ICCJ. Decizia nr. 5171/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5171/2004
Dosar nr. 2432/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1203 din 10 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul O.R.G. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut măsura arestării inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 iunie 2003, la zi.
În temeiul art. 171 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea drogurilor rămase în urma analizelor de laborator, respectiv 23,6812 grame rezină de cannabis; 41,7719 grame fragmente vegetale de cannabis şi 0,3287 grame cocaină, depuse la I.G.P., prin procesul-verbal nr. 177656 din 24 iunie 2003.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În noaptea de 21 iunie 2003, în jurul orelor 4,00, lucrătorii de poliţie, cu ocazia identificării inculpatului şi a numitului D.S.I., în zona Pieţei Norilor, sector 4 Bucureşti, au găsit cu ocazia percheziţionării, asupra inculpatului, într-o pungă de plastic, cinci pliculeţe în care se găseau 0,5289 grame cocaină, 25,895 grame rezină de cannabis şi 5,053 grame fragment vegetal de cannabis, aşa cum a rezultat în urma analizelor de laborator.
S-a mai reţinut că, în aceeaşi seară, inculpatul şi-a pregătit o ţigară în care a pus droguri, iar o astfel de ţigară a fost oferită şi lui D.S., în al cărui apartament a fost găzduit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o, în principal cu privire la greşita sa condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri, el fiind doar consumator, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, a cărei reducere o cere prin acordarea unei mai mari eficienţe a circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 10/ A din 14 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de inculpatul O.R.G., a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând în fond, a decis:
- descontopirea pedepsei rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente:
- schimbarea încadrării juridice a faptei, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, ce reprezintă termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 21 iunie 2003, până la punerea efectivă în libertate a inculpatului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a dispus ca onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că „art. 2 din Legea nr. 143/2000 sancţionează diferenţiat faptele de oferire, punere sub vânzare, etc., după cum aceasta se referă la droguri de risc sau la droguri de mare risc, pedeapsa fiind mai blândă în cazul drogurilor de risc" şi că asupra inculpatului cu ocazia percheziţiei corporale, s-au descoperit atât cocaină (care reprezintă un drog de mare risc, fiind înscrisă în Tabelul II din Legea nr. 143/2000), cât şi cannabis şi rezină de cannabis (care reprezintă droguri de risc, fiind înscrise în Tabelul III din aceeaşi lege).
Cum inculpatul a oferit spre consum numitului D.S. o ţigară care era confecţionată din droguri ce fac parte din categoria celor de risc, a concluzionat instanţa de apel, încadrarea juridică a faptei era cea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit în nici un fel că inculpatul a oferit prietenului său spre consum, cocaină, drog de mare risc, care justifica încadrarea juridică a faptei în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, texte de lege în baza cărora prima instanţa l-a condamnat.
Împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pe care a criticat-o cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, deoarece, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză, rezultă că în urma examinării rezinei de cannabis şi a fragmentelor vegetale de cannabis s-au pus în evidenţă „compuşi colorabili cu reactivul Echtbansalz B, având valori Rf şi coloraţii caracteristice cannabinoizilor (cannabinol tetrahidrocannabinol cannabidiol), spotul corespunzător tetrahidro-cannabinolului având intensitatea de culoare şi suprafaţă cea mai mare.
S-a concluzionat că din moment ce în urma expertizei tehnico-ştiinţifică s-a stabilit în mod cert că ţigara oferită de inculpat, confecţionată din cannabis, conţinea THC, substanţă care caracterizează un drog de mare risc, încadrarea juridică corectă a faptei era cea din actul de trimitere în judecată şi pentru care prima instanţă l-a condamnat pe inculpat [(art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000)];
- pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare a acesteia care nu sunt proprii realizării prevederilor art. 52 C. pen., motiv pentru care s-a solicitat majorarea acesteia şi dispunerea executării prin privare de libertate.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din moment ce în urma expertizării rezinei de cannabis şi a fragmentelor vegetale de cannabis, droguri pe care inculpatul le-a folosit la confecţionarea ţigării pe care a oferit-o şi prietenului său spre consum, s-a identificat existenţa tetrahidrocannabinolului (THC), component al drogurilor de mare risc, înscris în tabelul nr. 1 la Legea nr. 143/2000, încadrarea juridică a faptei era cea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi nu în art. 2 alin. (1) cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că recursul declarat de parchet sub acest aspect este fondat urmând a se dispune în consecinţă, respectiv a menţine încadrarea juridică dată faptei prin actul de trimitere în judecată şi prin urmare şi a hotărârii primei instanţe care este legală şi temeinică.
În ce priveşte cea de a doua critică referitoare la individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia, se constată că prima instanţă i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că executarea ei prin privare de libertate este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Pentru considerentele ce preced urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a casa Decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe prin respingerea apelului declarat de inculpat, astfel cum se va decide prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 10/ A din 14 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul O.R.G.
Casează Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de inculpatul O.R.G. împotriva sentinţei penale nr. 1203 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, hotărâre pe care o menţine.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 iunie 2003 până la punerea efectivă în libertate.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate în apel.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5170/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5172/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
