ICCJ. Decizia nr. 5708/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5708/2004
Dosar nr. 1600/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 102/P/2002 din 14 noiembrie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în baza art. 249, raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor F.D., notar public în cadrul C.N.P. – Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi P.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că organul de urmărire a fost sesizat de M.I. din Craiova, cu privire la falsificarea testamentului autentificat sub nr. 1621 din 27 octombrie 1999 şi a procurii speciale autentificate sub nr. 1620 din 27 octombrie 1999, la biroul notarului public F.D., în sensul că semnăturile din testament şi procură nu ar fi fost depuse de autoarea documentelor, P.E., decedată la 30 septembrie 2000, ci de către persoana interesată de conţinutul celor două documente, respectiv învinuitul P.I.
De menţionat că prin cele două înscrisuri P.E., sora vitregă a numitului M.I., a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă, după moarte, numitului P.I. şi, respectiv, l-a împuternicit pe acesta din urmă să o reprezinte în procesele cu fratele vitreg.
În motivarea soluţiei de neurmărire, procurorul a avut în vedere concluziile Raportului de expertiză criminalistică al L.I.E.C. – Bucureşti din cadrul Ministerului Justiţiei, potrivit cărora semnăturile de pe testament şi procură aparţin numitei P.E.
Plângerea petiţionarului M.I. împotriva acestei soluţii de neurmărire a fost respinsă prin rezoluţia nr. 293/II/2/2003 din 23 ianuarie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin sentinţa penală nr. 16 din 10 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.I., conform art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor date în dosarul nr. 102/P/2002 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motivând hotărârea prin constatările expertizei criminalistice efectuate în cauză şi care o indică şi P.E. ca autoare a semnăturilor constatate.
Sentinţa penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către M.I. care a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că nu s-a ţinut seama de faptul că în cauză sunt efectuate, succesiv, două expertize criminalistice, cu concluzii contradictorii şi de urmare, se impunea o nouă expertiză, că recurentului nu i s-a pus la dispoziţie ultima expertiză, nefavorabilă pentru interesele sale, pentru a formula obiecţiuni şi că aceasta, prin examinarea în xerocopie a actului încriminat are o valoare relativă, solicitându-se casarea şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În cauză a fost efectuată o singură expertiză criminalistică, şi anume aceea a L.I.E.C. Bucureşti din cadrul Ministerului Justiţiei.
Poliţia municipiului Craiova, Biroul criminalistic a efectuat în cauză o constatare tehnico – ştiinţifică criminalistică, conform art. 112, art. 113 şi art. 115 C. proc. pen., prin ale cărei concluzii s-a menţionat că semnătura în litigiu de pe testament nu aparţinea numitei P.E.
Această constatare tehnico – ştiinţifică este impropriu şi nelegal intitulată „Raport de expertiză" astfel că, la cererea învinuitei F.D., organul de urmărire penală a dispus, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (2) C. proc. pen., efectuarea unei expertize criminalistice de către un laborator de specialitate prevăzut de art. 119 alin. (2) C. proc. pen.
Deşi organul de urmărire nu a adus în mod explicit la cunoştinţa petiţionarului recurent obiectul expertizei şi concluziile acesteia sus-numitul a avut posibilitatea să ceară studierea raportului expertului şi, pe calea plângerii reglementate de art. 278 C. proc. pen., să solicite completarea sau refacerea actului.
În fine, soluţia de neurmărire, întemeiată şi pe concluziile raportului de expertiză, putea fi, cum, de altfel, s-a şi procedat, atacată pe calea plângerii prevăzute de art. 278 C. proc. pen., cu arătarea motivelor, la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., la instanţă.
Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este temeinică, reţinând justificat că, în raport de concluziile expertizei criminalistice, prin care se confirmă autenticitatea semnăturii autoarei P.E., plângerea petiţionarului M.I. împotriva soluţiei de neurmărire este nefondată.
Expertiza criminalistică, aşa cum rezultă din conţinutul acesteia, a fost efectuată pe scripte de comparaţie emanate de la P.E. într-un număr mai mare şi la date mai apropiate de cea a înscrisurilor în litigiu, decât cele avute în vedere la elaborarea constatării tehnico – ştiinţifică.
Apoi, deşi se critică folosirea în expertizare a procurii în xerocopie, expertul a examinat, alături de procură, şi cele două exemplare în original ale testamentului, ceea ce i-a permis să facă examinarea intrinsecă a celor trei semnături în litigiu.
Faţă de cele ce preced, precum şi de împrejurarea, rezultată din materialul de urmărire penală, în sensul că numita P.E., internată în C.R.R.P.H. – Craiova, putea părăsi instituţia datorită lipsei de evidenţă de la poartă a celor care intră şi ies (declaraţie medic P.L.A.) şi, deci, la 27 octombrie 1999 putea fi prezentă, transportată cu autoturismul de către P.I., aşa cum se reţine, la Biroul notarului public F.D. din Craiova, recursul petiţionarului urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5707/2004. Penal. Art.268 c.pen.ant. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5715/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
