ICCJ. Decizia nr. 630/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.630/2004
Dosar nr. 2540/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 255 din 11 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul R.R. la câte 7 ani închisoare (două fapte) pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. (două fapte) şi la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) din acelaşi cod.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat, pe lângă fiecare din pedepse, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe durata de câte 4 ani şi respectiv, de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul având de executat 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.D. şi la 1.900.000 lei, cu acelaşi titlu, către partea civilă D.M.I.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată L.N.R. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 1 noiembrie 2002, după orele 22,30, B.D., D.M.I. şi L.N.R., călătoreau cu tramvaiul liniei 17 în direcţia Bucur - Obor. La un moment dat, inculpatul, însoţit de o altă persoană, s-a apropiat de cei 3, i-a întrebat în ce cartier se află şi, fără a primi vreun răspuns, a scos un cuţit şi le-a cerut să nu coboare din tramvai. Speriaţi şi de tonul agresiv întrebuinţat de inculpat, tinerii nu au opus rezistenţă, atunci când R.R. le-a căutat prin buzunare. Astfel, de la D.M.I., inculpatul a luat un telefon mobil şi 100.000 lei, iar de la B.D., un telefon mobil şi 300.000 lei. Asupra lui L.N.R., inculpatul nu a găsit vreun bun sau bani.
Înainte de a coborî din mijlocul de transport, inculpatul şi prietenul său i-au ameninţat pe tineri să nu fie urmăriţi, iar în ziua următoare, ei au vândut telefoanele.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 301 din 26 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa, a descontopit pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, a înlăturat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare şi a majorat pedepsele aplicate inculpatului, de la câte 7 ani închisoare (două pedepse), la câte 10 ani închisoare (două pedepse), pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. (două fapte), şi de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare pentru art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, instanţa de apel, orientându-se la pedeapsa de executat de 10 ani închisoare, a considerat pericolul social deosebit de ridicat al faptelor, două infracţiuni de tâlhărie şi o tentativă de tâlhărie, acestea fiind săvârşite într-un mijloc de transport în comun şi pe timp de noapte, dar şi persoana făptuitorului, acesta având în antecedente o faptă de furt şi fiind nesincer pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Dispunerea executării pedepsei prin privare de libertate, se apreciază că va fi în măsură să realizeze scopul acesteia, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.R., împotriva deciziei penale nr. 301/ A din 26 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 19 noiembrie 2002, la 3 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 628/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 631/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
