ICCJ. Decizia nr. 1517/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 131 din 12 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin în dosarul nr. 4897/P/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.Șt., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen.

în baza dispozițiilor art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare.

în baza dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 luni închisoare.

în baza dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 luni închisoare.

în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 luni închisoare.

în baza dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare (conform dispozițiilor art. 82 C. pen.), de 2 ani și 4 luni.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și următoarele C. pen.

S-au respins acțiunile civile formulate de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și D.G.F.P.C.F.S. Caraș Severin.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin procesul verbal din februarie 2000.

S-au anulat înscrisurile false, respectiv 38 facturi livrare și 195 facturi de livrare: seria B ACD cu numerele: 6525352 din 16 septembrie 1998; 6525353 din 17 septembrie 1998; 6525354 din 18 septembrie 1998; 6525355 din 19 septembrie 1998; 6525356 din 20 septembrie 1998; 6525357 din 23 septembrie 1998; 6525358 din 24 septembrie 1998; 6525359 din 25 septembrie 1998; 6525361 din 28 septembrie 1998; 6525362 din 30 septembrie 1998; 6525363 din 30 septembrie 1998; 6525364 din 01 octombrie 1998; 6525365 din 02 octombrie 1998; 6525366 din 05 octombrie 1998; 6525367 din 06 octombrie 1998; 6525370 din 08 octombrie 1998; 6525371 din 12 octombrie 1998; 6525372 din 14 octombrie 1998; 6525373 din 15 octombrie 1998; 6525374 din 17 octombrie 1998; 6525375 din 18 octombrie 1998; 6525376 din 30 octombrie 1998; 6525377 din 08 noiembrie 1998; 6525379 din 31 noiembrie 1998; seria SC ACA cu numere: 0408901, 04048902, 04048903, 0408904, 0408905, 0408906, 0408907 din 16 septembrie 1998; 0408908, 0408909, 0408910, 0408911, 0408912, 0408913 din 17 septembrie 1998; 0408914, 0408915, 0408916, 0408917, 0408918, 0408920 din 18 septembrie 1998; 0408921, 0408922, 0408923, 0408924, 0408925, 0408926 din 19 septembrie 1998; 0408927, 0408928, 0408929, 0408930, 0408931, 0408932 din 20 septembrie 1998; 0408933, 0408934, 0408935, 0408936, 0408937, 0408938, 0408939 din 23 septembrie 1998; 0408940, 0408941, 0408942, 0408943, 0408944, 0408945 din 24 septembrie 1998, 0408946, 0408947, 0408948, 0408949, 0408950, 0408951 din 25 septembrie 1998; 0407652, 0407653, 0407654, 0407655, 0407656, 0407657 din 28 septembrie 1998; 0407658, 0407659, 0407660 din 30 septembrie 1998; 0407661, 0407662, 0407663, 0407664, 0407665, 0407666 din 01 octombrie 1998, 0407667, 0407668, 0407669 din 02 octombrie 1998, 0407670, 0407671, 0407672 din 05 octombrie 1998, 0407673, 0407674, 0407675, 0407676, 0407677, 0407678, 0407679, 0407680, 0407681 din 06 octombrie 1998; 0407682, 0407683, 0407684, 0407685, 0407686, 0407687 din 08 octombrie 1998, 0407688, 0407689, 0407690, 0407691, 0407692, 0407693 din 12 octombrie 1998, 0407694, 0407695, 0407696, 0407697, 0407698, 0407699 din 14 octombrie 1998, 0407700, 0409601, 0409602, 0409603, 0409604, 0409605 din 15 octombrie 1998, 0409606, 04096027, 0409608, 0409609, 0409610, 0409611 din 17 octombrie 1998, 0409612, 0409613, 0409614, 0409615, 0409616, 0409617 din 18 octombrie 1998, 0409618, 0409619, 0409620, 0409621, 0409622, 0409623, 0409624, 0409625, 0409626 din 08 noiembrie 1998, 0409627 din 09 noiembrie 1998, 0409628, 0409630, 0409631, 0409629 din 14 aprilie 1999, 0409633, 0409632 din 20 aprilie 1999, 0409637, 0409634, 0409635, 0409636 din 23 aprilie 1999, 0409640, 0409641, 0409638, 0409639 din 11 mai 1999, 0409644, 0409645, 0409646, 0409647 din 17 mai 1999, 0409648, 0409649 din 18 mai 1999, 0706252, 0706253, 0706254, 0706255, 0706256, 0706257, 0706258, 0706259 din 25 mai 1999, 0706260, 0706261, 0706262, 0706263, 0706264, 0706265 din 27 mai 1999, 0706266, 0706267, 0706268, 0706269, 0706270, 0706271 din 30 mai 1999, 0706278, 0706272, 0706273, 0706274, 0706275, 0706276, 0706277 din 31 mai 1999, 0706279, 0706280, 0706281, 0706282, 0706283, 0706284, 0706285, 0706286 din 02 iunie 1999, 0706290, 0706287, 0706288, 0706289, 0706291, 0706292, 0706293, 0706294 din 06 iunie 1999, 0706295, 0706297, 0706298 din 07 iunie 1999, 0706299 din 08 iunie 1999, 0706300 din 09 iunie 1999; Seria B ACD cu numerele : 7445390 din 25 mai 1999, 7445393 din 31 mai 1999, 6022247 din 02 iunie 1999, 7445389 din 07 iunie 1999; 6392096 din 07 iunie 1999, 6022248 din 08 iunie 1999, 4128899 din 09 iunie 1999; seria B ACD cu numerele: 6914450 din 11 mai 1999, 6914405 din 31 mai 1999, 5022997 din 02 iunie 1999, 691449 din 06 iunie 1999 și chitanțele seria B ALC cu numerele 9254501 - 9254547, 9306506 - 9325993 (2 chitanțe cu date diferite 02 iunie 1999 și 31 mai 1999) și numerele 9325995, 1491398 - 1491400, 2210142 - 2210144, 9306251 - 9306253, 1491392, 2108002 - 21008016; seria B ALD cu numerele 0218398 - 0218400, 6510003 - 6510006, 1209805 - 1209808 și seria B ALF cu numerele 1984685 - 1984688.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, întocmit la data de 30 mai 2000 și înregistrat la Tribunalul Caraș Severin sub nr. 4088/P/2000, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.Șt., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen., întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidență contabilă, ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a împiedica verificările financiar contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 și fals intelectual prin înregistrări inexacte sau omisiunea înregistrării în contabilitate, faptă prevăzută de art. 40 din Legea nr. 81/1991, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul Caraș Severin, prin sentința penală nr. 245 din 09 decembrie 2002, a dispus în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.Șt. la 2 luni închisoare.

în baza art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 luni închisoare.

în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 luni închisoare.

în baza art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, pe care instanța a sporit-o cu 6 luni închisoare, astfel că numitul C.Șt. va executa în total pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

în baza art. 71 C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea integrală a pedepsei, inculpatul va fi lipsit de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții civile Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor suma de 3.168.038.692 lei despăgubiri civile, cu dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive a sentinței, calculate conform O.G. nr. 9/2000 a pretențiilor calculate conform H.G. nr. 354/1999, H.G. nr. 564/2000 și H.G. nr. 1043/2001, precum și a comisionului bancar de decontare de 0,5 %.

A dispus scoaterea din cauză a părții civile D.G.F.P.C.F.S. Caraș Severin.

A dispus desființarea totală a înscrisurilor false, respectiv a 38 facturi de aprovizionare și 195 facturi de livrare.

A menținut sechestrul asigurator instituit prin procesul verbal din februarie 2000.

în baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.Șt., solicitând, în principal, achitarea pentru inexistența infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Caraș Severin întrucât nu au fost identificate înscrisurile care trebuie anulate, nefiind toate false.

Analizând sentința penală apelată în raport cu cele solicitate de inculpat cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că Tribunalul Caraș Severin a dispus "scoaterea din cauză a părții civile D.G.F.P.C.F.S. Caraș Severin și a obligat inculpatul să plătească părții civile Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor suma de 3.168.038.692 lei despăgubiri civile, cu dobânzile legale aferente".

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Caraș Severin sub nr. 4897/P/2003.

Având în vedere considerentele expuse în decizia de casare și motivele invocate de inculpatul C.Șt. prin cererea de apel tribunalul a dispus acvirarea dosarului de urmărire penală (3 volume) al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a luat declarație inculpatului, s-au administrat probe cu înscrisuri și s-a efectuat un supliment de expertiză contabilă, din analiza cărora, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul C.Șt. este administrator la SC M.C. SRL Băile Herculane.

în urma controlului efectuat de către D.G.F.P.S. Caraș Severin au fost constatate următoarele aspecte:

Deși societatea comercială nominalizată nu avea obiect principal de activitate, conform statutului, procurarea de materiale și prestări de servicii necesare lucrărilor agricole cu sistemul de plată pe bază de cupoane valorice finanțate de la bugetul statului, din analiza documentelor justificative, în evidența tehnico-operativă a contabilității firmei, rezultă cert că firma a realizat importante creșteri ale cifrei de afaceri tocmai datorită practicării acestui sistem, instituit de Guvernul României cu scop, destinație și finanțare precisă în folosul agriculturii, în ultimă analiză și a celor care tranzactează, comercializează, în fapt, cupoanele, fără temei legal, însușindu-și fără justă cauză importante sume de bani de la bugetul de stat, prejudiciindu-se în drept avuția publică.

Din verificările evidențelor contabile a rezultat că aparent societatea a fost aprovizionată cu îngrășeminte chimice de la diverși furnizori având la bază facturi fiscale și chitanțe din care rezultă achitarea contravalorii facturilor.

Descărcarea gestiunii se făcea, de asemenea, pe baza facturilor fiscale de vânzare emise către diverși cumpărători, persoane fizice, iar după centralizarea acestora s-a efectuat decontarea cupoanelor la societăți bancare care au agenți în Băile Herculane, respectiv B.A., B.C. și B.R.D., cu echivalentul valoric al numărului de cupoane agricole predate.

Cercetările au stabilit că, în realitate nu au avut loc nici aprovizionările nici vânzările de îngrășeminte chimice, aceste operațiuni fiind înregistrate fictiv în evidențele contabile ale societății, fiind trecute în evidențele contabile fictive, fiind întocmite de inculpatul C.Șt. prin care societatea își atribuia în fals calitatea de furnizor de produse specifice ce se decontează pe bază de cupoane, tocmai pentru a putea încasa contravaloarea acestora la băncile cu drept de decontare.

Fictivitatea documentelor contabile rezultă din incorectitudinea acestora, facturile de aprovizionare nu au anexate copiile de plată a TVA-ului de furnizori, nu sunt specificate mijloacele de transport și numele delegatului care a însoțit marfa până la firma cumpărătoare.

Din verificările făcute la societatea furnizoare de îngrășeminte chimice care figurează cu sediul în București, nu figurează ca fiind în evidențele fiscale ca plătitoare de impozite sau cu documente care să ateste desfășurarea de tranzacții comerciale.

Referitor la firmele SC S.I. SRL, SC A.I. SRL și SC B.B.I. SRL, care figurează ca înregistrate la Oficiul Comerțului București, s-a stabilit că primele două firme nu au desfășurat activități comerciale în perioada anilor 1998 - 1999, când au fost emise facturi pe numele lor, mai mult, ștampilele de pe facturile emise nu corespund cu cea deținută de administrația acestora, fapt confirmat și de raportul de constatare tehnico-științifică nr. 100488 din 20 aprilie 2000.

în ceea ce privește firma B.B. SRL, verificările efectuate au constatat că la sediul social declarat nu există firma din anul 1996, apartamentul respectiv este locuit de numitul N.I., care nu are cunoștință de existența unei astfel de firme cu acest nume la adresa respectivă.

Verificările efectuate la SC S.I. atestă faptul că aceasta, conform celor declarate de administratorul S.M., se ocupă de comercializarea produselor alimentare, tutun, băuturi alcoolice, nu a achiziționat și nu a vândut îngrășeminte chimice și de asemenea nu a avut relații comerciale cu SC M.C. SRL Băile Herculane.

în ceea ce privește verificările făcute la SC A.I. SRL, din declarația numitei B.F. (fostă R.), administrator, rezultă că firma și-a încetat activitatea la dat de 27 martie 1995, deci anterior operațiunilor făcute de SC M.C. SRL. Această firmă nu a folosit facturile identificate sub nr. 6525352 - 6525379 din seria B-ACD și nici nu confirmă legături comerciale cu SC M.C. SRL.

Verificările efectuate la Registrul Comerțului confirmă că firmele SC E.E., SC S.C. SRL, SC P. SRL, SC G.I. SRL, SC M.I. SRL, SC S.I. SRL și SC C.C. SRL, toate cu sediile în București, nu sunt înregistrate în aceste documente.

Cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite și ridicate mai multe imprimate de facturi fiscale și chitanțe în alb, care aveau imprimate ștampilele firmelor menționate.

Procedându-se la expertizarea scrisului de pe facturile fiscale BACC/7445389, BACD/9801800, BACA/639096, BACC/777026 și a chitanțelor fiscale aferente, rezultă că facturile de aprovizionare au fost completate de către inculpatul C.Șt., deși, acesta, cu ocazia audiențelor a negat însă, ulterior, a revenit și a recunoscut că a completat astfel de facturi (declarația din 23 mai 2000).

Referitor la facturile fiscale (vol. II), inculpatul a trecut la rubrica cumpărător, mențiune "diverși cumpărători" fără a completa facturile conform rubricației împiedicând în acest fel verificările, iar acolo unde au fost trecute sumele unor cumpărători din localitatea Podeni, procedându-se la identificarea acestora, respectiv M.I., N.I., D.I., B.I., ș.a. s-a constatat că aceste persoane nu figurează în evidențele Primăriei Comunei Podeni și nici ale poliției.

Deși, cu ocazia audierii, inculpatul a precizat că desfacerea îngrășemintelor în Piețele Turnu Severin și Craiova, examinând facturile fiscale pe care au fost trecute persoane fictive sau s-a evitat trecerea numelor pentru a împiedica verificările, trecându-se generic "diverși cumpărători", s-a constatat că au fost întocmite pentru "diverși cumpărători" din județele Mehedinți, Dolj, Gorj, Ialomița, Călărași, este greu de crezut că producătorii agricoli din imediata vecinătate a localităților în care se produc îngrășeminte chimice (București și Călărași) să se deplaseze în piețele din Drobeta Turnu Severin și Craiova, să achiziționeze 75 saci de îngrășeminte, respectiv 70 saci, parcurgând distanțe dintre județele Ialomița și Călărași până la Dolj sau Mehedinți.

Susținerea inculpatului privind faptul că imprimatele de facturi și chitanțe găsite ștampilate în alb la domiciliul său ar fi fost uitate de delegații societăților respective care îl aprovizionau sunt neverosimile întrucât, inițial a declarat că nu el a completat aceste facturi deși expertiza scrisului confirmă scrisul, ulterior revine și arată că a scris el facturile pe care le primea de la delegații firmelor din București.

Aceste susțineri sunt în contradicție cu declarația olografă dată de inculpat, în care este menționată ca fază pe baza acestei facturi care însoțea recepționarea cantitativă a produselor se făcea pe baza acestei facturi care însoțea marfa și nu care ar fi fost completată de către inculpat.

Tot în cursul cercetărilor s-a stabilit că unele sume provenite din creditele obținute pe baza decontării fictive a cupoanelor sunt transferate în conturi curente personale pentru ca ulterior să poată fi ridicate în numerar de către titularii conturilor (contul personal al inculpatului și contul personal al fiicei sale, C.Șt.). în acest fel inculpatul putea să scoată în aceeași zi întreaga sumă decontată ce depășea de fiecare dată plafonul legal de 30 milioane lei.

Conform rechizitoriului prejudiciul produs nu poate fi stabilit prin expertiză, din moment ce valoarea nominală a cupoanelor este cunoscută, iar decontarea s-a făcut la valoarea nominală fără, însă, a se efectua operațiunile de aprovizionare sau desfacere prevăzute din O.G. nr. 9/1998.

S-a reținut, însă (tot prin rechizitoriu), că inculpatul a încasat suma de 3.168.038.692 lei, reprezentând decontarea unui număr de 26.292 cupoane.

Reținând această stare de fapt, tribunalul a constatat că faptei inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive necesare pentru existența infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

Astfel, cu privire la infracțiunea de înșelăciune, tribunalul a reținut că:

Activitatea privind instituirea sistemului de cupoane, pentru agricultori în anul 1998 este reglementată de O.G. nr. 9/1998, O.G. nr. 106/1998, H.G. nr. 53/1998.

Conform actelor normative enumerate mai sus, cupoanele reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit agricultorilor, persoane fizice, care exploatează terenurile agricole, individual sau în asociere, în societăți comerciale și agricole, etc.

Distribuirea cupoanelor către beneficiari s-a efectuat de către Regia Autonomă P.R. potrivit listelor întocmite de primarii localităților.

Pe baza cupoanelor pentru agricultori, beneficiarii acestora vor achita contravaloarea seminței certificate, a materialului de plantat pomicol, viticol certificat, a seminței ceriticate de cartofi, a îngrășemintelor chimice, a pesticidelor, a motorinei, a lucrărilor mecanice de arat, grăpat, discuit, semănat, de întreținere a culturilor și de recoltat, inclusiv a celor efectuate pe pășuni și fânețe.

Actele normative sus arătate care reglementează instituirea sistemului de cupoane în anul 1998, nu interzice libera circulație a acestora și nici nu sancționează tranzacționarea cupoanelor pentru agricultori. Conform legislației care reglementează această activitate, scopul instituirii sistemului de cupoane a fost acela de a constitui un sprijin financiar pentru producătorii agricoli.

Din punct de vedere financiar-bancar, nu poate fi făcută o asimilare între cupoanele agricole care nu sunt bunuri cu valoare fixă cu titlurile de credit care sunt valori mobiliare reglementate prin legi speciale.

Beneficiarii de cupoane, producătorii agricoli, sunt deci proprietarii lor și ele pot fi utilizate pentru plata bunurilor și serviciilor stabilite în condițiile legii.

Este cert că aceste cupoane au ajuns în posesia beneficiarilor, țăranilor, dar aceștia în loc să le folosească potrivit dispozițiilor legale, pentru achitarea contravalorii semințelor, materialelor de plantat, pomicol și viticol, a semințelor de cartofi, îngrășeminte chimice, motorină au preferat să le înstrăineze contra unor sume de bani, în lipsa unor dispoziții legale expres prevăzute de lege de interzicere a acestor operațiuni ori de sancționare a acestor operațiuni.

Beneficiarii acestor cupoane le-au înstrăinat pentru a intra în posesia unor sume de bani mai repede sau datorită metodologiei mai greoaie de decontare și nu neapărat cu intenție de a schimba destinația sumelor acordate de stat, deoarece sumele astfel obținute au fost folosite tot pentru agricultură.

în aceste condiții cei care puteau schimba destinația fondurilor acordate de stat prin sistemul cupoanelor nu puteau fi decât beneficiarii acestora, producătorii agricoli.

Din probatoriul administrat în cauză, reiese că, în fapt, inculpatul a realizat o activitate de intermediere acceptând ca operațiunile de decontare a cupoanelor agricole să se deruleze prin intermediul societății pe care o administra.

Această activitate a inculpatului nu se poate circumscrie elementului material al infracțiunii de înșelăciune, care este inducerea în eroare, cu atât mai mult cu cât în perioada reținută în rechizitoriu ca fiind cea în care s-au derulat cupoanele, nu există o prevedere legală care să interzică vânzarea-cumpărarea acestora.

în altă ordine de idei, tribunalul a reținut că, decontarea bancară nu s-a făcut pentru plata facturilor ci s-au achitat bonuri de valoare pentru care statul le-a asigurat deținătorilor și pe care le-a trimis acestor deținători pentru diverse plăți și pe care aceștia, erau îndreptățiți a le solicita pentru transformarea în lei la valoarea lor nominală garantată.

în această situație nici statul, nici Ministerul Agriculturii și nici alt organ fiscal nu se poate constitui parte civilă sau prejudiciată pentru obligații pe care și le-a asumat în această modalitate, deținătorii fiind singurii îndreptățiți să ceară sau să valorifice aceste bonuri de valoare, sau nu. Intrând în patrimoniul acestora ca drepturi de creanță acești deținători de cupoane sunt singurii care se pot constitui părți civile, în cazul în care și-ar dovedi vreo prejudiciere a lor prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege.

Față de cele expuse mai sus, tribunalul a reținut că faptei inculpatului îi lipsește din conținutul laturii obiective, elementul material și urmarea imediată specifice infracțiunii de înșelăciune, urmând ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., să se dispună achitarea, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 76 C. pen.

în legătură cu celelalte fapte reținute în sarcina inculpatului, s-a reținut că fapta inculpatului C.Șt. de a întocmi în fals facturi fiscale de vânzare a îngrășemintelor fără a desfășura în realitate aceste operațiuni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen.

Fapta inculpatului de a întocmi incomplet facturile în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 87/1994.

Fapta inculpatului de a efectua înregistrări inexacte în contabilitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991.

Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin coroborarea probelor de la dosar din care rezultă fără dubii înregistrările contabile inexacte și întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare, faptul că firmele furnizoare nu au desfășurat activități comerciale, altele nu există sau și-au încetat activitatea, iar altele nu sunt înregistrate.

Din raporturile de constatare tehnico-științifică rezultă că inculpatul este cel care a completat facturile fiscale, folosind o ștampilă falsă.

Având în vedere criteriile generale de individualitate a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret al faptelor săvârșite și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.Șt., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen.

în baza dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 luni închisoare.

în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 luni închisoare.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și următoarele C. pen.

S-au respins acțiunile civile formulate de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și D.G.F.P.C.F.S. Caraș Severin.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin procesul verbal din februarie 2000.

S-au anulat înscrisurile false, respectiv 38 facturi livrare și 195 facturi de livrare: seria B ACD cu numerele: 6525352 din 16 septembrie 1998; 6525353 din 17 septembrie 1998; 6525354 din 18 septembrie 1998; 6525355 din 19 septembrie 1998; 6525356 din 20 septembrie 1998; 6525357 din 23 septembrie 1998; 6525358 din septembrie 1998; 6525359 din 25 septembrie 1998; 6525361 din 28 septembrie 1998; 6525362 din 30 septembrie 1998; 6525363 din 30 septembrie 1998; 6525364 din 01 octombrie 1998; 6525365 din 02 octombrie 1998; 6525366 din 05 octombrie 1998; 6525367 din 06 octombrie 1998; 6525370 din 08 octombrie 1998; 6525371 din 12 octombrie 1998; 6525372 din 14 octombrie 1998; 6525373 din 15 octombrie 1998; 6525374 din 17 octombrie 1998; 6525375 din 18 octombrie 1998; 6525376 din 30 octombrie 1998; 6525377 din 08 noiembrie 1998; 6525379/ din 31 noiembrie 1998; seria SC ACA cu numerele: 0408901, 04048902, 04048903, 0408904, 0408905, 0408906, 0408907 din 16 septembrie 1998; 0408908, 0408909, 0408910, 0408911, 0408912, 0408913 din 17 septembrie 1998; 0408914, 0408915, 0408916, 0408917, 0408918, 0408920 din 18 septembrie 1998; 0408921, 0408922, 0408923, 0408924, 0408925, 0408926 din 19 septembrie 1998; 0408927, 0408928, 0408929, 0408930, 0408931, 0408932 din 20 septembrie 1998; 0408933, 0408934, 0408935, 0408936, 0408937, 0408938, 0408939 din 23 septembrie 1998; 0408940, 0408941, 0408942, 0408943, 0408944, 0408945 din 24 septembrie 1998, 0408946, 0408947, 0408948, 0408949, 0408950, 0408951 din 25 septembrie 1998; 0407652, 0407653, 0407654, 0407655, 0407656, 0407657 din 28 septembrie 1998; 0407658, 0407659, 0407660 din 30 septembrie 1998; 0407661, 0407662, 0407663, 0407664, 0407665, 0407666 din 01 octombrie 1998, 0407667, 0407668, 0407669 din 02 octombrie 1998, 0407670, 0407671, 0407672 din 05 octombrie 1998, 0407673, 0407674, 0407675, 0407676, 0407677, 0407678, 0407679, 0407680, 0407681/06 octombrie 1998; 0407682, 0407683, 0407684, 0407685, 0407686, 0407687 din 08 octombrie 1998, 0407688, 0407689, 0407690, 0407691, 0407692, 0407693 din 12 octombrie 1998, 0407694, 0407695, 0407696, 0407697, 0407698, 0407699 din 14 octombrie 1998, 0407700, 0409601, 0409602, 0409603, 0409604, 0409605 din 15 octombrie 1998, 0409606, 04096027, 0409608, 0409609, 0409610, 0409611 din 17 octombrie 1998, 0409612, 0409613, 0409614, 0409615, 0409616, 0409617 din 18 octombrie 1998, 0409618, 0409619, 0409620, 0409621, 0409622, 0409623, 0409624, 0409625, 0409626 din 08 noiembrie 1998, 0409627 din 09 noiembrie 1998, 0409628, 0409630, 0409631, 0409629 din 14 aprilie 1999, 0409633, 0409632 din 20 aprilie 1999, 0409637, 0409634, 0409635, 0409636 din 23 aprilie 1999, 0409640, 0409641, 0409638, 0409639 din 11 mai 1999, 0409644, 0409645, 0409646, 0409647 din 17 mai 1999, 0409648, 0409649 din 18 mai 1999, 0706252, 0706253, 0706254, 0706255, 0706256, 0706257, 0706258, 0706259 din 25 mai 1999, 0706260, 0706261, 0706262, 0706263, 0706264, 0706265 din 27 mai 1999, 0706266, 0706267, 0706268, 0706269, 0706270, 0706271 din 30 mai 1999, 0706278, 0706272, 0706273, 0706274, 0706275, 0706276, 0706277 din 31 mai 1999, 0706279, 0706280, 0706281, 0706282, 0706283, 0706284, 0706285, 0706286 din 02 iunie 1999, 0706290, 0706287, 0706288, 0706289, 0706291, 0706292, 0706293, 0706294 din 06 iunie 1999, 0706295, 0706297, 0706298 din 07 iunie 1999, 0706299 din 08 iunie 1999, 0706300 din 09 iunie 1999; Seria B ACD cu numerele : 7445390 din 25 mai 1999, 7445393 din 31 mai 1999, 6022247 din 02 iunie 1999, 7445389 din 07 iunie 1999; 6392096 din 07 iunie 1999, 6022248 din 08 iunie 1999, 4128899 din 09 iunie 1999; seria B ACD cu numerele: 6914450 din 11 mai 1999, 6914405 din 31 mai 1999, 5022997 din 02 iunie 1999, 691449 din 06 iunie 1999 și chitanțele seria B ALC cu numerele 9254501 - 9254547, 9306506 - 9325993 (2 chitanțe cu date diferite 02 iunie 1999 și 31 mai 1999) și numerele 9325995, 1491398 - 1491400, 2210142 - 2210144, 9306251 - 9306253, 1491392, 2108002 - 21008016; seria B ALD cu numerele 0218398 - 0218400, 6510003 - 6510006, 1209805 - 1209808 și seria B ALF cu numerele 1984685 - 1984688.

împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării rurale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin a criticat sentința apelată pentru netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și greșita individualizare a pedepselor pentru celelalte infracțiuni.

Partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a criticat sentința apelată pentru greșita respingere a pretențiilor civile formulate în cauză.

Prin decizia penală nr. 312 din 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, desființând sentința penală apelată și, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, în pedepsele componente, pe care le-a menținut, astfel:

- 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen.;

- 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 74 și art. 76 C. pen.

în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata art. 71 C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele patru pedepse aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa principală, mai grea, de 5 ani închisoare cu interzicerea exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. și pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 3.168.038.692 lei, despăgubiri cu dobânzi legale către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

A menținut în rest, nemodificată decizia penală recurată.

în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și inculpatul C.Șt.

Apărătorul ales al recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin motivele de recurs depuse la dosar, partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, obligarea inculpatului la plata contravalorii cupoanelor agricole, a comisionului bancar de decontare și a penalităților legale calculate conform reglementărilor în materie, până la data achitării acestor sume.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de apel, în mod just, a stabilit, pe baza probatoriului administrat în cauză, și a unei corecte interpretări a acestuia, că inculpatul C.Șt. a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen., art. 10 din Legea nr. 87/1994,art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., toate cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 și art. 76 C. pen.

Cu privire la primul motiv de recurs formulat de inculpat și care vizează achitarea, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune întrucât lipsește elementul subiectiv, respectiv intenția de a înșela, se constată că susținerile inculpatului recurent sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, deși SC M.C. SRL Băile Herculane nu avea ca obiect de activitate prestarea de servicii necesare efectuării lucrărilor agricole și procurarea de materiale cu plata pe baza sistemului de cupoane valorice finanțate de la bugetul de stat, evidențele contabile ale firmei au dovedit că aceasta s-a aprovizionat cu îngrășeminte chimice de la diferiți furnizori, în baza unor facturi fiscale și chitanțe, cu achitarea contravalorii acestora.

în realitate, aceste aprovizionări fictive și evidențele contabile false erau întocmite chiar de inculpat.

Din verificările efectuate în cauză, respectiv la Oficiul registrului Comerțului, a rezultat că unele dintre societățile comerciale, cu care inculpatul a evidențiat în documentele contabile ale firmei sale că ar fi avut relații comerciale, nu au funcționat, deși inculpatul avea facturi emise pe numele acestora (ex. SC S.I. SRL, SC A.I. SRL), altele nu existau la adresa de sediu social declarată (ex. SC B.B.I. SRL), iar altele nu există (ex. SC E.E. SRL, SC S.C. SRL, SC P. SRL, SC G.I. SRL, etc.).

Concluzionând, s-a dovedit, în cauză, că inculpatul, în calitate de administrator al SC M.C. SRL Băile Herculane, a efectuat operațiuni financiar-contabile care nu aveau la bază aprovizionarea efectivă și desfacerea produselor și serviciilor către agricultori și a solicitat și primit de la societățile bancare contravaloarea nominală a acestor cupoane pe baza unor documente false.

Așa încât, în realitate nu au avut loc nici aprovizionările și nici vânzările de îngrășeminte chimice, aceste operațiuni fiind înregistrate fictiv în evidențele contabile ale societății, fiind trecute în evidențele contabile fictive întocmite de inculpat prin care societatea își atribuia în fals calitatea de furnizor de produse specifice ce se decontează pe bază de cupoane pentru a putea încasa contravaloarea acestora la băncile cu drept de decontare.

în consecință, solicitarea inculpatului de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (valoarea prejudiciului fiind de 3.168.038.692 lei) nu poate fi primită.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs care vizează reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., înalta Curte apreciază că instanța de apel a respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările comiterii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse rezultante care, prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.

în fapt, inculpatului i-au fost reținute circumstanțele atenuante, aplicându-i-se o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege [(pentru art. 215 alin. (5) C. pen.)]

în consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Referitor la recursul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării Rurale, înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele motive:

în mod corect, instanța de control judiciar a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.168.038.692 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin decontarea contravalorii unui număr de 26.292 cupoane prin emiterea a 38 facturi fiscale, precum și la penalități calculate conform reglementărilor legale în materie.

înalta Curte apreciază că se impune obligarea inculpatului și la plata comisionului bancar de decontare de 0,5 % din valoarea prejudiciului, adică 15.840.193 lei.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de partea civilă, casând decizia atacată numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei și, rejudecând, va fi obligat inculpatul C.Șt. la 3.168.038.692 lei, reprezentând contravaloarea a 26.292 cupoane, la 15.840.194 lei, reprezentând comision bancar de decontare, precum și la penalități calculate conform reglementărilor legale în vigoare de la data decontării și până la data executării.

Se vor menține restul dispozițiilor.

în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 1563/2005. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1529/2005. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1517/2005. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1517/2005. Penal