ICCJ. Decizia nr. 6518/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 320 din 12 august 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5216/2004, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 90/D/1996, pronunțată în dosarul penal nr. 112/1996 al Tribunalului Bacău, formulată de condamnatul G.C.M.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, a sumei de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul la plata sumei de 350.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., întrucât motivele invocate de revizuient nu se încadrează între cazurile expres și limitativ, prevăzute de lege, nefiind admisibil ca, pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel revizuientul-condamnat G.C.M. care a solicitat admiterea cererii de revizuire formulată, susținând că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost condamnat.
Prin decizia penală nr. 304 din 5 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 4877/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat G.C.M.
A fost obligat apelantul condamnat la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul-revizuient G.C.M. care a criticat-o ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, în conformitate cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 5216 din 6 iulie 2004, condamnatul G.C.M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 90/D/1996, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 112/1996.
în motivarea cererii, revizuientul a susținut că a fost condamnat pe nedrept, întrucât nu el este autorul infracțiunii de omor deosebit de grav, reținută în sarcina sa; a solicitat totodată, audierea martorilor M.E., C.C., B.Șt., dr. I.D., medic legist în cadrul S.M.L. Bacău, precum și efectuarea de expertize care să stabilească data și ora decesului victimei și care să examineze urmele de sânge de pe hainele cu care era îmbrăcat la acea dată.
înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 90/D/1996, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a aplicat petiționarului o pedeapsă rezultantă de 20 de ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d), cu art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reținut că, în noaptea de 6 iulie 1995, în jurul orei 1,00, inculpații G.C.M. și l.E., au pătruns în locuința victimei M.M. din municipiul Onești cu scopul de a sustrage bunuri, dar fiind surprinși de aceasta au omorât-o, folosindu-se de un cuțit.
în cursul urmăririi penale, inculpatul G.C.M. a recunoscut săvârșirea faptei, pentru ca ulterior, în cursul cercetării judecătorești să nege participarea sa la comiterea infracțiunii.
Prin decizia penală nr. 30 din 11 februarie 1997, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale mai sus menționate.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 12 mai 1997, prin respingerea recursului declarat de inculpat, conform deciziei penale nr. 1149 din 12 mai 1997, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 523/1997.
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 90/D/1996, pentru ca, în baza probelor propuse spre administrare, să se stabilească situația de fapt corectă și, implicit, nevinovăția sa.
Potrivit dispozițiilor art. 399 și urm. C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a înaintat acelei instanțe cererea de revizuire a condamnatului G.C.M. după efectuarea verificărilor cerute de lege, cu concluzii de respingere a acesteia ca nefondată.
într-adevăr, din examinarea conținutului cererii, înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.
Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Nici în apel condamnatul-revizuient nu a invocat incidența vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.
Audierea martorilor propuși de condamnat și efectuarea constatărilor tehnico-științific criminalistice solicitate, nu constituie motiv de revizuire, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci reprezintă doar o completare a probelor ce au fost administrate de instanțele de fond și de control judiciar în căile ordinare de atac și nu acte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Pe de altă parte, vinovăția făptuitorului, încălcarea dreptului la apărare, încadrarea juridică a faptei, cuantumul sancțiunii aplicate la judecata în fond a unei cauze, reținerea greșită a stării de recidivă, nereținerea stării de legitimă apărare ori incorecta soluționare a laturii civile a cauzei nu pot forma obiectul cererii de revizuire, deoarece nu sunt expres prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. și pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile ordinare și extraordinare de atac, ce ar conduce la prelungirea sine die a soluționării cauzelor penale.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient G.C.M.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6509/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6797/2004. Penal → |
|---|
