ICCJ. Decizia nr. 5553/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 263 din 30 martie 2004, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:
A condamnat pe inculpatul B.I.M. la următoarele pedepse:
- 7 (șapte) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani;
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul urmează a executa 7 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
în baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 12 noiembrie 2002, la zi.
S-a constatat că partea vătămată N.A.V. nu a formulat pretenții civile în procesul penal.
în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportate la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească cu titlu de despăgubiri civile:
- echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății a sumei de 60.70 dolari S.U.A., către partea civilă Serviciul de Ambulanță Iași;
- suma de 3.441.707 lei, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de B.N.R., până la achitarea prejudiciului către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași.
S-a constatat că Spitalul Orășenesc Hârlău nu s-a constituit parte vătămată și civilă în cauză.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului ridicat, conform dovezii de la dosar urmărire penală.
în baza dispozițiilor art. 189 C. proc. pen., a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de 2 milioane lei, să fie suportate din fondul special al Ministerului Justiției, urmând a fi incluse în cuantumul cheltuielilor judiciare.
în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 6 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care un milion lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
în data de 8 noiembrie 2002, orele 22,00, inculpatul B.I.M., după ce în prealabil consumase o mare cantitate de băuturi alcoolice, s-a deplasat la discoteca organizată în clădirea școlii generale Deleni, având asupra sa un cuțit cu lamă rabatabilă, despre care cunoscuții săi afirmă că îl purta în mod obișnuit asupra sa.
Când inculpatul a ajuns la discotecă, petrecerea era în plină desfășurare, fiind prezenți peste 100 de tineri. Aici inculpatul a avut un comportament de om surescitat, nervos, afirmând față de martorii S.F. și B.E. că el "taie treizeci în seara asta". Inculpatul a intrat în localul discotecii unde a abordat-o mai întâi pe martora A.G., căreia i-a solicitat să danseze cu el, însă la refuzul acesteia, a prins-o cu brațele forțând-o să se deplaseze în pași de dans după el.
Ulterior, inculpatul a scos cuțitul pe care îl avea asupra sa și a tăiat-o pe martoră la degetul arătător al mâinii drepte, fără însă să-i dea drumul din brațe.
în acest timp a revenit în localul discotecii martorul R.I., prietenul martorei A.G., care a intervenit în apărarea acesteia, însă inculpatul l-a prins de mâna stângă și cu lama cuțitului l-a tăiat pe dosul palmei stângi. întrucât rana începuse să-i sângereze puternic, martorul R.I. a ieșit afară încercând să-și oprească hemoragia. Despre agresiunea comisă de inculpat au luat cunoștință tinerii aflați în acel moment în discotecă, fapta fiind de natură să provoace indignarea acestora.
Interpelat cu cuvintele "măi ai venit să tai băieții în Deleni.?" inculpatul s-a retras spre colțul clădirii Căminului Cultural, înjurând și proferând amenințări la adresa participanților la discotecă, strigând la aceștia "nu vă apropiați că vă tai pe toți". A intervenit atunci martorul S.F., încercând să-l calmeze. Inițial, a părut că inculpatul s-a liniștit, însă prin surprindere l-a prins de gât pe S.F. și împreună s-au prăbușit în zăpadă.
în timpul altercației inculpatul l-a înțepat cu cuțitul pe S.F. de 2 ori în umărul drept și brațul stâng. întrucât ceilalți tineri văzând ce se întâmplă erau indignați de faptul că inculpatul perturbase desfășurarea discotecii, inculpatul a început să-i înjure folosind expresii pornografice și să-i amenințe că îi taie cu cuțitul dacă se apropie de el, apoi l-a prins cu un braț de după gât pe martorul G.M.D., i-a pus cuțitul la gât și a strigat la cei din jur să nu se apropie pentru că altfel "îi ia gâtul" martorului pe care îl imobilizase.
în fața acestor amenințări, martorul G.M., vărul celui agresat, l-a împins pe inculpat, permițându-i lui G.M.D. să fugă în stradă. în timpul cât în localul discotecii se consumau evenimentele relatate anterior, partea vătămată N.A.V., împreună cu D.C., B.M., B.E. și A.C., N.A., N.D., B.D. și B.A., s-au deplasat și ei la discotecă cu autoturismul lui D.C., autoturism care pe traseu, în apropierea discotecii s-a defectat. Pasagerii au coborât și au împins autoturismul condus de D.C. până când a pornit, acesta continuându-și singur deplasarea și încercând să-l întoarcă pe o străduță din fața primăriei Deleni, unde era organizată discoteca la care participa și inculpatul.
Când autoturismul condus de D.C. a ajuns pe această străduță, datorită pantei și unei porțiuni de gheață a început să patineze, fapt observat de partea vătămată N.A.V., precum și de către martorul B.M. Cei doi au început să împingă autoturismul din spate, moment în care inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și a tăiat-o cu cuțitul în partea dreaptă a toracelui.
Martorul Ocular B.M. a arătat că inculpatul cu mâna stângă îl ținea de geacă pe N.A.V., care era căzut în genunchi pe asfalt. Martorul l-a prins pe inculpat de mâna în care avea cuțitul însă acesta era extrem de surescitat și striga "îl omor, îl omor" încercând să-l lovească din nou pe N.A.V.
După comiterea agresiunii asupra părții vătămate N.A.V., inculpatul a revenit în curtea localului discotecii unde a început din nou să înjure și să amenințe cu același cuțit pe care îl avea asupra sa. Acest fapt a fost de natură să-i tulbure și mai mult pe tinerii din discotecă, care au adoptat o atitudine percepută de către inculpat ca amenințătoare. în aceste împrejurări, inculpatul l-a imobilizat pe la spate pe numitul I.G., căruia i-a pus lama cuțitului la gât, amenințând că-l va tăia dacă se apropie de dânsul. Și de această dată a intervenit martorul G.M., care a cerut inculpatului să-l lase în pace pe acel tânăr, deoarece nu a făcut nimic rău.
în privința părții vătămate N.A.V., din raportul de expertiză medico-legală rezultă că a prezentat diagnosticul de "plagă tăiată spațiul intercostal drept, penetrantă, cu hemopneumotorax drept, leziuni ce au necesitat 21-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare" cu mențiunea că de la data producerii și prin ele însele au pus în pericol viața părții vătămate.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru greșita încadrare juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat, susținând că tribunalul neapreciind corect materialul probator, a reținut greșit că el a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. A mai susținut că pedeapsa nu a fost bine individualizată, solicitând a se face aplicarea circumstanței atenuante a provocării și a circumstanței prevăzută de art. 74 C. pen.
Prin decizia penală nr. 298 din 2 septembrie 2004, Curtea de Apel Iași, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele formulate în apel, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 180 C. pen., întrucât nu a avut intenția de a ucide victima și a fost vorba de un conflict spontan. A susținut apoi că pedeapsa este prea mare, solicitând a se reduce și în final că trebuia să i se efectueze o expertiză medico-legală psihiatrică.
Astfel, în mod corect prima instanță și instanța de apel au reținut incidența art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și nu pe cele ale art. 181 C. pen.
Ceea ce deosebește cele două infracțiuni este poziția psihică a făptuitorului, care trebuie stabilită în raport cu împrejurările concrete, de instrumentul folosit de făptuitor (instrument apt sau nu de a produce moartea), regiunea corpului lovit (o zonă vitală sau nu) numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre infractor și victimă anterior săvârșirii faptei.
Instanța de fond și instanța de apel au stabilit corect că fapta inculpatului B.I.M., care a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate N.A.V., în partea dreaptă a spatelui, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viața, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, avându-se în vedere obiectul folosit de inculpat la agresarea părții vătămate (cuțit cu lungimea lamei de 8 cm și lățimea de 2,5 cm la bază), zona vitală unde a fost aplicată lovitura, intensitatea loviturii, leziunile astfel provocate (plagă tăiată de circa 5 cm la nivelul spațiului intercostal drept penetrantă, hemopneumotorax total drept) precum și afirmațiile inculpatului de la momentul comiterii faptei "îl omor, îl omor", elemente ce conturează intenția de a suprima viața părții vătămate, rezultat ce nu s-a produs datorită intervenției medicale.
Pentru a stabili situația de fapt, instanța de fond a administrat în cursul cercetării judecătorești efectuate cu respectarea art. 313 C. pen., toate probele necesare și pertinente cu privire la faptă și urmările acesteia, precum și la persoana făptuitorului, contextul faptic și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., respectiv art. 321 C. pen., fiind în mod corect reținute pe baza unor probe concludente, legal administrate și temeinic apreciate.
Instanța de fond nu a înlăturat nejustificat depozițiile relevante ale martorilor audiați în cursul judecății, ci corect a luat în considerare declarațiile date de martorii S.F. și B.E. în faza de urmărire penală pentru motivele arătate și însușite de instanța de apel și anume că acestea se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză (A.G., R.I., G.M.D., G.M., R.C.L., A.C., A.F., G.C., B.M. și B.E.).
Ca atare, greșit se susține în motivarea recursului că aspectele reținute în hotărârea atacată nu sunt conform realității, ci dimpotrivă, ele rezultă din coroborarea întregului material probator administrat în cauză.
De asemenea, greșit s-a susținut că inculpatul a acționat ca urmare a provocării din partea victimei.
Din probele administrate, nu rezultă că victima l-ar fi provocat pe inculpat. Dimpotrivă, rezultă că inculpatul a venit la discotecă înarmat cu cuțitul, manifestând de la început, în mod vădit, intenții agresive, față de persoanele care se aflau acolo.
Totodată se constată că pedepsele stabilite inculpatului sunt bine individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reflectând corect gravitatea faptelor și pericolul social sporit al persoanei inculpatului, element agresiv, obișnuit să poarte asupra cuțit și să consume băuturi alcoolice.
în raport de cele arătate, corect instanțele nu au reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen.
Nu este întemeiată nici ultima critică formulată de inculpat, în sensul că ar fi trebuit să i se efectueze o expertiză medico-legală psihiatrică.
O astfel de expertiză, nu este obligatorie în speță și nici nu sunt indicii sau probe că inculpatul (ar suferi de o afecțiune psihică, care îi afectează discernământul, însuși el declarând la urmărirea penală, în prezența apărătorului din oficiu că la spitalul școlar a fost numai pentru intoxicație alcoolică și nu solicită expertiză psihiatrică.
Criticile fiind nefondate și cum nu s-au constatat nici motive care se puteau lua în considerare din oficiu, recursul a fost respins ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a computat detenția preventivă a inculpatului de la 12 noiembrie 2002, la zi și l-a obligat pe recurent să plătească statului cheltuielile judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5564/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5454/2004. Penal → |
|---|
