ICCJ. Decizia nr. 5461/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5461/2004
Dosar nr. 3462/2004
Şedinţa publică din 25 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 434 din 30 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, dată în dosarul nr. 3587/2003, inculpatul I.M.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, Tribunalul l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 25 februarie 2003 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul I.D.F. la 11 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa complimentară a degradării militare conform art. 67 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 25 februarie 2003 la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a cantităţii de 0,24 grame heroină cu cofeină, rămasă în urma analizelor de laborator.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, în ziua de 24 februarie 2003, cei doi inculpaţi au fost surprinşi vânzând 5 doze de heroină denunţătorului G.N.A. în schimbul sumei de 200.000 lei şi a unui telefon mobil marca Alcatel 311.
La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului I.D.F. s-au găsit 9 pliculeţe care conţineau 0,177 grame heroină cu cofeină.
Împotriva sentinţei de mai sus au declarat apel ambii inculpaţi, I.M.G. solicitând reducerea pedepsei prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante, iar inculpatul I.D.F. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că deşi a purtat papucii în care s-au găsit drogurile, nu avea cunoştinţă de existenţa lor, fiind puse acolo de fratele său. În subsidiar, acelaşi inculpat solicită reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 339 din 12 mai 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi şi a menţinut starea de arest a acestora.
Compută prevenţia inculpaţilor de la 25 februarie 2003 la zi.
Totodată, au fost obligaţi la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţie.
În termen legal, inculpaţii I.M.G. şi I.D.F. au declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, reiterând aceleaşi motive.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate mai jos.
Cu toate că inculpatul I.D.F. nu a recunoscut săvârşirea faptei, din materialul probator administrat în cauză rezultă, fără echivoc, vinovăţia acestuia.
Astfel, în declaraţia consemnată în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante inculpatul arată că preţul telefonului mobil l-a negociat personal cu denunţătorul G.N.A., oferindu-i patru doze de heroină, fapt confirmat şi de fratele său, inculpatul I.M.G.
De altfel, şi din declaraţiile olograf, date de cei doi inculpaţi, în aceeaşi zi, reiese foarte clar faptul să au cooperat la vânzarea celor 5 doze de heroină cu cofeină.
Totodată, prezenţa prafului galben relevat cu lampa fluorescentă pe palma inculpatului I.D.F., cât şi pe telefonul mobil ascuns de el în faţa de pernă vine să înlăture apărările acestuia.
Deşi a negat că ar avea asupra lui droguri, la percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului I.D.F. s-a găsit catarama „arici" a papucului stâng cu care era încălţat o pungă cu 9 pliculeţe din folie. El a afirmat că pliculeţele conţin heroină, dar aparţin fratelui său. Or, dacă cei doi inculpaţi nu s-ar fi ocupat împreună cu vânzarea drogurilor, inculpatul I.D.F. nu ar fi ascuns drogurile, nu ar fi avut cunoştinţă de conţinutul pliculeţelor şi nici nu ar fi prezentat urme pe palme de la bunurile contra cărora cei doi au vândut drogurile lui G.N.A.
Probele arătate mai sus se coroborează cu denunţul făcut de G.N.A., cât şi cu declaraţiile martorilor I.C. şi B.T., care se aflau în locuinţă şi au asistat la percheziţia domiciliară.
Aşa fiind, solicitarea făcută de inculpatul I.D.F. de a fi achitat, întrucât fapta nu a fost comisă de el, cât şi solicitarea făcută prin avocat de a se dispune achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu pot fi primite.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, criticată de ambii inculpaţi (în subsidiar de I.D.F.) ca fiind necorespunzătoare sub aspectul cuantumului pe care-l consideră prea mare, Înalta Curte reţine că instanţele, în raport de fapte, persoana inculpaţilor şi atitudinea lor procesuală, au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
În atare situaţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge recursurile inculpaţilor ca nefondate.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 din acelaşi cod, inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.M.G. şi I.D.F. împotriva deciziei penale nr. 339 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate ambilor inculpaţi, timpul arestării preventive de la 25 februarie 2003 la 25 octombrie 2004.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5457/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5466/2004. Penal. Art.312 c.pen. Recurs → |
|---|
