ICCJ. Decizia nr. 802/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 802/2004
Dosar nr. 5611/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 235 din 11 iunie 2003, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 27 februarie 2003, din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen.
În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.F.V., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., i-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 şi art. 84 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv din 13 ianuarie 2003, până la zi.
A dispus punerea de îndată în libertate.
A constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 26 septembrie 2002, inculpatul D.F.V. se afla în barul B.G. din municipiul Satu Mare, unde a cunoscut-o pe partea vătămată I.N., împreună cu care a consumat băuturi alcoolice, timp în care a observat că partea vătămată purta la curea, în husă, un telefon mobil.
În jurul orei 1,00, inculpatul şi partea vătămată au ieşit împreună din bar, inculpatul D.F.V. oferindu-se să-l însoţească pe partea vătămată până la domiciliu. În aceste împrejurări, în timp ce se deplasau pe str. Lalelei, inculpatul a îmbrâncit-o pe partea vătămată, i-a smuls telefonul mobil de la curea şi a fugit de la locul faptei.
Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută în rechizitoriul parchetului a fost confirmată în timpul cercetării judecătoreşti. Inculpatul audiat în şedinţa publică din 1 aprilie 2003, a recunoscut săvârşirea faptei, însă a făcut precizarea că el nu a lovit-o pe partea vătămată, aceasta la un moment dat a alunecat, datorită stării de ebrietate avansată, în care de altfel se aflau ambele părţi. Cu această ocazie părţii vătămate i-a căzut telefonul, moment în care inculpatul l-a luat.
Astfel, tribunalul a reţinut că depoziţia inculpatului se coroborează cu declaraţia părţii vătămate care arată că „în momentul în care am părăsit incinta barului amândoi ne aflam sub influenţa băuturilor alcoolice, iar în afară de acea îmbrânceală inculpatul nu m-a agresat în nici un fel". În sprijinul acestor declaraţii vine şi declaraţia martorei C.M., patroana barului, care arată că la ieşirea din bar se aflau într-o stare evidentă de ebrietate, iar din relatările părţii vătămate ştie că acestuia i-a fost luat telefonul mobil în momentul în care au căzut unul peste altul.
Prin urmare, în cursul cercetării judecătoreşti s-a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate şi situaţia de fapt reţinută, instanţa a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie în furt calificat şi l-a condamnat pe inculpatul D.F.V., pentru săvârşirea acestei infracţiuni, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, circumstanţele personale ale inculpatului, acesta aflându-se la primul contact cu legea penală, precum şi atitudinea acestuia atât în timpul urmăririi penale, cât şi a cercetării judecătoreşti de recunoaştere şi regret a faptei săvârşite, prejudiciul mic creat prin săvârşirea infracţiunii şi recuperarea acestuia integral.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând admiterea lui şi desfiinţarea hotărârii, în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., în cea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., text în baza căruia să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă just individualizată.
Prin Decizia penală nr. 222/ A din 20 noiembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a apreciat ca fiind întemeiată critica parchetului referitoare la greşita încadrare juridică dată faptei şi a dispus admiterea recursului declarat, schimbarea încadrării juridice dată faptei în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.F.V., care nu a arătat care sunt motivele pentru care înţelege să critice hotărârea atacată, invocându-se de către apărător, motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în sensul reducerii pedepsei.
Recursul declarat este nefondat.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea constată că, instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât circumstanţele atenuante personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră, atunci când au coborât-o sub minimul special prevăzut de lege, dar totodată, au ţinut cont şi de pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, tâlhărie, comisă pe timp de noapte, atunci când, au aplicat-o în cuantumul arătat, aşa încât cum în cauză nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, în sensul reducerii acesteia, recursul va fi respins, ca atare.
În concluzie, întrucât motivul de recurs este nefondat, iar din analiza actelor dosarului, nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.V. împotriva deciziei penale nr. 222/ A din 20 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 13 ianuarie 2003 până la punerea în libertate.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 801/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 814/2004. Penal. Art,2o rap.la art.174, 175... → |
|---|
