ICCJ. Decizia nr. 631/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 631/2004
Dosar nr. 4458/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.A. la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie.
Conform art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Instanţa a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză şi în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ., a obligat inculpatul la plata sumelor de: 3.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă Şt.A. şi 7.000.000 lei, cu acelaşi titlu către partea civilă S.M.C.
Inculpatul a fost, totodată, obligat şi la plata sumei de 2.200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că, în ziua de 5 mai 2002, în jurul orei 11,50, inculpatul, prin ameninţarea cu un cuţit, i-a luat din geantă părţii vătămate S.M.C., aflată pe scara blocului unde locuia, telefonul mobil şi suma de 600.000 lei, lanţul de la gât, brăţara de la mână şi două inele din aur, după care a fugit.
Bunurile au fost vândute contra unor sume de bani, cheltuiţi în interes personal.
La fel a procedat şi cu partea vătămată Şt.A., în ziua de 14 iulie 2002, în sensul că, a urcat în lift cu aceasta, a coborât cu ea şi după ce a pălmuit-o i-a smuls de la gât lănţişorul.
Pe întreaga desfăşurare a procesului penal, inculpatul a recunoscut şi a regretat faptele săvârşite, contribuind în acest fel la stabilirea corectă a situaţiei de fapt.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 529 din 11 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului prin care solicita reducerea pedepselor aplicate, apreciate ca prea aspre în raport cu datele sale personale şi valoarea prejudiciilor produse.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, cu reiterarea aceluiaşi motiv de netemeinicie care a format şi obiectul cererii de apel, privind asprimea pedepselor.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
La stabilirea şi menţinerea pedepselor instanţele au luat în considerare în mod corect criteriile generale de individualizare şi proporţionalizare prevăzute de dispoziţiile cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pe care le-au raportat la fiecare faptă în parte, şi anume inculpatul a urmărit victimele, femei tinere, în blocurile în care locuiau, după care cu un cuţit pus la gât le lua bunuri de valoare.
Pedepsele de câte 7 ani închisoare, reprezintă minimul special al pedepsei prevăzute de art. 211 alin. (2) C. pen., iar instanţele s-au oprit la el având în vedere că inculpatul este deosebit de tânăr (la data săvârşirii faptelor avea 19 ani) şi la prima confruntare cu legea penală, astfel că nu au aplicat pedepse „greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)".
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.A., va constata că acesta este arestat în altă cauză şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 529/ A din 11 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 630/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 633/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
