ICCJ. Decizia nr. 5454/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 167 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Maramureș s-a dispus condamnarea inculpatului P.P. porecla C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- port fără drept a cuțitului prevăzută de art. 111 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată și completată prin Legea nr. 169/2002 la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.
în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
în temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 7 august 2003 la zi.
în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească 3.228.000 lei despăgubiri materiale și 70.000.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale părții civile S.V.
în temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 188 din Legea nr. 31/1978 și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul să plătească 7.232.416 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale spitalicești acordate părții vătămate S.V. către C.A.S. Maramureș.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuțitul cu mâner având plăselele din corn de cerb cu o lungime de 28 cm, iar lama cu o lungime de 16,6 cm și lățimea de 2,3 cm, ridicat prin procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organul de cercetare penală.
în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească 2.900.000 lei cheltuieli judiciare statului.
în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească 3.434.000 lei cheltuieli judiciare părții civile S.V.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că în timpul zilei de 6 august 2003, inculpatul, fiind în compania părții vătămate S.V. și a martorilor B.I. și S.V. la stânele din apropierea cabanei P., a consumat băuturi alcoolice și după amiaza a ajuns în barul aflat în interiorul acesteia, unde, de asemenea, a mai consumat băuturi în aceeași companie.
La un moment dat, inculpatul a scos cuțitul din teaca ce o purta la brâu și l-a pus pe masă iar la ieșirea în afara localului a intenționat să-l lovească cu bâta pe martorul M.I., care l-a certat pentru că împreună cu însoțitorii săi ar fi făcut gălăgie în bar. A fost oprit de către partea vătămată și martorul S.V.
în continuare, inculpatul împreună cu partea vătămată și martorii B.I. și S.V. s-au deplasat la coliba sa și apoi a unuia dintre cei menționați, unde au consumat palincă și apoi au mâncat.
După plecarea martorului S.V. și după ieșirea martorului B.I. care s-a dus să ia lemne pentru foc inculpatul i s-a adresat părții vătămate cu expresia "vrei să-ți umblu la bumbi?". Partea vătămată a încercat să se ridice și a fost lovită de inculpat cu cuțitul în regiunea gâtului, cauzându-i o leziune corporală ce i-a pus în primejdie viața și care a necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale.
în drept, s-a apreciat că faptele inculpatului de a purta cuțit fără drept și de a lovi partea vătămată cu un cuțit în regiunea gâtului cauzându-i astfel leziuni corporale ce i-au pus viața în primejdie, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de port fără drept a cuțitului prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată și completată prin Legea nr. 169/2002 și de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.
Din declarațiile martorilor audiați nu a rezultat că partea vătămată ar fi provocat vreo discuție în contradictoriu cu inculpatul și nici că ar fi exercitat acte de violență asupra acestuia, astfel că nu s-a primit apărarea făptuitorului în sensul reținerii în favoarea sa a stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Susținerea inculpatului că partea vătămată cu acel prilej l-ar fi agresat cu un cuțit și că potrivit actului emis de C.M.L. Sighetu Marmației leziunile ce i-au fost produse au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, nu poate fi acceptată, deoarece din probele administrate nu a reieșit că S.V. ar fi avut cuțit asupra sa și nici martorii nu au relatat despre acte de violență exercitate de partea vătămată.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, partea civilă și inculpatul.
în motivarea apelului parchetului se arată că instanța de fond a omis să aplice inculpatului P.P. pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi conform art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., și nu a efectuat o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în contextul în care conform declarațiilor părții vătămate inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri de cuțit, prima în spate apoi țintind zona corpului numai în regiuni vitale, situație în care se impune majorarea pedepsei.
La termenul din 3 august 2004, partea civilă S.V. a solicitat admiterea apelului pe care l-a promovat numai sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei, în sensul majorării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, raportat la gravitatea faptei reținută în sarcina acestuia.
în motivarea apelului, inculpatul a arătat că nu a avut intenția să o rănească pe partea vătămată care a avut de altfel o atitudine provocatoare și a generat conflictul, astfel că în timp ce inculpatul se afla căzut jos și a încercat să se ridice, a fost lovit de către partea vătămată cu cuțitul în spate, solicitând admiterea apelului, reținerea scuzei provocării în favoarea sa urmând a i se aplica o pedeapsă redusă sub minimul special precum și reducerea cuantumului daunelor morale.
Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, a casat în parte sentința și a aplicat inculpatului P.P., alături de pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., și pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 lit. a), b)și c) C. pen, pe o durată de 3 ani, pe care le-a contopit, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a cuțitului prevăzută de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată și completată prin Legea nr. 169/2002, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani.
în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de partea civilă S.V. împotriva aceleeași sentințe.
în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.P. împotriva sentinței penale nr. 167/2004 a Tribunalului Maramureș.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că nu se poate reține în favoarea inculpatului starea de provocare reglementată de art. 73 lit. b) C. pen., în absența probelor care să releve că partea vătămată ar fi manifestat vreo conduită provocatoare concretizată în injurii și acte de violență, chiar inculpatul recunoscând că martorul B. l-ar fi tăiat cu cuțitul în spate pentru că s-a ridicat brusc, deci într-o conjunctură intempestivă, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, însă inculpatul nu a promovat vreo plângere penală nici împotriva martorului și nici a părții vătămate care, conform probelor administrate, nici nu a avut asupra sa vreun cuțit.
Instanța de fond a omis să aplice inculpatului P.P. pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi alături de pedeapsa principală aplicată pentru tentativa la săvârșirea infracțiunii de omor, deoarece textul art. 174 C. pen., prevede și această pedeapsă, apelul parchetului în acest context fiind fondat.
în ceea ce privește apelul părții civile, această cale de atac poate viza și aspecte ale laturii penale, dar numai în măsura în care ar genera consecințe asupra laturii civile, iar în speță părții civile S.V. i-au fost acordate despăgubiri civile solicitate ca urmare a condamnării inculpatului P.P. Ca atare, apelul pe care partea civilă l-a declarat a vizat exclusiv latura penală a cauzei, în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului, apare în acest context inadmisibil.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, ca urmare a nereținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a fost provocat de partea vătămată.
Examinând recursul inculpatului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 și 171 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.
Apărarea inculpatului, în sensul că ar fi săvârșit fapta fiind provocat de partea vătămată nu poate fi primită, neavând la bază probe care să ateste o astfel de situație.
Astfel, în afara declarației inculpatului, nu există nici o altă probă din care să reiasă că partea vătămată i-a aplicat vreo lovitură cu cuțitul sau că aceasta avea un astfel de obiect asupra sa. Mai mult, din declarațiile inculpatului rezultă că leziunile traumatice produse prin tăiere s-ar fi produs atunci când s-a ridicat brusc, în timp ce era agresat de partea vătămată, dar, în raport și de starea avansată de ebrietate în care se afla, susținerile sale singulare nu pot fi luate în considerare.
Loviturile aplicate de inculpat au vizat zone vitale ale corpului părții vătămate (gâtul) și au produs leziuni care au pus în pericol viața acesteia, necesitând totodată un număr mare de zile de îngrijiri medicale (40-50) și intervenții chirurgicale ulterioare pentru înlăturarea cicatricilor.
în aceste împrejurări, este evident că cererea privind reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării nu subzistă.
Discuțiilor contradictorii ce au avut loc anterior între inculpat și partea vătămată nu le poate fi acordată semnificația unui act de provocare, în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., care să determine o stare de tulburare puternică sau o emoție sub stăpânirea căreia inculpatul să fi acționat.
Așadar, solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa este nefondată atât sub aspectul reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cât și a oricăror alte împrejurări ce ar putea constitui circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., întrucât pedepsele aplicate au fost corect dozate în raport de împrejurările faptei, de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale, fiind orientată doar cu puțin peste limita minimă a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea mai gravă.
Ca atare, neexistând alte motive de casare care să fie luate în discuție din oficiu, înalta Curte, văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata reținerii și arestării preventive a inculpatului iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, acesta a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5553/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5007/2004. Penal → |
|---|
