ICCJ. Decizia nr. 5833/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 61 din 21 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus achitarea inculpatei T.M.A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181C. pen.
în baza art. 91 C. pen., inculpatei i-a fost aplicată o sancțiune administrativă de 10.000.000 lei.
în baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea unui număr de 25 procuri falsificate.
în conformitate cu dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1310/P/2000 din 30 iunie 2003, inculpata T.M.A. a fost trimisă în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în perioada septembrie - octombrie 1997, în calitate de notar public, a autentificat un număr de 25 de procuri, atestând în mod nereal în cuprinsul încheierilor de autentificare faptul că mandanții au fost prezenți și și-au manifestat consimțământul în fața sa, deși aceștia nu au participat la efectuarea actelor notariale.
Prin aceste procuri, mandanții o împuterniceau pe U.D. să transmită spre vânzare acțiunile pe care le dețineau la SC A. SA Pitești, SC A. SA Pitești și SC A. SA Buzău și să vireze contravaloarea acestora într-un cont bancar.
Instanța de fond a apreciat că faptele comise de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), T.M.A. prevăzând consecințele ce se vor produce și pe care, deși nu le-a urmărit, le-a acceptat.
Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizarea C.N.V.M., certificate de acționar, formulare de vânzare, înscrisuri notariale, raport de expertiză criminalistică întocmit de Serviciul criminalistic din cadrul D.G.P. a municipiului București, declarațiile martorilor U.D., S.C., B.M., M.G., M.M., I.I., C.I., V.N., C.J.M., I.P., R.M., P.Z., P.F., V.J., B.I., G.F., I.A.D., E.M., F.N., C.I., T.T., B.I., B.C., I.Șt., D.I., J.M.G., declarațiile inculpatei.
Instanța de fond a apreciat că, față de modul și mijloacele de săvârșire, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă și de persoana inculpatei, fapta acesteia nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii întrucât, prin conținutul ei concret, aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege, fiind în mod vădit lipsită de importanță.
S-au luat în considerare climatul social și profesional în care s-a comis fapta, dezinteresul material al inculpatei, lipsa unor consecințe materiale în dauna titularilor acțiunilor mobiliare.
împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata T.M.A.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București
Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
1) greșita achitare a inculpatei, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.;
2) nelegalitatea cuantumului amenzii administrative, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Cu privire la primul motiv de recurs, s-a susținut că, prin încălcarea obligației fundamentale de identificare a persoanelor participante la efectuarea operațiunilor notariale, atestând împrejurări nereale și emițând înscrisuri oficiale neconforme cu realitatea, inculpata T.M.A. a săvârșit o faptă gravă care prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a mai arătat că inculpata a mai fost cercetată pentru săvârșirea de infracțiuni asemănătoare, iar pe parcursul procesului penal a manifestat o atitudine vădit nesinceră.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a învederat faptul că maximul sancțiunii administrative ce putea fi aplicat inculpatei era de 1.000.000 lei, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data săvârșirii faptei.
Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1. Cu privire la greșita achitare a inculpatei în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181C. pen.
Curtea constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei T.M.A., reținând în mod temeinic împrejurarea că fapta săvârșită de aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Legiuitorul prevede în cuprinsul articolului 181alin. (1) și (2) C. pen., o serie de trăsături caracteristice faptei, prevăzute de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, precum și criteriile de stabilire a gradului de pericol social concret al faptei prevăzute de legea penală.
Se arată astfel că fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni este o faptă lipsită în mod vădit de importanță, iar această vădită lipsă de importanță rezultă din caracterul minim al atingerii pe care fapta a adus-o valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată, precum și din conținutul ei concret.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Toate aceste criterii au fost avute în vedere de instanța de fond care, pe baza aprecierii lor, a ajuns în mod just la concluzia inutilității pedepsei în cazul examinat.
Fapta săvârșită de inculpata T.M.A. a produs o periclitare nesemnificativă a valorilor sociale ocrotite de textul incriminator al infracțiunii de fals intelectual.
Cei mai mulți dintre titularii certificatelor de acționar le înstrăinaseră deja, în mod nelegal, ei nemaifiind interesați de situația și valoarea acestor documente.
Este adevărat că inculpata nu a verificat identitatea persoanelor participante la efectuarea operațiunilor notariale, dar a făcut acest lucru în condițiile unei activități profesionale solicitante și în mod evident în lipsa oricărui interes material.
Inculpata nu a acționat cu intenție directă, în sensul de a urmări denaturarea adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisurile (procurile) erau destinate să facă probă, dar a prevăzut acest rezultat și a acceptat posibilitatea producerii lui.
Urmările faptei sale au o rezonanță socială minimă, întrucât persoana inculpatei a exclus orice conexiune cu eventuale interese oculte, oneroase, ilicite.
Inculpata T.M.A. a mai fost sancționată administrativ pentru săvârșirea unor fapte de aceeași natură și cuprinse în aceeași perioadă de timp, astfel că existența lor nu poate constitui un argument agravant de genul unor antecedente penale și nici a unei perseverențe infracționale.
Inculpata are o stare de sănătate precară, dovedită cu acte medicale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, neimpunându-se condamnarea inculpatei T.M.A. la o pedeapsă penală.
2. Cu privire la nelegalitatea cuantumului amenzii administrative aplicate.
Curtea constată că, sub acest aspect, recursul procurorului este întemeiat.
Maximul cuantumului sancțiunii cu amenda administrativă era, la data săvârșirii faptei de 1.000.000 lei, potrivit dispozițiilor art. 91 lit. c) C. pen.
Pentru acest motiv, Curtea urmează să admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, să caseze sentința instanței de fond și să reducă cuantumul sancțiunii administrative aplicate inculpatei T.M.A. de la 10 milioane lei la un milion lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale vor fi menținute.
Cu privire la recursul inculpatei T.M.A.
Inculpata a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, potrivit motivelor prevăzute de art. 3859pct. 12, 17 și 18 C. proc. pen.
în principal, s-a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., raportat la art. 51 alin. (1) C. pen.
în subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei sancțiuni administrative în limite legale, motiv de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este fondat și urmează a fi admis cu privire la motivul privind nelegalitatea cuantumului amenzii administrative aplicate care va fi redusă de la 10 milioane lei la un milion lei, potrivit dispozițiilor art. 91 lit. c) C. pen., în vigoare la data săvârșirii faptei.
Cât privește motivul de recurs privind achitarea inculpatei datorită existenței unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, eroarea de fapt prevăzută de art. 51 C. pen., și al neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), Curtea constată că este neîntemeiat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod just săvârșirea cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, de către inculpata T.M.A. a infracțiunii de fals intelectual.
Inculpata nu s-a aflat în eroare cu privire la identitatea persoanelor care au solicitat întocmirea actelor notariale. Ea nu a verificat identitatea acestor persoane, preluând în conținutul procurilor întocmite numai datele înscrise în certificatele de acționar, inclusiv erorile materiale inserate în cuprinsul acestora, și care nu existau în actele de identitate.
Cum în cele mai multe cazuri titularii certificatelor de acționar nu și-au încredințat altor persoane actele de identitate, rezultă că fie aceste persoane nu s-au prezentat în fața notarului, fie notarul nu le-a verificat aceste acte.
Chiar și în cazul în care titularul certificatelor de acționar a încredințat cumpărătorului și o copie a buletinului său de identitate, notarul a încheiat procura tot potrivit numai datelor din certificat, împrejurare atestată de existența unor erori materiale exclusiv în acest document (încheierea de autentificare nr. 4322 din 3 septembrie 1997).
în aceste împrejurări, nu se poate reține că inculpata T.M.A. s-a aflat în eroare de fapt cu privire la identitatea persoanelor care i-au solicitat întocmirea de acte notariale.
Prin eroare se înțelege, în dreptul penal, reprezentarea greșită de către cel care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, a realității din momentul săvârșirii ei, reprezentare determinată de necunoașterea sau de cunoașterea greșită a unor date ale realității. Eroarea poate avea deci ca sursă fie o completă necunoaștere a unei stări, situații sau împrejurări ale realității în care a avut loc săvârșirea faptei (ignoranța absolută sau totală), fie o cunoaștere greșită, inexactă, a unor astfel de date ale realității (ignoranță relativă sau parțială). Nu există eroare în caz de îndoială (dubiu), ci conștiința necunoașterii exacte a acesteia.
în cazul exercitării unei profesii sau meserii pentru care pentru cel în cauză există obligația legală de a cunoaște realitatea, nu poate fi considerată eroare incapacitatea sau neglijența profesională care a determinat ignoranța care a dus la aplicarea greșită a unor prevederi legale.
Cu atât mai puțin în cazul unui notar care nu a aplicat deloc dispozițiile legale care îl obligă la verificarea identității persoanei care îi solicită abilitățile profesionale nu se poate pune problema unei erori.
Acționând cu conștiința cunoașterii nesigure a realității, inculpata a acceptat riscul rezultatului socialmente periculos al faptei sale, atitudine caracteristică intenției indirecte.
Curtea constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reținută în sarcina inculpatei T.M.A.
S-au văzut dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6020/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5974/2004. Penal → |
|---|
