ICCJ. Decizia nr. 6822/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 256 din 19 iunie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpații:
1. Y.A. la:
- 20 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) C. pen.;
- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 76 din Legea nr. 141/1997 constând în introducerea în România de arme de foc fără încunoștințarea organelor vamale;
- 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în cea mai gravă de 20 ani închisoare.
2. C.H. la:
- 20 ani închisoare, pentru complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) C. pen.;
- 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 76 din Legea nr. 141/1997;
- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în cea mai gravă de 20 ani închisoare.
3. C.I. la 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și totodată li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.
S-a computat din durata pedepselor timpul arestului preventiv de la 18 mai 2001, pentru inculpații Y.A. și H.C. și de la 21 mai 2001 la zi pentru inculpatul C.I., față de care s-a dispus și degradarea militară conform art. 67 alin. (1) și (2) C. pen.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea armei de foc și a muniției aferente aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Caraș Severin.
Conform art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații Y.A. și C.H. a câte 6000 mărci germane sau contravaloarea în lei la data punerii în executare, iar de la C.H. a sumelor de 10.000.000 lei și 1.500 mărci germane sau contravaloarea în lei la data punerii în executare, constatându-se că din această sumă s-a confiscat 9.000.000 lei și 500 mărci germane prin procesul verbal din 18 mai 2002 încheiat de Poliția Caraș Severin.
Au fost obligați în solidar inculpații la 150.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile V.O. și V.D. și la 100.000.000 lei daune morale către partea civilă V.O., respingându-se ca nefondată cererea de despăgubiri morale formulată de partea civilă V.D.
Conform art. 193 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 7.890.000 lei fiecare, părții civile V.O. și la câte 7.890.000 lei părții civile V.D.
în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, respectiv 20.000.000 lei inculpatul C.I. și câte 20.400.000 lei inculpații Y.A. și C.H.
S-a reținut în fapt de prima instanță că, de aproximativ 4 ani, inculpatul C.H. l-a cunoscut la C.I., proprietar de benzinărie și restaurant din localitatea Cornea, aproape de Stațiunea Herculane și la care a și lucrat, ultima dată timp de aproximativ 9 luni până la începutul anului 2001.
La un moment dat, inculpatul C.I. i-a comunicat că vrea să scape de o persoană și ar fi dispus să achite 30.000 mărci celui care ar executa lichidarea fizică, persoana vizată fiind V.D.
C.H. nu a fost de acord, dar la rugămintea inculpatului C.I. și față de suma promisă s-a angajat să caute un executant în Turcia, unde l-a contactat pe Y.A. care a acceptat propunerea pentru suma de 20.000 mărci germane, diferența de 10.000 mărci germane urmând să revină intermediarului, respectiv lui C.H.
Ambii au revenit în România prin vama Bechet, au înnoptat la Hotelul P. după care au închiriat un apartament în Herculane în apropierea casei unde urma să fie localizată victima.
Reține instanța că inculpatul C.I. i-a descris și arătat lui C.H. casa și semnalmentele persoanei vizate (aproximativ 50 ani, cărunt, cu mustață) și autoturismul acesteia de culoare albă.
în continuare, timp de aproximativ 10 zile, inculpatul Y.A. a urmărit traseul victimei, iar inculpatul C.H. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul C.I. pentru a primi sume de bani necesare realizării misiunii, întâlniri la care coinculpatul Y.A. nu a participat, dar care în câteva rânduri i-a observat din autoturismul în care se afla și care era parcat în apropiere ( în fața unei unități bancare, la ieșirea din Timișoara ori la stația de benzină).
S-a stabilit de prima instanță că C.H. ar fi primit de la C.I. 12.000 mărci germane sumă cheltuită în comun de cei doi cetățeni turci și că întâlnirile dintre H. și C.I. erau stabilite telefonic la numerele fixe și de celular indicate.
în scopul procurării unui pistol la 27 martie 2001, inculpatul Y.A. a plecat în Turcia cu 200 mărci germane dați de C.H. și după circa 10 zile a comunicat găsirea armei dându-și întâlnire în localitatea Edirne din Turcia.
Au revenit în România la 14 aprilie 2001 având asupra lor arma ascunsă cu care au și intrat nelegal în țară, continuându-și filajul.
în ziua de 17 mai 2001, pe când se îndreptau spre benzinăria inculpatului C.I. cei doi inculpați au observat autoturismul Dacia în care se afla persoana care trebuia ucisă, mașina fiind oprită la marginea drumului; inculpatul C.H. a întors autoturismul lui în direcția opusă, depășind pe cel al victimei cu aproximativ 400 m.
Au considerat că este un loc propice pentru a-și realiza scopul, motiv pentru care C.H. i-a indicat lui Y.A. să ia cu el pistolul din mașină și să coboare.
A mai reținut instanța de fond că, inculpatul Y.A. s-a îndreptat spre mașina victimei, care abia pornise după alimentarea cu benzină și i-a făcut semn să oprească, semn specific persoanelor care fac autostopul.
Au plecat împreună în mașină până după localitatea Mehadia unde după un pod din fața cimitirului inculpatul i-a cerut victimei să oprească și în timp ce cobora, a scos pistolul cu care a împușcat victima, apoi a fugit de la locul faptei.
în continuare inculpatul C.H. s-a deplasat la benzinăria coinculpatului C.I. pe care l-a înștiințat că planul a fost realizat, acesta i-a dat 10.000.000 lei și 1.500 mărci germane cu care a plecat spre Timișoara să achite o datorie de 1000 mărci germane, iar a doua zi a fost reținut de organele de poliție.
Inculpatul Y.A. a fost condamnat pentru omor calificat, C.H. pentru complicitate la omor, iar C.I. pentru instigare la infracțiunea de omor.
Primilor doi li s-au reținut și infracțiunile concurente de nerespectarea regimului armelor și munițiilor și de introducere ilegală în țară a armei, prevăzută de art. 76 din Legea nr. 141/1997 și art. 279 alin. (1) C. pen.
împotriva sentinței au declarat apel atât inculpații cât și părțile civile V.O. și V.D., cereri formulate în termen legal.
Inculpatul C.I. a criticat soluția instanței de fond pentru greșita condamnare și a solicitat achitarea conform art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat disjungerea cauzei și trimiterea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale.
Inculpatul C.H. a invocat de asemeni, lipsa sa de vinovăție, iar ultimul inculpat, Y.A. a solicitat reducerea pedepsei.
Părțile civile au declarat apel pentru neacordarea integrală a pretențiilor formulate.
în cursul judecării apelurilor au fost reaudiați și confruntați inculpații, s-au audiat martorii E.P., L.I. și s-au depus mai multe memorii și acte atașate la dosar.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 361 din 19 septembrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Y.A., C.H. și C.I., deținuți în Penitenciarul Bacău, împotriva sentinței penale nr. 256 din 19 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Bacău, precum și de părțile civile V.O.C. și V.D., împotriva aceleeași sentințe.
Compută detenția inculpaților de la 19 iunie 2003 la zi și dispune prelungirea arestării preventive pentru fiecare, pentru încă 30 de zile, respectiv până la 19 octombrie 2003.
Aceleași părți care au declarat apel, respectiv cele două părți civile, V.O.C. și V.D., precum și cei trei inculpați Y.A., C.H. și C.I., în termenul legal, au formulat și recursurile de față, reluând motivele invocate în apel.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se amplu probatoriul administrat, la urmărirea penală, precum și de pe parcursul cercetării judecătorești (fond și apel) se reține că, acesta a fost evaluat corect, stabilindu-se situația de fapt mai sus-arătată, ce este corespunzătoare activității infracționale efectiv dusă, de fiecare inculpat.
Se mai constată că în mod legal, judecata .. "s-a mărginit la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței" .. potrivit art. 317 C. proc. pen., iar pentru soluționarea recursurilor de față în baza art. 38514 C. proc. pen., instanța, verifică hotărârea atacată "pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei", atâta timp cât, instanței de recurs, nu i-au fost prezentate înscrisuri noi cu privire la infracțiunile cu care a fost investită.
Se impun a se face aceste precizări, ale normelor de procedură penală, în raport de repetatele memorii depuse de recurentul inculpat C.I. și care, în limita acuzelor aduse și a apărărilor sale, au fost examinate, iar în rest, judicios instanțele le-au apreciat ca nefiind concludente cauzei, deoarece se indică alte fapte și alte persoane, decât cele cu care au fost investite.
în consecință, dacă inculpatul C.I. deține date certe și probe cu privire la comiterea și a altor fapte penale de către cetățenii turci, coinculpați, sau de către alte persoane, poate sesiza organele de cercetare penală, reținându-se că în dosarul de față, organele abilitate legal, nu au procedat la nici o extindere a procesului penal, nici cu privire la noi fapte și nici cu privire la noi făptuitori.
Se reține în acest context de date și elemente de fapt și procedurale, dar și pe baza materialului probator administrat că, inculpatul Y.A., în primele sale declarații, a recunoscut că este autorul faptei, relatând amănunțit cum a fost adus din Turcia de coinculpatul C.H., pentru a ucide o persoană, omor comandat de inculpatul C.I., pentru suma de 30.000 mărci germane, parte din aceasta fiind achitată.
Cum, toate aceste declarații au fost confirmate și de coinculpatul C.H., dar și de restul probelor, justificat și legal s-a procedat și la arestarea autorului moral al omorului și anume, a coinculpatului C.I.
Se mai constată că inculpatul C.H. l-a cunoscut cu aproximativ 4 ani mai înainte, față de data omorului, pe inculpatul C.I., proprietarul benzinăriei și restaurantului din localitatea Cornea (în apropierea Stațiunii Herculane) și la care a și lucrat aproximativ 9 luni, respectiv până la începutul anului 2001. în aceste relații fiind, inculpatul C.I. a ajuns să-i transmită inculpatului C.H. că, ar "vrea să scape de o persoană" incomodă și ar fi dispus să "achite 30.000 mărci germane, celui, care ar executa lichidarea fizică".
La aceste fapte și probe se adaugă și scrisoarea din 27 septembrie 2004 pe care același inculpat C.H., o trimite din Penitenciarul Rahova, soției inculpatului C.I. și prin care o avertizează și cităm că "m-am săturat de doi ani de zile de minciunile soțului dumneavoastră" și că dacă "nu va lua legătura neapărat, eu și A. (coinculpatul Y.A.) spunem adevărul, mai am dovadă o casetă semnează C.H.".
în acest context de probe se vor aprecia versiunile și declarațiile inculpatului C.I.
în consecință, se reține că, ambele instanțe au evaluat corect probele și cum au început relațiile dintre inculpații C.I. și C.H., dar și cum s-au dezvoltat și în plan infracțional. Cum inculpatul C.H. a refuzat rugămintea inculpatului C.I., de a omorî, s-a angajat, să caute "un executant" în Turcia. Aici ajuns l-a găsit pe coinculpatul Y.A. (ce nu cunoștea limba română) și care a acceptat propunerea " de a omorî" pentru 20.000 mărci germane urmând ca lui C.H. să-i revină, ca intermediar, diferența de 10.000 mărci germane.
în aceleași împrejurări și ca răspuns la apărările inculpatului C.I., nu poate fi primită nici susținerea sa în sensul că "ultima oară" l-a contactat telefonic pe inculpatul C.H. "în cursul lunii decembrie 2000" atâta vreme cât, probele nu o dovedesc, ci o contrazic.
Astfel, potrivit listingurilor de convorbiri telefonice detaliate, de la numerele de telefon utilizate de cei doi inculpați, corect ambele instanțe au reținut că, inculpatul C.I. l-a sunat de pe telefonul său mobil pe inculpatul C.H. de la 6 februarie 2001 până la data de 5 mai 2001, fapt confirmat și de inculpatul C.H. care apreciază că "într-adevăr inculpatul C.I. de pe telefonul său mobil nr. 093636592 l-a contactat cu aproximativ 10 zile înainte de comiterea omorului".
Apoi, desfășurătoarele de la dosar mai demonstrează că cei doi inculpați, au mai avut convorbiri telefonice și la 10 mai 2001 și la 12 mai 2001 și ultima dată, la 17 mai 2001 ora 19.46.41 și a durat 8 secunde (deci, după comiterea omorului care a avut loc la 17 mai 2001, în jurul orei 16,00).
Pe deplin justificat și legal, de asemenea, ambele instanțe au înlăturat, ca nefondată, și apărarea privitoare la, eroarea de fapt, asupra persoanei vizate sau omorâte, relevanța juridică sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii de omor având-o ocrotirea vieții oricărei persoane, indiferent de identitatea sa.
Recapitulând, instanța de recurs, apreciază că, fiecare inculpat a dat declarațiile și și-a organizat apărarea, astfel după cum a înțeles că, e mai bine pentru persoana sa, însă prin coroborarea acestora, cu restul probatoriului, nu apar dubii și nici contradicții de natura acelora care, ar justifica, fie, disjungerea și trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, după cum a solicitat inculpatul C.I., fie, achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., demonstrându-se vinovăția și participația sa, sub forma instigării la omor calificat, iar a celorlalți doi coinculpați recurenți (cetățeni turci) sub forma coautoratului, la aceeași infracțiune plus pentru cei doi din urmă și cu privire la celelalte două infracțiuni, prevăzute de Legea nr. 141/1997 și art. 279 alin. (1) C. pen., privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor intrate ilegal în țară și care au fost folosite la comiterea omorului.
Trecând la analiza individualizării pedepselor aplicate, de asemeni, se constată că au fost respectate atât cerințele prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum și ale art. 52 C. pen.
Gradul deosebit de mare de pericol social al infracțiunii contra vieții și securității persoanei, în speță minuțios pregătită, condiții în care pe deplin fondat s-a reținut, premeditarea, dar și împrejurarea că s-a comis prin mijloace ce pun în primejdie viața mai multor persoane (împușcarea) și în public, sunt forme de calificare a omorului, care justifică durata pedepselor, situate de altfel la limita medie prevăzută de textul de încriminare.
Așa fiind, și văzând că celor doi inculpați, cetățeni turci, ce au comis câte trei infracțiuni în concurs real, nu li s-a aplicat nici un spor de pedeapsă, după cum era posibil, dar nu era obligatoriu, cu atât mai mult se reține că, sancțiunile ce le au de executat, nu sunt excesive ci corespunzătoare faptelor și în limitele legale.
în consecință acest motiv de recurs, alături de celelalte analizate, urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Latura civilă a procesului penal de față, se constată că a fost legal și corect soluționată, de ambele instanțe, în baza probatoriului administrat.
Atât actele depuse de cele două părți civile recurente, precum și declarațiile martorilor propuși și audiați, au fost respectate întocmai.
Așa fiind, despăgubirile acordate în cuantum de 150.000.000 lei, reprezintă o justă și integrală acoperire a pagubei produse, prin suportarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenilor ulterioare, de părțile civile V.C.O. (fiul major al victimei) și de V.D. (fratele victimei) și care a decedat la 13 ianuarie 2004.
De asemeni, se reține că s-au acordat corect și daune morale, în sumă de 100.000.000 lei, doar fiului victimei, partea civilă V.C.O., justificate prin pierderea și suferința psihică produsă de omorârea tatălui, nu însă și fratelui victimei, partea civilă V.D. și care de altfel nu le-a solicitat.
Astfel, într-un amplu memoriu, depus la dosar de către fratele victimei, partea civilă V.D., acesta explică în detaliu că a declarat recursul de față, numai pentru a se putea cât de cât liniști sufletește, că cei trei inculpați își vor primi pedepsele cuvenite, pentru oribila faptă plănuită și realizată pentru scopuri josnice. în final, Curtea reține că părțile civile recurente, nu au depus nici un act nou, nu au motivat în scris și nici nu s-au prezentat pentru susținerea orală a recursurilor declarate, în afara memoriului sus-menționat și care vizează latura penală a cauzei.
în consecință, văzând că pretențiile lor civile, au fost corect și complet soluționate, potrivit probatorului administrat, recursurile declarate de aceștia vor fi respinse, ca nefondate.
S-au aplicat și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6801/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6079/2004. Penal → |
|---|
