ICCJ. Decizia nr. 5783/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 281 din 27 februarie 2002 a Judecătoriei Suceava s-a dispus condamnarea inculpatului C.C. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen., de un an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, prevăzută de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni închisoare.
S-a constatat prejudiciul recuperat.
Conform art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a revocat beneficiul grațierii pedepselor de 10 luni închisoare și de un an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 800 din 13 mai 1998 a Judecătoriei Rădăuți (pentru infracțiunile prevăzute de art. 97 alin. (1) și art. 98 alin. (1) din Legea nr. 26/1996), precum și a restului de 34 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 144 din 29 iunie 1996 a Judecătoriei Rădăuți (pentru infracțiunea prevăzută de art. 30 din Legea nr. 2/1987), pe care le-a contopit cu pedeapsa de un an închisoare și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, aplicată în cauză, în total 2 ani și 4 luni închisoare.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
După condamnări repetate pentru infracțiuni silvice, inculpatul și-a continuat activitatea infracțională și în dimineața zilei de 25 octombrie 2000 a tăiat din pădurea statului, pe raza O.S. Putna un arbore nemarcat, esență molid, în valoare de 1.257.830 lei, fiind surprins de organele silvice în timp ce transporta materialul lemnos, iar la 10 noiembrie 2000, în jurul orelor 17,00, a fost surprins din nou, în pădurea statului de unde a tăiat, fără drept, un alt arbore (molid), în valoare de 1.057.000 lei, materialul lemnos fiind recuperat în ambele cazuri.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 2870 din 20 martie 2002.
Separat, prin rechizitoriul din 15 decembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, C.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reținându-se că în noaptea de 3-4 iulie 2001 a sustras din apropierea locului de depozitare a lemnului aparținând S.S. Putna două bucăți lemn fag în valoare de 495.968 lei, fiind surprins de organele de poliție și silvice în timp ce transporta lemnele cu faetonul.
Prin sentința penală nr. 286 bis din 28 februarie 2002, Judecătoria Rădăuți, a dispus achitarea inculpatului C.C., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și art. 181C. pen., aplicându-i o amendă administrativă de 2.000.000 lei.
Instanța a apreciat că sustragerea de către inculpat a celor două lemne aparținând S.S. Putna nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că greșit s-a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, în condițiile în care acesta a suferit repetate condamnări pentru tăieri ilegale și furturi de arbori, fiind recidivist.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 4418 din 13 mai 2002.
La termenul de judecată din 14 octombrie 2002, instanța de apel a dispus conexarea celor două cauze în baza art. 34 lit. d) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 949 din 10 noiembrie 2002, Tribunalul Suceava a admis apelurile formulate de parchet împotriva sentinței penale nr. 286 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Rădăuți și de inculpatul C.C. împotriva sentinței penale nr. 281 din 27 februarie 2002 a Judecătoriei Rădăuți.
Au fost desființate în totalitate sentințele penale nr. 281 din 27 februarie 2002 și nr. 286 din 28 februarie 2002, ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți și în rejudecare, s-a dispus condamnarea inculpatului C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. b) și art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare;
- tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- furt de arbori, prevăzută de art. 98 alin. (1) din legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, rezultând o pedeapsă de un an și 4 luni închisoare.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a dispus revocarea beneficiului grațierii pedepselor de 10 luni închisoare și de un an închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 800 din 13 mai 1998 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 962 din 16 noiembrie 1998 a Tribunalului Suceava, precum și a restului de 34 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 144 din 29 iunie 1996 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 472 din 30 septembrie 1996 a Tribunalului Suceava, pe care, în temeiul art. 36 alin. (2) C. pen., le-a contopit în pedeapsa de un an închisoare.
Conform art. 10 din Legea nr. 137/1997 a dispus executarea pedepsei de un an închisoare, alături de pedeapsa rezultantă de un an și 4 luni închisoare, aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 2 ani și 4 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat recuperate prejudiciile cauzate D.S.S.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare de la fond, cele de apel rămânând în sarcina statului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.C., fără a-și formula motivele în scris, iar oral, prin apărătorul din oficiu a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, cu privire la lemnele luate din apropierea S.S. Putna, din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. b) și art. 76 lit. c) C. pen., în infracțiunea de însușire a bunului găsit, prevăzută de art. 216 alin. (1) C. pen. și aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestei încadrări.
Prin decizia penală nr. 444 din 9 iunie 2003, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei nr. 949 din 10 noiembrie 2002 a Tribunalului Suceava, secția penală.
S-a dispus casarea parțială a deciziei atacată, în sensul că prin descontopire:
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiate pedepsele de 8 luni și un an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 800 din 13 mai 1998 a Judecătoriei Rădăuți (pentru infracțiunile prevăzute de art. 97 alin. (1) și art. 98 alin. (1) din Legea nr. 26/1996) și restul de 34 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 144 din 29 iunie 1996 a Judecătoriei Rădăuți (pentru infracțiunea prevăzută de art. 30 din Legea nr. 2/1987), pedepse cu privire la care s-a revocat beneficiul grațierii acordate prin Legea nr. 137/1997, atrăgând atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Inculpatul a urmat să execute pedeapsa de un an și 4 luni închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Considerând că hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea legii, împotriva acesteia, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, decizia penală nr. 444 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, a fost criticată în sensul că, instanța de recurs a pronunțat o hotărâre contrară art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 care exceptează de la grațiere pe cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă.
Examinând recursul în anulare în raport de critica invocată se constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, dispozițiile art. 1 și 2 din acest act normativ, nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.
Pe de altă parte, potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune cu intenție, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiuni este închisoarea mai mare de un an.
Din actele dosarului rezultă, cum corect au reținut instanțele de judecată, că inculpatul C.C. a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 1996 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 472 din 30 septembrie 1996 a Tribunalului Suceava la 150,000 lei amendă penală pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
în baza art. 83 din același cod, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 239/1994 a Judecătoriei Rădăuți, urmând ca această pedeapsă să fie executată pe lângă amenda aplicată în cauză.
Se mai reține că inculpatul a executat pedeapsa de la 27 noiembrie 1996 la 23 ianuarie 1997, restul neexecutat fiind de 34 zile închisoare.
De asemenea, prin sentința penală nr. 800 din 13 mai 1998 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 962 din 16 noiembrie 1998 a Tribunalului Suceava, inculpatul a fost condamnat la 10 luni și respectiv un an închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 97 alin. (1) și art. 98 alin. (1) din Legea nr. 26/1996 (fapta din 11 februarie 1997), pedepse care au fost grațiate conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 (dosarele nr. 5764/1997 al Judecătoriei Rădăuți și nr. 5030/1998 al Tribunalului Suceava acvirate la dosarul nr. 4418/2002 al tribunalului Suceava).
Or, în cauză, în termenul de 3 ani prevăzut de Legea nr. 137/1997, la 25 octombrie 2000 și 3 iulie 2001, inculpatul a comis infracțiunile deduse în prezent judecății pentru care în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.
Cum la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 inculpatul avea statut de recidivist, fiind astfel exceptat de la grațiere, conform art. 4 pct. 1 din legea menționată.
în consecință, aplicându-se dispozițiile art. 10 din Legea nr. 137/1997, prin revocarea grațierii pedepselor de 10 luni închisoare, respectiv un an închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 800 din 13 mai 1998 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 962 din 16 noiembrie 1998 a Tribunalului Suceava, și a restului neexecutat de 34 zile din pedeapsa de 3 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 1996 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 472 din 30 septembrie 1996 a Tribunalului Suceava și apoi prin contopirea acestora, se impunea executarea pedepsei rezultate de un an închisoare pe lângă sancțiunea aplicată în prezenta cauză, de un an și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total, 2 ani și 4 luni închisoare, astfel cum, în mod corect a procedat instanța de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4141, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul în anulare să fie admis.
Se va casa decizia penală nr. 444 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava urmând să fie menținută decizia penală nr. 949 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Suceava.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5239/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5424/2004. Penal → |
|---|
