ICCJ. Decizia nr. 5421/2004. Penal. Art.183 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5421/2004
Dosar nr. 4519/2004
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 9 iunie 2004, Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpatul A.V.I. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 353 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 107/2002 a Judecătoriei Bicaz şi contopirea acestuia în pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă durată reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 25.000.000 lei daune materiale şi 15.000.000 lei daune morale către partea civilă U.Z.D. şi la 154.577 lei cheltuieli de transport către partea civilă C.A.S. Neamţ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a stabilit că, în seara de 22 aprilie 2004, în urma unor discuţii contradictorii, inculpatul a împins şi lovit victima cu pumnul în zona feţei, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut la pământ, izbindu-se cu capul de asfalt, exact la intersecţia aleei dintre blocul 1 şi 17 cu str. Cozmiţei; respectiv unde asfaltul prezenta o denivelare de cca. 2 cm.
Impactul cu asfaltul a fost puternic, zgomotul fiind auzit de către martorii M.I. şi C., fraţi, care locuiesc la parterul blocului 17. Aceştia au ieşit afară din bloc deoarece inculpatul A.V.I. se urcase pe victima căzută şi voia să o lovească şi au strigat la el.
Inculpatul a fugit, înconjurând blocul, iar cei doi fraţi s-au deplasat către victimă pentru a-i acorda primul ajutor. Aceştia au ridicat partea vătămată în picioare, i-au dat bunurile ce erau asupra sa, respectiv o sacoşă şi geanta diplomat, după care au întrebat dacă este cazul să anunţe salvarea.
Victima U.Z.V. a spus că nu este cazul şi a plecat către domiciliu, cei doi fraţi reîntorcându-se la locuinţă.
Inculpatul a urmărit în continuare victima, însă aceasta de la locul impactului a mai mers cca. 200 m, după care a căzut jos.
Inculpatul s-a apropiat de victimă cu intenţia de a-i acorda primul ajutor şi apoi l-a însoţit până la spital. După ce a fost urcat în salvare s-a încercat manevra de resuscitare, însă până la Spitalul orăşenesc Bicaz, victima a decedat.
Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei U.Z.V. a fost violentă. Cauza medicală a morţii a fost contuzia şi hemoragia meningo-cerebrală consecutive unui traumatism cranio cerebral, cu fractura de bază craniană.
Leziunile s-au putut produce prin lovirea victimei cu mijloace contondente (leziunile faciale), urmată de căderea şi izbirea victimei de corpuri dure, cu suprafaţa plană, probabil puţin prominenţă, zona de impact fiind regiunea occipitală inferioară paramedian dreapta.
Între leziunile traumatice, cranio-cerebrale şi deces există legătura directă de cauzalitate.
S-a evidenţiat, de asemenea, că în momentul decesului, victima se afla în stare de ebrietate (2,90 gr. la mie alcoolemie).
Reţinând vinovăţia inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Totodată, reţinând că inculpatul a comis fapta dedusă judecăţii în timpul liberării condiţionate după executarea parţială a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru proxenetism, prin sentinţa penală nr. 107/2002 a Judecătoriei Bicaz, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi art. 61 C. pen. şi a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat şi contopirea acestuia cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 217 din 20 iulie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată pentru care a solicitat reducerea ei.
Recursul declarat în cauză de inculpat este neîntemeiat.
Examinând temeinicia pedepsei aplicate se constată că pentru infracţiunea corect reţinută în sarcina inculpatului, a fost stabilită o pedeapsă legală şi temeinică de instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, care reflectă atât gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, evidenţiat de împrejurările şi modul în care a fost comisă, gravitatea urmărilor cât şi datele şi elementele referitoare la persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de proxenetism, dar cu o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
În consecinţă, sub aspectul analizat hotărârile atacate nu sunt criticabile, astfel că este neîntemeiat motivul de casare invocat de inculpat.
Cum alte motive de casare dintre cele susceptibile a fi examinate din oficiu nu se constată, recursul inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la 22 octombrie 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.I. împotriva deciziei penale nr. 217 din 20 iulie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la 22 octombrie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5125/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5422/2004. Penal. Art .211 alin 2 c.pen. Recurs → |
|---|
