ICCJ. Decizia nr. 6802/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 22 F din 15 iunie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de petiționara D.D.E. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în dosarul penal nr. 7/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a rezoluției nr. 227/II/2/2004 a aceluiași organ judiciar, pe care le-a menținut.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei.
S-a reținut că, prin plângerea penală formulată la 13 ianuarie 2004, petiționara D.D.E. a solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), împotriva judecătorului B.L., fapte săvârșite cu ocazia soluționării dosarului civil nr. 7497/2003 al Judecătoriei Brașov.
Dosarul civil a avut ca obiect acțiunea în pretenții formulată de reclamanta A.P.A. A. Brașov împotriva pârâtei D.D.E.
Prin sentința civilă nr. 11238 din 16 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 7497/2003, Judecătoria Brașov a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 26.401.300 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pe perioada noiembrie 2002, decembrie 2002, ianuarie - octombrie 2003 și penalitățile aferente.
Petiționara a susținut că judecătorul B.L. nu s-a pronunțat asupra cererii sale de a se efectua în cauză o expertiză tehnică și contabilă, i-a respins cererea de suspendare a judecății și a soluționat acțiunea civilă pe baza înscrisurilor false depuse de reclamanta A.P.A. A. Brașov.
Prin rezoluția nr. 7/P/2004 din 3 februarie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
în motivarea rezoluției se arată că instanța de judecată s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de părți, administrarea probei privind efectuarea unei expertize contabile nefiind solicitată.
Instanța de judecată a apreciat că cercetarea judecătorească este completă și a dispus judecarea cauzei în fond, neexistând o cerere explicită de suspendare a acesteia.
Cauza civilă se afla, la data soluționării dosarului penal, în calea de atac a recursului, existând posibilitatea verificării legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești pronunțate de către instanța de control judiciar.
Plângerea formulată de petiționara D.D.E. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 275 - art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 227/II/2/2004 din 12 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
în conformitate cu prevederile art. 2781C. proc. pen., petenta s-a adresat instanței de judecată cu o plângere prin care a solicitat desființarea rezoluției atacată și constatarea săvârșirii de către magistratul judecător a infracțiunilor sesizate.
Instanța de fond a constatat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de B.L. este legală și temeinică, întrucât aceasta nu a săvârșit faptele penale pentru care a fost cercetată.
Instanța de judecată s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de părți. Petiționara D.D.E. nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile și nu s-a înscris în fals împotriva actelor depuse de partea adversă la dosarul cauzei, după cum nu s-a solicitat nici suspendarea judecății.
Sentința civilă nr. 11238 din 16 decembrie 2003 a rămas definitivă, creditorul îndeplinind formalitățile de punere în executare a titlului executor.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs petiționara D.D.E., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și strămutarea judecării cauzei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond, judecând plângerea, a verificat rezoluția de neurmărire penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor prezentate în fața sa.
Din probele administrate în cauză rezultă că instanța de judecată a pronunțat o soluție legală și temeinică menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror.
Magistratul, judecător și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu fără a efectua acte prin care să vatăme interesele legale ale petiționarei și fără să falsifice înscrisuri oficiale.
Soluția instanței civile a fost cenzurată pe calea recursului, instanța de control judiciar confirmând legalitatea și temeinicia acestuia.
Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul petiționarei, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← Apel. Neagravarea situaţiei părţii în propriul apel | ICCJ. Decizia nr. 808/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
