ICCJ. Decizia nr. 5898/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5898/2004
Dosar nr. 5297/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 297 din 1 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 219 din 18 mai 2001 a Tribunalului Galaţi.
Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că noua expertiză medico – legală efectuată a infirmat susţinerile condamnatului că leziunile suferite de partea vătămată nu se datorează în totalitate faptei sale, astfel încât nu există fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
S-a mai arătat că reaprecierea probelor pe baza cărora s-a reţinut vinovăţia nu constituie motiv de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 492/ A din 9 septembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat reţinând că nu s-a evidenţiat existenţa unor împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la judecarea cauzei.
Condamnatul a declarat recurs în motivarea căruia a susţinut că nejustificat nu i s-a admis cererea de a se trimite expertiza efectuată cu ocazia revizuirii la Comisia Superioară de Avizare şi Control, susţinând că, la stabilirea urmărilor produse de loviturile pe care le-a aplicat părţii vătămate, au fost avute şi leziunile suferite anterior de acesta.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că, prin sentinţa penală nr. 219 din 18 mai 2001, Tribunalul Galaţi a aplicat inculpatului, parte vătămată B.G. o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceiaşi hotărâre partea vătămată, inculpat OG a fost condamnat la 500.000 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în fapt că la data de 17 noiembrie 2000, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice, inculpatul B.G. şi partea vătămată OG au avut o discuţie contradictorie, după care partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu palma peste faţă. Inculpatul a împins partea vătămată şi aceasta a căzut, după care s-a ridicat a început să-l lovească din nou. În aceste condiţii inculpatul a lovit de mai multe ori pe partea vătămată în cap cu o sacoşă din rafie în care avea trei pâini şi un ceainic metalic. Lovirea părţii vătămate a continuat până în momentul în care aceasta a căzut la pământ cu faţa în jos şi nu s-a mai ridicat.
Instanţa a reţinut că în urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi pentru a căror vindecare au fost necesare 70 – 80 de zile de îngrijiri medicale. S-a mai reţinut că în urma intervenţiei chirurgicale la care a fost supusă partea vătămată a rămas cu o infirmitate permanentă determinată de lipsa de substanţă osoasă.
Din actul medico – legal prezentate de inculpat s-a reţinut că prin loviturile aplicate de partea vătămată acesta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 4 – 5 zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 490/ A din 12 noiembrie 2001, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile inculpatului şi părţii civile, a desfiinţat în parte sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare numai sub aspectul laturii civile menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs numai de partea civilă, iar prin Decizia nr. 2795 din 31 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, recursul a fost respins ca nefondat.
Prin cererea de revizuire a sentinţei penale ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul a susţinut că există împrejurări noi, care nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei. S-a arătat în motivarea cererii că, în primăvara anului 2003, condamnatul a aflat că partea vătămată suferise în luna mai 2000 leziuni grave respectiv o fractură dublă de mandibulă, fiind lovit de un cal, iar la obţinerea certificatului medico – legal pentru leziunile produse ca urmare a loviturilor aplicate de B.G., s-a folosit de aceste leziuni anterioare ceea ce a dus la condamnarea pentru tentativă la infracţiunea de omor, deşi fapta era mult mai uşoară.
Pentru a soluţiona cererea de revizuire instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize medico – legale care să stabileacă dacă între lovirea din 7 noiembrie 2000 şi lipsa de substanţă osoasă există legătură de cauzalitate şi dacă leziunile sunt consecinţa directă a acestora loviri sau consecinţa agravării unor probleme medicale deja existente.
Expertiza medico – legală a concluzionat că, în urma vătămării din 7 noiembrie 2000, partea vătămată OG a prezentat un traumatism cranio – cerebral cu două plăgi epicraniene – parietală dreapta şi parieto – temporală dreapta posibil şi plagă suprasprânceană stânga oblic orizontală, fractură fornto parietală stânga cu dilacerare cerebrală fronto – temporală subjacentă şi lamă hematom subdural, care a necesitat intervenţie chirurgicală – craniectomie de necesitate şi cura dilacerării cerebrale.
S-a concluzionat că lipsa de substanţă osoasă postcraniectomie fronto – temporală stânga şi leziunile produse la 7 noiembrie 2000 există legătură directă de cauzalitate, precum şi faptul că traumatismul cranio – cerebral produs la 7 noiembrie 2000 au pus viaţa părţii vătămate în primejdie prin leziunile meningo – cerebrale (dilacerare cerebrală cu lamă de hematom subdural), iar numărul de 70 – 80 de zile de îngrijiri medicale a fost necesar pentru vindecarea leziunilor suferite la 7 noiembrie 2000 nu pentru consecinţele unor probleme medicale anterioare.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea mai reţine că în certificatul medico sunt menţionate şi leziunile suferite de partea vătămată în luna mai 2000.
Aşa fiind, se constată că împrejurarea că partea vătămată suferise un traumatism facial anterior datei de 7 noiembrie 2000, a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.
În aceste condiţii se apreciază că nejustificat prima instanţă a dispus efectuarea expertizei medico – legale prelungind astfel probatoriul cu ocazia soluţionării cererii de revizuire deşi nu exista cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Se impune şi precizarea că pentru existenţa acestui caz de revizuire este necesar ca pe baza faptelor şi a împrejurărilor descoperite după rămânerea definitivă a hotărârii să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal şi de condamnare.
În speţă însă această condiţie nu este îndeplinită pentru că practic prin împrejurarea invocată nu se putea dovedi că este neîntemeiată condamnarea ci, cel mult că încadrare juridică a faptei nu este corectă.
Drept urmare se constată că nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, legal şi temeinic s-a respins cererea de revizuire.
Critica privind neavizarea expertizei medico – legale este inutil a fi analizată în condiţiile în care această probă nu trebuie administrată.
În consecinţă recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.G. împotriva deciziei penale nr. 492/ A din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5889/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5900/2004. Penal. Prelungire întrerupere... → |
|---|
