ICCJ. Decizia nr. 878/2004. Penal. Art.215 alin.2,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.878/2004
Dosar nr. 4292/2003
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 237 din 29 noiembrie 2002 a Tribunalului Caraş Severin, inculpata G.M. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată la plata sumei de 2.202.200.000 lei despăgubiri civile, reprezentând prejudiciul nerecuperat faţă de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, sumă ce va fi actualizată la data executării în raport de rata inflaţiei, şi s-au respins pretenţiile părţii civile Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, privind acordarea sumei de 3.044.453.600 lei, cu titlu de majorări de întârziere.
În baza art. 348 şi art. 445 C. proc. pen., s-au declarat ca fiind false şi s-a dispus anularea facturilor întocmite în fals, menţionate, în dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin nr. 16/P/2002.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin OG nr. 32 din 29 ianuarie 1999 şi O.U. nr. 219 din 29 decembrie 1999, s-a instituit pentru anii 1999-2000 sistemul de cupoane pentru agricultură, cu finanţare de la bugetul de stat, în vederea procurării de materiale şi servicii necesare lucrărilor agricole, plata acestora efectuându-se pe baza cupoanele obţinute de deţinătorii de suprafeţe agricole.
Cupoanele, reprezentând bonuri de valoare, au fost acordate cu titlu gratuit persoanelor, care deţineau terenuri agricole şi care, astfel, puteau beneficia de anumite bunuri şi servicii de specialitate oferite de furnizori, care la rândul lor, în vederea decontării cupoanelor, trebuia să le depună la unităţile bancare, care încheiaseră convenţii cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, însoţite de un centralizator al facturilor emise la livrarea produselor sau la efectuarea serviciilor.
Unităţile bancare verificau autenticitatea cupoanelor şi legalitatea operaţiunilor, solicitând Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor contravaloarea cupoanelor.
În acest circuit de denotare s-a interpus inculpata G.M., administrator al SC T.S.E. SRL Băile Herculane, cu obiect de activitate comerţul cu produse alimentare şi băuturi, care, folosind în mod nereal calitatea de furnizor de produse şi servicii agricole şi întocmind facturi false, a încasat contravaloarea cupoanelor agricole achiziţionate de pe piaţa liberă, la preţuri mai mici decât valoarea lor nominală.
Inculpata nu a putut prezenta documente de aprovizionare cu îngrăşăminte chimice, iar facturile privitoare la vânzarea acestor produse s-au dovedit a fi false. Pe baza lor şi a unui număr de 12.560 cupoane agricole obţinute pe căi ilegale, pe care le-a depus la sucursala Orşova a B.C.R., în perioada 1999 -2000, inculpata a încasat de la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor suma de 2.202.200.000 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: actul de control al Gărzii Financiare Caraş-Severin, facturi fiscale şi documente centralizatoare depuse la unităţile bancare, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, adrese privind valoarea prejudiciului, declaraţiile martorei B.B., declaraţiile inculpatei căreia i s-a recunoscut o poziţie procesuală sinceră, acesta fiind unul din motivele, pentru care instanţa de fond a făcut aplicarea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 322/ A din 4 septembrie 2003, a admis apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a desfiinţat sentinţa penală nr. 237 din 29 noiembrie 2002 a Tribunalului Caraş-Severin, pe latura civilă privind acordarea dobânzilor legale şi, judecând, a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 2.202.200.000 lei cu dobânzi legale de la data producerii prejudiciului, până la achitarea lor integrală.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate au fost menţinute.
Apel inculpatei a fost respins ca nefondat, apelanta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Instanţa de control judiciar a reţinut că tribunalul a omisă să se pronunţe asupra acordării dobânzilor legale, motiv pentru care a dispus obligarea inculpatei la plata acestora.
Cu privire la apelul inculpatei, care a criticat sentinţa penală a instanţei de fond, pentru greşita sa condamnare în condiţiile inexistenţei prejudiciului, Curtea de Apel Caraş Severin a apreciat că acesta este nefondat, întrucât faptele comise de G.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune reţinute în sarcina sa, iar prejudiciul de 2.202.200.000 lei este real, banii încasaţi de inculpată nefiind folosiţi potrivit destinaţiei stabilite prin lege, ci în interes personal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata G.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
S-a susţinut că vânzarea cupoanelor agricole a fost legală, beneficiarii acestora fiind proprietarii lor, iar băncile au achitat contravaloarea nominală a acestor bonuri de valoare, iar nu a facturilor fiscale.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 171 şi 18 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acesta nu este întemeiat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, dând încadrarea juridică temeinică şi legală faptelor săvârşite de aceasta.
Inculpata G.M. şi-a atribuit în mod nereal calitatea de furnizor de produse şi servicii agricole, singura în baza căreia era îndreptăţită să solicite şi să primească contravaloarea preţului bunurilor livrate şi /sau a serviciilor prestate şi prevăzute în legea specială. În acest mod, depunând actele stabilite de lege (cupoane agricole şi centralizator al facturilor fiscale), ea a indus în eroare Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care i-a achitat o sumă necuvenită, întrucât inculpata nu a livrat niciodată îngrăşăminte chimice beneficiarilor cupoanelor agricole.
Facturile fiscale folosite de inculpată sunt fictive, atestând o situaţie nereală, iar documentele de aprovizionare a firmei cu produsele (îngrăşăminte chimice) pretins vândute contra cupoanelor agricole, nu există.
Prejudiciul cauzat Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor este cert, banii încasaţi în afara cadrului, prevăzut de lege privind circuitul cupoanelor fiind dobândiţi în mod injust, fără prestarea obligaţiilor stabilite, prin actele normative mai sus-arătate, OG nr. 32 din 29 ianuarie 1999 şi OUG nr. 219 din 29 decembrie 1999, precum şi a Hotărârilor Guvernului României nr. 102 din 19 februarie 1999 şi 98 din 9 februarie 2000, pentru aprobarea normelor metodologice, cu privire la modul de acordare, distribuire, utilizare şi decontare a cupoanelor agricole.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că criticile formulate prin recursul declarat de inculpată sunt nefondate, în cauză neexistând temeiuri de achitare a acesteia, fiind pe deplin întrunite elementele de fapt ale infracţiunilor, prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Vinovăţia inculpatei a fost reţinută pe baza unei temeinice stabiliri şi interpretări a situaţiei de fapt şi a unei corecte şi riguroase aplicări a dispoziţiilor legale.
Constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmează să respingă recursul inculpatei G.M. ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.M., împotriva deciziei penale nr. 322/ A din 4 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 877/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 879/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
