ICCJ. Decizia nr. 5776/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5776/2004

Dosar nr. 5566/2004

Şedinţa publică din 5 noiembrie 2004

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 779 din 8 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, cererile inculpaţilor R.E. şi I.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege.

Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

- R.E.M.la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus prevenţia de la 25 iulie 2003 la zi.

- I.M. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus prevenţia de la 25 iulie 2003 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea a 4,246 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În ziua de 25 iulie 2003, la propunerea inculpatului I.M. şi a numitului M., inculpata R.E.M. a fost de acord să meargă în cartierul Ferentari pentru a cumpăra 5 grame de heroină.

În schimbul acestui serviciu inculpata trebuia să primească 3 doze heroină.

În acest scop inculpata s-a deplasat cu un taxi în cartierul Ferentari, fiind însoţită de concubinul său numitul V.R. şi numitul M. şi de inculpatul I.M.

Inculpaţii R.E.M. şi I.M. s-au deplasat printre blocuri în zona Aleea Livezilor, în timp ce V.R. şi numitul M. au rămas să aştepte taxiul staţionat pe strada Prelungirea Ferentari în dreptul Centrului de Plasament C.

De la o persoană neidentificată inculpata R.E.M. a primit o punguţă în care se aflau 4,300 grame de heroină, iar inculpatul I.M. a achitat drogurile cumpărate cu suma de 7.500.000 lei, aspecte care sunt confirmate de ambii inculpaţi.

Întorcându-se la autoturismul taxi unde erau aşteptaţi, inculpaţii au fost depistaţi de organele de poliţie, iar la percheziţia corporală efectuată asupra inculpatei s-a descoperit punguţa ce conţinea heroina procurată în condiţiile menţionate anterior, care fusese ascunsă în lenjeria intimă, după cum rezultă din procesul-verbal de depistare întocmit de lucrătorii din cadrul B.C.C.O.A. al Poliţiei sectorului 5.

Organele de poliţie l-au reţinut şi pe martorul V.R., aflat în autoturismul taxi, în timp ce numitul M. a reuşit să fugă, nefiind prins.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii R.E.M. şi I.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa penală atacată sub aspectul individualizării pedepselor aplicate şi reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. S-a solicitat admiterea apelului, înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

La termenul de judecată din data de 8 septembrie 2004 ambii inculpaţi şi-au retras apelurile.

Prin Decizia penală nr. 648 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Prin aceeaşi hotărâre s-a luat act de declaraţiile inculpaţilor R.E.M. şi I.M. de retragere a apelurilor formulate.

A fost computată prevenţia ambilor inculpaţi de la 25 iulie 2003 la zi.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor.

Au fost obligaţi inculpatul I.M. la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi inculpata R.E.M. la plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii R.E.M. şi I.M.

Recursurile declarate sunt inadmisibile.

Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute la art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că exercitarea recursului este condiţionată de folosirea prealabilă a apelului, dacă legea prevede această cale de atac.

Aceasta înseamnă că persoanele care nu au folosit calea apelului pot declara recurs împotriva deciziei instanţei de apel numai cu privire la modificările aduse sentinţei ca urmare a admiterii apelului declarat de o altă persoană dintre cele prevăzute de art. 362 C. proc. pen.

Din examinarea actelor şi lucrările dosarului se constată că inculpaţii R.E.M. şi I.M. şi-au retras apelurile declarate împotriva sentinţei, iar apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost respins, ca nefondat, astfel că prin Decizia pronunţată de instanţa de apel nu s-a adus nici o schimbare în situaţia juridică a inculpaţilor.

În aceste condiţii, hotărârea instanţei de apel nu era susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs urmând ca recursurile declarate de inculpaţi să fie respinse ca inadmisibile.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţii R.E.M. şi I.M. să fie respinse, ca inadmisibile.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.600.000 lei, din care suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi R.E.M. împotriva deciziei penale nr. 648 din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5776/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs