ICCJ. Decizia nr. 5370/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5370/2004
Dosar nr. 4478/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 13 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiţilor J.I. subcomisar de poliţie, D.M.D. subinspector de poliţie, I.M. agent şef adjunct, P.M. şi B.I. agenţi principali, T.I. şi U.C. agenţi din cadrul I.P.J. Iaşi, cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (2) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (J.I.), iar ceilalţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii au făcut plângere la instanţa de fond petenţii P.C., P.E., P.C. şi P.I.
În motivarea plângerii s-a invocat: necitarea la parchet a petenţilor, încât aceştia nu şi-au putut efectua apărările; faptul că nu li s-au adus probe; nu au fost chemate persoanele acuzate pentru a fi audiate şi nu s-a avut în vedere caseta video, trimisă procurorului de petenţi.
Curtea de apel în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. ultim C. proc. pen., a analizat şi verificat rezoluţia atacată constatând următoarele:
Petenţii au formulat plângeri împotriva subcomisarului şef J.I. şi a agenţilor de pază, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă şi abuz în serviciu.
S-a reţinut că, în data de 19 august 2004, în timp ce construiau un chioşc, forţele de ordine au intervenit pentru degajarea unui teren pe care petenţii îl deţineau în baza unui contract de cesiune încheiat cu Primăria Tg. Frumos, măsura fiind abuzivă şi au suferit leziuni pentru care au necesitat îngrijiri medicale, forţele de ordine fiind instigate de subcomisarul şef.
Prin rezoluţia din 9 octombrie 2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva subcomisarului şef, ceilalţi agenţi fiind identificaţi ulterior.
La 12 februarie 2004 rezoluţia a fost infirmată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pentru necitarea petenţilor în cauză.
S-a constatat că, au fost audiate părţile vătămate în prezenţa apărătorului ales (partea vătămată P.I. nefiind audiată, pentru că nu se afla în ţară) martorii, s-au analizat actele şi relaţiile emise de I.P.J. cu privire la atribuţiile organelor de ordine.
În raport de probele administrate în cauză, s-a reţinut că organele de ordine au intervenit în mod corect atâta timp cât petenţii s-au opus la demolarea construcţiei efectuate fără autorizaţie, instigând la subminarea autorităţii acestor organe şi că aspectele litigioase urmând a fi rezolvate de instanţa civilă, încât organele de ordine au acţionat în limite legale, potrivit sarcinilor de serviciu.
Ca atare, instanţa a reţinut că în mod corect procurorul a pronunţat o rezoluţie de neîncepere a urmăriri penale.
S-a mai reţinut că obligativitatea audierii persoanelor acuzate nu este stipulată în normele legislative privind urmărirea penală pentru faptele reclamate, aceasta fiind la latitudinea procurorului.
Cât priveşte proba audierii şi vizionării casetei video, instanţa a respins-o, ca nefiind utilă cauzei, motivat de faptul că nu relevă alte împrejurări, iar motivele rezoluţiei atacate nu au avut în vedere această probă.
Împotriva sentinţei penale nr. 17 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Iaşi petenţii au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece nu s-a dat o justă apreciere probelor dosarului şi că nejustificat instanţa nu a cerut ataşarea casetei video, ca probă în susţinerea cererilor.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că în mod corect instanţa a dispus respingerea plângerii petenţilor.
Raportat la probele dosarului organele de ordine au acţionat în conformitate cu atribuţiile stabilite potrivit Legii nr. 281/2003, privind competenţa; Legea nr. 360/2002, privind statutul poliţistului, Legea nr. 63/2003, privind atribuţiile M.A.I. ce revin cu privire la apărarea proprietăţii publice şi private, a ordinii publice.
În atare situaţii chiar dacă s-au cauzat suferinţe sau vătămări, organele de ordine sunt absolvite de răspundere, atâta timp cât au acţionat în virtutea atribuţiilor de serviciu conform art. 56 din Legea nr. 360/2004.
Referitor la necesitatea vizionării casetei video se reţine că în mod corect, a fost respinsă această probă, cu motivarea reţinută de instanţă.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea constatând legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale, în raport de dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea petenţilor, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii P.C., P.E., P.C. şi P.I. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe fiecare recurent-petiţionar la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5535/2004. Penal. Art.211alin.2c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5345/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
