ICCJ. Decizia nr. 6501/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1024 din 24 august 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului S.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata G.A.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenția acestora de la 28 iunie 2004 la zi.
S-a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, la data de 27 iunie 2004, în jurul orelor 22,00, inculpatul S.M., ajutat de inculpata G.A.M., a smuls geanta părții vătămate C.M., în timp ce aceasta se deplasa pe Calea Călărași. Astfel, după o înțelegere prealabilă, inculpata G.A.M. a acostat-o pe partea vătămată, distrăgându-i atenția și întrebând-o unde se află Hala Traian, în timp ce inculpatul S.M. s-a apropiat din spate și a smuls geanta părții vătămate, după care a luat-o la fugă,
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul sporit de pericol social al infracțiunilor, de împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat, de atitudinea sinceră a inculpaților, precum și de faptul că inculpatul S.M. nu se află la primul impact cu legea penală, fiind condamnat în minorat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații S.M. și G.A.M.
Inculpatul S.M., a arătat în motivarea apelului că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare în raport de circumstanțele sale personale și de circumstanțele reale ale comiterii faptei, solicitând reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, prin reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., având în vedere că este infractor primar, că a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor, iar prejudiciul a fost recuperat.
Inculpata G.A.M., prezentă în instanță, la termenul de judecată din 8 octombrie 2004 a declarat că își retrage apelul și a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voință, în acest sens.
Prin decizia penală nr. 726 din 8 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata G.A.M. și a fost respins ca nefondat apelul, declarat de inculpatul S.M.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă a acestora de la 28 iunie 2004 la zi.
Au fost obligați apelanții inculpați la câte 900.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.M. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei și de datele care caracterizează persoana sa.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, instanța de fond a făcut o judicioasă apreciere a probelor, reținând, în mod corect că la data de 27 iunie 2004, pe timp de noapte și în loc public, inculpatul S.M., ajutat de inculpata G.A.M., a smuls geanta părții vătămate C.M., fapta acestuia, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen. Relevante sub aspectul vinovăției inculpatului sunt declarațiile sale de recunoaștere a faptei, coroborate cu declarațiile coinculpatei G.A.M., declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor C.N. și G.L.F. și procesele verbale de recunoaștere din grup.
Și sub aspectul dozării pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a făcut o corectă individualizare, ținând seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, față de circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale ale comiterii faptei, instanța a aplicat o pedeapsă corect individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Trebuie avută în vedere persoana și conduita inculpatului atât înainte, cât și după comiterea faptei, acesta nefiind la prima confruntare cu legea penală. Astfel prin sentința penală nr. 1434/2003 a Judecătoriei sectorului 3 București, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea în minorat a unei infracțiuni de furt calificat.
Totodată, inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor, încercând să denatureze adevărul cu privire la participarea inculpatei G.A.M. și să inducă în eroare organele judiciare.
De asemenea, trebuie reținut că infracțiunea comisă prezintă un grad de pericol social concret deosebit de ridicat, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită, și anume pe timp de noapte, într-un loc public și împreună cu o altă persoană.
Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului, orientată spre minimul special prevăzut de lege, corespunde atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Pe de altă parte, infracțiunea de tâlhărie prezintă un grad ridicat de pericol social, reflectat chiar și prin limitele pedepsei stabilite de legiuitor.
în atare condiții, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.
în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 726 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 iunie 2004 la 6 decembrie 2004.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6502/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6744/2004. Penal → |
|---|
