ICCJ. Decizia nr. 5576/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5576/2004
Dosar nr. 4637/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55/ F din 5 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 1010/ P a fost respinsă plângerea formulată de petentul J.I. ca nefondată.
S-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistratul judecător M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289, art. 291, art. 246 şi art. 264 C. pen.
A fost obligat petentul la 500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petentul J.I. a formulat la data de 10 iulie 2003, plângere penală împotriva magistratului judecător M.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289, art. 291, art. 246 şi art. 264 C. pen., infracţiunile respective fiind săvârşite, potrivit susţinerilor petentului, cu prilejul motivării hotărârii pronunţate în dosarul comercial nr. 11/C/1998 a Tribunalului Galaţi.
Prin rezoluţia nr. 131/P/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător M.L., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289, art. 291, art. 246 şi art. 264 C. pen., întrucât din cercetările efectuate a rezultat că faptele nu există.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut în motivarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, că în urma verificărilor şi cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că în dosarul nr. 11/C/1998 s-a pronunţat de către magistratul judecător M.L., sentinţa civilă nr. 173 din 6 aprilie 1998, prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia familială M. Vânători, reprezentată prin J.I., împotriva pârâtelor I.J.P.P. şi S.C. C. S.A. Galaţi pentru lipsa calităţii procesuale a pârâtelor şi că, din analiza conţinutului plângerii formulate de petent şi a hotărârii menţionate mai sus, nu rezultă săvârşirea de către magistratul judecător M.L. a infracţiunilor pretinse a fi comise de către reclamant.
Pentru aceleaşi considerente, prin rezoluţia nr. 573/II/2/2004 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins plângerea formulată de petentul J.I., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 131/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale dată de procuror, petentul J.I. a formulat plângere, potrivit art. 2781 C. proc. pen., reiterând aceleaşi motive şi solicitând prin memoriul de la dosar, arestarea preventivă a făptuitoarei, condamnarea la pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracţiunile reclamate şi obligarea la 10.000.000 lei Euro, despăgubiri civile.
Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 173 din 6 aprilie 1998, pronunţată în dosarul nr. 11/C/1998 (magistrat judecător M.L.) s-a respins acţiunea formulată de Asociaţia Familială M. reprezentată de J.I., împotriva pârâtelor I.J.P.P. Galaţi şi S.C. C. S.A. Galaţi, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtelor. Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea căilor de atac, pe care petentul le-a folosit.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 482/1998 a Curţii de Apel Galaţi (dosar nr. 717/1998), s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de Asociaţia Familială M. Vânători împotriva sentinţei de mai sus, iar prin Decizia civilă nr. 1340 din 1 aprilie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie (dosar nr. 4605/1999) s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta Asociaţia Familială M. Vânători, împotriva deciziei menţionate.
Totodată, prin Decizia civilă nr. 1566 din 23 martie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie (dosar nr. 2043/1999 a Curţii Supreme de Justiţie), s-a respins cererea de revizuire formulată de Asociaţia Familială M. Vânători, împotriva deciziei civile nr. 1340 din 1 aprilie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, iar prin Decizia civilă nr. 2630 din 18 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie pronunţată în dosarul nr. 8154/2000, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva acestei hotărâri.
Curtea de apel a apreciat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de judecătorul M.L. este legală şi temeinică.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului nu a rezultat că magistratul judecător M.L. ar fi săvârşit vreuna din infracţiunile reclamate de petent.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), elementul material al laturii obiective constă în neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu, ori îndeplinirea lor defectuoasă, ceea ce înseamnă că subiectul activ al infracţiunii îşi exercită atribuţiile sale de serviciu, în mod necorespunzător, abuziv.
Or, din cercetările efectuate în cauză nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că judecătorul M.L. care a soluţionat cauza în fond, a săvârşit vreun act de natură a fi calificat drept o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu.
Aşa cum s-a reţinut şi de către Parchetul de pe lângă Curtea de apel Galaţi, faptul că petiţionarul a considerat hotărârea criticată ca nelegală şi netemeinică, nu reprezintă un argument pentru a se reţine în sarcina intimatei săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, nu s-a putut reţine existenţa infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., deoarece în speţă, obiectul judecăţii l-a constituit o cauză civilă, iar pentru a exista infracţiunea de favorizare, ajutorul trebuie dat unui infractor, unei persoane care a săvârşit o infracţiune, ceea ce nu este cazul în speţă.
Nu s-a putut reţine, nici că motivele invocate de judecătorul M.L., în considerentele hotărârii reprezintă un fals, în sensul dispoziţiilor art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi pe cale de consecinţă, nu s-a putut reţine nici infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs petiţionarul J.I., criticând-o, arătând în scris că hotărârea a fost pronunţată cu lipsă de obiectivitate, că ceea ce s-a reclamat nu există, aflându-se în totală contradicţie cu probele existente la dosar, solicitând admiterea recursului şi condamnarea magistratului M.L. pentru infracţiunile comise, menţinându-şi pretenţiile civile.
Examinând recursul declarat de petiţionarul J.I. împotriva sentinţei pronunţată de sentinţei pronunţată de instanţa de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu potrivit art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte consideră recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat prima instanţă a respins plângerea petiţionarului J.I., menţinând rezoluţia atacată.
Înalta Curte apreciază că în cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de doamna magistrat M.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Aşa cum rezultă din cauză au fost examinate criticile formulate de petiţionar, în raport cu fiecare faptă pretins a fi săvârşită de doamna judecător M.L., stabilindu-se corect că, în ceea ce priveşte cauza soluţionată prin sentinţa civilă nr. 173 din 6 aprilie 1998 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definită şi irevocabilă prin respingerea căilor de atac, nu există elemente care să conducă la vreun act de natură a fi calificat ca infracţiune.
Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de petiţionarul J.I. în recurs, apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă şi obiectivă evaluare a materialului probator administrat, astfel că rezoluţia dată de către parchet este legală şi temeinică, în cauză nefiind săvârşite infracţiunile menţionate de către doamna judecător M.L.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu respectarea legii, neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiţionarul J.I. împotriva sentinţei penale nr. 55/ F din 5 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petiţionarul J.I. împotriva sentinţei penale nr. 55/ F din 5 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5573/2004. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5594/2004. Penal. Art. 174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
