5172/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5172/2004
Dosar nr. 2560/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Giurgiu, prin sentinţa penală nr. 1818 din 11 septembrie 2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 din acelaşi cod şi în baza acestui din urmă text de lege, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) şi ale art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa amenzii de 2.500.000 lei.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată pedeapsa aplicată şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.
A respins ca nedovedită, cererea de despăgubiri civile şi daune morale formulată de partea vătămată C.M.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 299.740 lei către Spitalul Prof. Dr. Bagdasar Bucureşti şi 9.823.737 lei către Spitalul clinic Colţea Bucureşti plus dobânda legală aferentă acestor sume de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a sumelor.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, la data de 12 august 1999, inculpatul a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate C.M., producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, inculpatul C.D. şi partea vătămată C.M.
În apelul parchetului, hotărârea primei instanţe a fost criticată pentru neaplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., neaplicarea dispoziţiilor art. 285 din acelaşi cod şi greşita individualizare a pedepsei.
În apelul inculpatului s-a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar partea vătămată a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului şi acordarea daunelor civile şi morale.
Tribunalul Giurgiu, prin Decizia penală nr. 1 din 7 ianuarie 2004 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi de partea civilă C.M., a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în sensul că, în baza art. 181 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.D. la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată, a constatat graţiată în întregime pedeapsa aplicată şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.
În baza art. 346 alin. (1), raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., l-a obligat la inculpat la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C.M.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.D., împotriva aceleiaşi sentinţe şi l-a obligat la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a arătat: „Având în vedere pericolul social ridicat al infracţiunii comise de inculpat, concretizat nu numai în importanţa valorilor sociale apărate de lege, dar şi în urmarea produsă, în numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată, în multitudinea intervenţiilor chirurgicale la care aceasta a fost supusă şi care i-au fost recomandate şi pentru perioada următoare şi de asemenea, ţinând seama de persoana inculpatului care, în pofida probatoriului administrat a adoptat o atitudine de negare a faptei comise, reţinem că pedeapsa aplicată de prima instanţă, respectiv, de 2.500.000 lei amendă penală nu este corespunzătoare scopului rezultat din art. 52 C. pen., nefiind de natură a contribui la reeducarea inculpatului şi formarea unei atitudini corecte a acestuia faţă de ordinea de drept şi normele de convieţuire socială."
Instanţa de apel a apreciat că, circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului nu-şi găsesc corespondent în situaţia de fapt stabilită de prima instanţă şi înlăturându-le, a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 181 C. pen.
De asemenea, a apreciat că, faţă de suferinţele cauzate părţii vătămate şi traumele fizice şi psihice cu care aceasta a rămas este justificată acordarea de daune morale.
Cu privire la critica formulată de parchet pentru neaplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a reţinut că nu este fondată, având în vedere că, din dispozitivul sentinţei rezultă fără dubiu că instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor acestui text de lege, punând în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei.
Referitor la apelul declarat de inculpat, instanţa de control judiciar a reţinut că, deşi, acesta nu a recunoscut comiterea faptelor, probele de la dosar atestă fără dubiu vinovăţia şi ca atare, solicitarea sa de a fi achitat nu a fost primită.
Împotriva deciziei penale, în termenul legal, au declarat recurs inculpatul C.D. şi partea civilă C.M.
Inculpatul recurent a solicitat în principal, achitarea, susţinând că nu se face vinovat pentru comiterea faptei pentru care a fost condamnat.
De asemenea, a susţinut că nu a fost pusă în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei la instanţa de fond şi nici nu a fost întrebată partea vătămată dacă îşi menţine plângerea formulată în cauză, iar pe latură civilă, a solicitat înlăturarea obligaţiei sale de plată a daunelor morale.
În recursul părţii vătămate s-a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă şi că pe latură civilă se impune să i se acorde daune morale, în valoare de 30.000.000 lei.
Prin Decizia nr. 620/ R din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis recursul declarat de inculpatul C.D., împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 7 ianuarie 2004 a Tribunalului Giurgiu, a casat Decizia atacată şi a menţinut soluţia instanţei de fond.
A respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată.
Instanţa de recurs a reţinut, referitor la aprecierea că, în cauză, nu au fost aplicate de către prima instanţă, dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., că aceasta nu este fondată, de vreme ce, condamnarea inculpatului s-a făcut în temeiul art. 181 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice reţinute prin actul de inculpare şi cu aplicarea expresă a art. 334 C. proc. pen.
A mai reţinut că, în mod corect, s-a apreciat că la dezbaterea în fond a cauzei, partea vătămată a solicitat condamnarea inculpatului, exercitându-şi şi dreptul de a declara apel, prin care a solicitat majorarea pedepsei şi a despăgubirilor civile, astfel că, nu au fost primite criticile formulate de inculpat cu privire la nerespectarea de către instanţă a obligaţiei de a pune în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei, precum şi a celei de a întreba partea vătămată dacă îşi menţine plângerea.
Curtea de apel a apreciat însă, că, în raport de probele administrate în cauză, soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, sub toate aspectele, motiv pentru care a casat Decizia pronunţată de instanţa de apel şi a menţinut hotărârea primei instanţe.
Partea vătămată C.M. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând condamnarea inculpatului C.D. la o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege, iar pe latură civilă, acordarea de daune morale şi materiale, în cuantum total de 317.000.000 lei.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor înscrise în Capitolul III din Titlul II al Codului de procedură penală, deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac.
Cum, Decizia nr. 620/ R din 14 aprilie 2004 atacată, a fost pronunţată de curtea de apel ca instanţă de recurs, recursul declarat de partea vătămată C.M. este inadmisibil şi în consecinţă, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată C.M., împotriva deciziei penale nr. 620/ R din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul C.D.
Obligă pe recurenta parte vătămată la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5171/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5173/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
