ICCJ. Decizia nr. 5811/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 113 din 29 aprilie 2004 a Tribunalului Suceava, inculpatul R.I. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen.
S-a reținut că, în seara zilei de 23 aprilie 2000, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în localul SC D. SRL Doroteia, unde, la o masă, consumau băuturi partea vătămată L.D. și petentul său, martorul G.C.
între aceștia a existat o discuție contradictorie, după care inculpatul a părăsit localul, așteptând-o pe partea vătămată, pe care a lovit-o cu cuțitul în regiunea gâtului, cauzându-i leziuni ce au necesitat, pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 30 de zile.
Inculpatul a fost obligat să-i plătească părții vătămate, constituită parte civilă, suma de 30.000.000 lei daune morale, iar Spitalului Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, suma de 712.500 lei, reprezentând 1/2 din cheltuielile de spitalizare.
împotriva sentinței au declarat apeluri procurorul și părțile.
Procurorul a criticat-o pentru aceea că, în mod greșit, instanța a reținut circumstanța atenuantă legală a provocării și că pedeapsa a fost greșit individualizată.
Partea civilă a criticat sentința pentru aceea că, greșit instanța nu i-a acordat despăgubirile cerute, iar din oficiu s-a pus în discuție greșita obligare a inculpatului la plata a numai 1 din cheltuielile de spitalizare (cealaltă jumătate urmând a fi suportată de partea civilă, care nu are asigurare).
Inculpatul a criticat sentința pentru greșita încadrare juridică a faptei, aceasta constituind, în opinia sa, infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
Prin decizia nr. 257 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și de partea civilă L.D. și s-a desființat parțial sentința penală nr. 113 din 29 aprilie 2004 a Tribunalului Suceava, în sensul că, s-a înlăturat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a fost obligat inculpatul R.I. să plătească Spitalului Sf. Ioan cel Nou de la Suceava suma de 1.425.000 lei cheltuieli de spitalizare (în loc de 712.500 lei).
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, care a fost obligat să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., deoarece din probe a reieșit că inculpatul a fost cel care a așteptat-o pe partea vătămată în stradă și a lovit-o, fără a se afla sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții determinate de conduita victimei, constând în aceea că, în timp ce se aflau în local, l-a insultat pe inculpat și a aruncat coji de semințe pe masa lui.
în raport de înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen., instanța de apel a dispus, în mod corelativ, obligarea inculpatului la plata integrală a cheltuielilor de spitalizare.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice date faptei, precum și față de individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
în motivarea recursului, s-a susținut că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată, astfel că încadrarea juridică corectă este cea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.; pe de altă parte, în raport de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, se impune reducerea pedepsei.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
în ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că, deși leziunile traumatice produse părții vătămate nu au pus în primejdie viața acesteia, în raport de intensitatea loviturii ce a cauzat leziunea cea mai gravă (plagă laterocervicală stânga penetrantă în laringe, cu fractură de os hioid și emfizem subcutanat), precum și de existența unor structuri vitale (căi aeriene, vase sangvine mari) în zonă vizată, inculpatul a acționat sub forma intenției indirecte întrucât, chiar dacă nu a urmărit uciderea părții vătămate, a acceptat producerea morții acesteia, urmare ce nu a survenit datorită intervenției chirurgicale efectuate în timp util. Totodată, față de împrejurările în care a fost comisă fapta, nu se poate reține scuza provocării deoarece, pe de o parte, atacul a fost exagerat față de provocare (aruncare cu semințe și insulte proferate de o persoană aflată într-o avansată stare de ebrietate) iar, pe de altă parte, a fost distanțat în timp, inculpatul așteptând afară pentru ca partea vătămată să iasă din local.
Nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel, deși a înlăturat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiată, deoarece cuantumul de 2 ani și 6 luni reprezintă cea mai mică pedeapsă ce poate fi acordată în speță, în raport de reglementarea specială cuprinsă în art. 76 alin. (2) din același cod (1/3 din minimul special de 7 ani și 6 luni în cazul infracțiunilor de omor).
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare, care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul, inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6075/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6408/2004. Penal → |
|---|
