ICCJ. Decizia nr. 6699/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 2967 din 17 iunie 2003, Judecătoria Craiova a condamnat pe inculpatul B.D. la:
- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 78 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani închisoare.
în baza art. 864C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3243 din 23 iunie 2000 a Judecătoriei Craiova.
Prin aceeași sentință, s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, mai sus-menționate, pentru care s-a făcut aplicarea art. 864C. pen., în pedepsele componente și anume;
- un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și
- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiate, în întregime și condiționat cele două pedepse aplicate prin sentința penală nr. 3243/2000 a Judecătoriei Craiova, a căror descontopire s-a dispus în cauza de față (pedeapsa de un an închisoare și respectiv 3 ani închisoare) și a dispus ca, în final, inculpatul B.D. să execute numai pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în cauză.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, s-a dedus perioada reținerii și arestului preventiv de la 7 aprilie 2003, la zi.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt că, în noaptea de 6 aprilie 2003, inculpatul B.D. a condus pe drumurile publice autoturismul Dacia 1300, având permisul de conducere anulat. Cu același prilej, inculpatul a produs un accident de circulație, după care a părăsit locul faptei, fiind depistat de organele de poliție la cererea cărora a refuzat să se supună recoltării de probe biologice pentru a se stabili dacă a consumat ori nu băuturi alcoolice.
Apelul și recursul, declarate de inculpat, au fost respinse de către Tribunalul Dolj prin decizia penală nr. 730 din 13 octombrie 2003 și respectiv Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 1723 din 8 decembrie 2003.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I, pct. 71, teza I, C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, considerându-le că au fost pronunțate cu încălcarea legii, respectiv că în mod greșit s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului B.D. prin sentința penală nr. 3243/2000 a Judecătoriei Craiova, pentru care s-a dispus înlăturarea prevederilor art. 861C. pen., sunt grațiate, în întregime și condiționat.
în motivarea recursului în anulare, procurorul general al parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a arătat că:
- din fișa de cazier judiciar a inculpatului și a dosarului penal nr. 12962/2000 al Judecătoriei Craiova, reiese că acesta, prin sentința penală nr. 3243 din 23 iunie 2000 a aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare la 5 iulie 2000, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 36 alin. (2) și art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, cuprins între 5 iulie 2000 - 4 iulie 2005;
- ulterior, această pedeapsă a fost grațiată condiționat la data de 4 octombrie 2002, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, mențiune care a fost înscrisă de către judecătorul delegat în registrul de executări penale;
- în cauză fiind vorba de hotărâri judecătorești definitive la data adoptării actului normativ de grațiere, termenul condiție prevăzut în actul de grațiere, curge de la data adoptării actului de clemență, respectiv 4 octombrie 2002, el urmând a se împlini la data de 4 octombrie 2005;
- întrucât judecătorul delegat cu executările penale a constatat, în temeiul art. 459 C. proc. pen., că aceste pedepse sunt grațiate, în mod greșit instanțele de judecată au mai făcut acest lucru.
De asemenea, s-a mai arătat că, întrucât inculpatul a comis faptele din cauza de față la data de 6 aprilie 2003, instanțele aveau obligația să constate că acestea se situează tot în cursul termenului de încercare stabilit pentru suspendarea executării pedepsei rezultantă sub supraveghere, cât și în intervalul termenului condiție stabilit prin actul de grațiere, motiv pentru care instanțele de judecată trebuiau să dispună pe lângă revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3243/2000 a Judecătoriei Craiova și revocarea grațierii condiționate a acestora constatată de judecătorul delegat cu executările penale, cu consecința executării alături de pedeapsa aplicată în cauză.
S-a concluzionat că, neprocedându-se în acest mod, instanțele au stabilit ca inculpatul să execute o pedeapsă mai mică cu 3 ani închisoare decât cea legală.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în ce privește situația de fapt, încadrarea juridică dată faptelor și pedepsele aplicate inculpatului, au procedat în mod corect. După cum justificat s-a făcut aplicarea art. 864C. pen., constând în revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3243/2000 de către Judecătoria Craiova, din moment ce acesta a comis faptele din cauza de față în termenul de încercare stabilit și care avea să se împlinească în anul 2005.
în ce privește însă constatarea că, referitor la această pedeapsă, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2000 instanțele au pronunțat într-adevăr hotărâri cu încălcarea legii, deoarece, pe de o parte, acest lucru îl făcuse judecătorul delegat cu executările penale, iar pe de altă parte, potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2000, "persoanele care în curs de 3 ani, săvârșesc cu intenție o infracțiune, vor executa pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi".
Cum în cauză este stabilit cu certitudine că inculpatul B.D. a comis faptele din cauza de față la data de 6 aprilie 2003, cu intenție, și în intervalul stabilit de art. 7 din Legea nr. 543/2000 (care se împlinea la 4 octombrie 2005), instanțele aveau obligația legală să constate că referitor la pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 3243/2000 se impunea atât revocarea beneficiului grațierii cât și dispunerea executării pedepsei rezultante, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză.
Prin urmare, pentru considerentele ce preced, urmează a se admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate, în sensul înlăturării prevederilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 referitor la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3243/2000 a Judecătoriei Craiova și dispunerea executării acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză.
Se va anula mandatul de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor atacate și se va dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa pe care inculpatul B.D. urmează să o execute și anume 5 ani închisoare.
Din pedeapsa de executat se va deduce timpul reținerii și al arestării preventive de la 7 aprilie 2003 la zi.
în ce privesc cheltuielile judiciare ocazionate de judecata prezentului recurs în anulare au fost suportate de stat, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.D. s-a plătit din fondul Ministerului Justiției, în sarcina acestuia nu s-a putut reține existența vreunei culpe judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6071/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6574/2004. Penal → |
|---|
