ICCJ. Decizia nr. 79/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.79/2004
Dosar nr. 1875/2003
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 17 februarie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul M.M.G. la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 25 decembrie 2002 la zi.
S-a reţinut, în esenţă, că, în seara de 24 decembrie 2002, după ce a consumat băuturi alcoolice, împreună cu partea vătămată L.C., inculpatul prin violenţă, a deposedat-o pe aceasta, pe o stradă, de un ceas în valoare de 120.000 lei şi suma de 20.000 lei.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 156 din 31 martie 2003, a respins apelul inculpatului.
Totodată, a dedus durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului, de la 25 decembrie 2002, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tâlhăria (deposedând, prin violenţă, pe partea vătămată, pe timp de noapte şi într-un loc public), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanţele au dat eficienţă tuturor criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.G., împotriva deciziei penale nr. 156 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 decembrie 2002, la 8 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 789/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 790/2004. Penal. Art.184 alin.2,4 c.pen.... → |
|---|
