ICCJ. Decizia nr. 5424/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 179 pronunțată la 25 martie 2004 de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 1983/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.
în baza art. 160b raportat la art. 3002C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B.I., iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A fost dedusă perioada executată începând cu data de 24 noiembrie 2003 la zi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părților vătămate N.G., domiciliat în comuna Stolnici, jud. Argeș și S.C., cu același domiciliu.
în baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească 1.600.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
în data de 17 iulie 2003, la domiciliul numitului D.D. a sosit B.C. și inculpatul B.I., unde împreună au consumat băuturi alcoolice până, în jurul orelor 23,00, după care au plecat toți cu autoturismul condus de D.D., la barul L.T. local ce avea program non-stop.
în acest bar, au consumat băuturi alcoolice până, în jurul orelor 2,00, după care, la propunerea lui B.C. toți trei au luat hotărârea să sustragă grâu dintr-o magazie aparținând părții vătămate S.C.V., care se afla la circa 500 m de acest bar.
După ce au luat hotărârea, au mers toți, apoi, la domiciliul inculpatului B.I. de unde au luat 5 saci de cânepă, după care, s-au deplasat cu același autoturism condus de D.D., până în apropierea locului unde se afla magazia.
D.D. a rămas în autoturism, iar cei doi, respectiv B.C. și inculpatul B.I., s-au dus la magazia părții vătămate de unde au încărcat sacii și au început să-i transporte în spate pe o potecă ce despărțea proprietatea părții vătămate S.C. de cea a lui N.G.
N.G., fiind trezit de lătratul câinilor, a mers în grădina sa și a văzut pe cei doi, respectiv pe inculpatul B.I. și pe B.C., pe potecă, având în spate fiecare câte un sac plin.
N.G. a luat atunci o bâtă și a așteptat după colțul gardului său circa 2-3 minute, iar după ce a ajuns în dreptul său, l-a lovit peste spate pe B.C. care a fugit spre autoturismul în care se afla D.D.
N.G. s-a îndreptat spre B.I., dar acesta văzându-l, a aruncat sacul din spate și l-a lovit cu pietre în zona feței, asigurându-și scăparea de moment atât a lui cât și a celorlalți doi, B.C. și D.D.
Ajunși la autoturismul lui D.D. i-au spus să pornească mașina, să plece, deoarece au fost surprinși de vecinul proprietarului, respectiv N.G. care a început să strige "hoții".
în aceste condiții, N.G. a alertat pe vecinul său S.C.V. și pe fii săi N.I. și N.M., iar toți trei au pornit cu autoturismul lui S.C. în urmărirea autoturismului condus de D.D. După circa 2,5 km, S.C. i-a ajuns pe cei trei, iar D.D. la insistențele inculpatului B.I., a evitat barajul și a continuat drumul până la o uliță apropiată de domiciliul său, parcând mașina, iar după 2-3 minute și-a făcut apariția N.G. și frații N. care au parcat mașina lângă autoturismul inculpaților.
în acest moment, inculpatul B.I. și B.C. se aflau la 10 metri de autoturismul lor, având fiecare câte o sticlă goală de bere în mână, în timp ce D.D. a rămas în mașină.
Incidentul a degenerat în acte de violență comise atât de inculpatul B.I. care a aruncat cu sticla către autoturismul celor trei, lovind capota autoturismului, cât și de inculpatul B.C. care a lovit pe S.C.V.
Leziunile traumatice produse părții vătămate S.C.V. au necesitat pentru vindecare 6-7 zile, iar cele cauzate părții vătămate N.G., 1-2 zile de îngrijiri medicale.
în drept, fapta inculpatului B.I. care în noaptea de 17 iulie 2003, împreună cu B.C. și ajutat de D.D., prin folosirea violenței, a sustras 5 saci de grâu de la partea vătămată S.C.V., în valoarea totală de 1.534.500 lei, a fost calificată de prima instanță ca fiind infracțiunea de "tâlhărie" prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantumul menționat.
Totodată a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și dedusă perioada executată.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că prejudiciul cauzat părților vătămate N.G. și S.C.V. a fost acoperit.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
în principal, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în două infracțiuni distincte, respectiv cea de furt calificat în dauna părții vătămate S.C.V. și infracțiunea de "lovire" în dauna părții vătămate N.G.
în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante în cauză, avându-se în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, iar la data comiterii faptei se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Prin decizia penală nr. 189/ A, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a admis apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 179 din 25 martie 2004.
A desființat în parte sentința atacată, în sensul că a aplicat inculpatului dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare, menținând restul dispozițiilor sentinței. A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus în continuare detenția acestuia.
împotriva ultimei hotărâri inculpatul B.I. a declarat recurs solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în două infracțiuni distincte, respectiv cea de furt calificat în dauna părții vătămate S.C.V. și infracțiunea de lovire în dauna părții vătămate N.G.
în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei urmând ca instanța de recurs să dea o mai mare valoare circumstanțelor reale și personale reținute în favoarea sa de cele 2 instanțe (de fond și de apel).
Recursul este nefondat.
Cele 2 instanțe au reținut în mod corect că în cauză nu poate opera schimbarea de încadrare juridică în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de tâlhărie în două infracțiuni distincte de furt calificat în dauna părții vătămate S.C.V. și infracțiunea de lovire în dauna părții vătămate N.G., deoarece din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că inculpatul B.I. împreună cu B.C. și D.D. și-au asigurat scăparea, fugind cu mașina de la locul faptei, urmare a lovirii părții vătămate N.G. cu piatra în zona feței, lovire care a necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, când acesta i-a surprins sustrăgând sacii de grâu aparținând părții vătămate S.C.V.
O atare activitate infracțională este unică și nu poate fi dirijată în două infracțiuni distincte de "furt" și de "lovire" astfel încât atât Tribunalul Argeș cât și Curtea de Apel Pitești au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor în infracțiunea de "tâlhărie" cu formele sale agravante.
Nici cea de-a doua critică a recurentului nu este întemeiată.
în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat în modul și împrejurările în care inculpatul a conceput și realizat tâlhăria, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (acesta nu are antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudinea sinceră) având în vedere și valoarea modică a prejudiciului, 1.500.000 lei, instanța de apel a pus în valoare dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., atunci când a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.
Astfel, Curtea de Apel Pitești, prin reducerea pedepsei aplicată inculpatului a făcut o justă și corectă individualizare a acesteia în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului a fost respins ca nefondat și obligat la cheltuieli judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5783/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4926/2004. Penal → |
|---|
