ICCJ. Decizia nr. 168/2005. Penal. Art254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 168/2005
Dosar nr. 5639/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 371 din 23 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova a fost condamnat, printre alţii, inculpatul L.N., după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A reţinut instanţa că inculpatul L.N. a avut calitatea de consilier la Consiliul local Ploieşti, iar la 28 iulie 2000 prin Hotărârea nr. 138 a Consiliului local Ploieşti a fost investit în funcţia de vicepreşedinte a Comisiei de repartizare a locuinţelor sociale din fondul locativ de stat al municipiului Ploieşti.
Această calitate a îndeplinit-o până la 2 iunie 2001, când prin H.C.L. 159 a fost stabilită o nouă componenţă nominală a Comisiei de repartizare a locuinţelor.
În toamna anului 2000, în cursul lunii octombrie, denunţătoarea C.N. l-a cunoscut pe inculpatul L.N. prin intermediul inculpatului B.G. Inculpatul L.N. s-a prezentat ca persoană ce face parte din Comisia de atribuire a locuinţelor sociale constituită la nivelul Primăriei municipiului Ploieşti şi i-a promis sprijin în acordarea unei locuinţe din fondul locativ de stat al municipiului Ploieşti.
A cerut pentru acest serviciu, prin intermediul inculpatului B.G., suma de 1.000.000 lei.
Inculpatul B.G. a luat de la denunţătoarea C.N. suma de 1.000.000 lei ce erau puşi într-un plic închis, bani pe care trebuia să-i dea inculpatului L.N., pentru că acesta din urmă să o ajute să obţină o locuinţă socială, potrivit atribuţiilor ce-i reveneau în cadrul Comisiei de repartiţie a locuinţelor din fondul locativ al municipiului Ploieşti.
Inculpatul B.G. a înmânat plicul cu suma de 1.000.000 lei inculpatului L.N., în prezenţa denunţătoarei C.N. şi tranzacţia s-a petrecut în curtea imobilului din Ploieşti, unde îşi avea sediul Partidul Pensionarilor din municipiul Ploieşti, al cărui membru era şi inculpatul L.N.
Cu prilejul discuţiilor purtate, inculpatul L.N. a asigurat-o pe martora denunţătoare C.N. că o va ajuta să obţină mai repede o locuinţă socială pe raza municipiului Ploieşti, având în vedere calitatea sa de membru în comisia de repartiţie a locuinţelor din fondul locativ de stat al municipiului Ploieşti şi având în vedere şi faptul că solicitanta avea dosar înregistrat la Primăria municipiului Ploieşti.
Pentru a-i câştiga încrederea, inculpatul L.N. i-a lăsat martorei C.N. numărul de telefon mobil şi i-a cerut să ţină legătura cu el prin intermediul inculpatului B.G.
Ulterior, C.N. l-a contactat în mai multe rânduri, pe inculpatul L.N., solicitându-i să-i rezolve repartizarea unei locuinţe sociale din fondul locativ aflat la dispoziţia Consiliului local Ploieşti. Acest inculpat contactat atât pe telefonul mobil, cât şi la serviciu, o asigura pe martoră că va rezolva serviciul promis.
Ultima dată, în preajma sărbătorilor de Paşte din anul 2001, C.N. i-a mai dat inculpatului L.N. 800.000 lei pe care a introdus-o într-unul din buzunarele hainei inculpatului, în timp ce acesta se afla pe holurile Primăriei Ploieşti.
Inculpatul L.N. în cursul lunilor martie – aprilie 2000, a cunoscut-o pe partea vătămată R.P. şi în urma discuţiilor purtate i-a comunicat că îl poate ajuta să obţină o locuinţă socială, în virtutea calităţii pe care inculpatul o avea în cadrul Consiliului local Ploieşti.
Inculpatul i-a cerut pe loc lui R.P. să întocmească o cerere şi l-a sfătuit să procure în continuare un set de documente necesare acordării unei locuinţe sociale.
Cu acea ocazie, inculpatul L.N. a cerut şi a primit de la R.P., în prezenţa martorului T.L. suma de 1.500 dolari S.U.A., pentru rezolvarea serviciului promis.
Între timp inculpatul a cheltuit banii şi nu i-a procurat părţii vătămate locuinţa cerută.
Se mai reţine că în aceeaşi perioadă, inculpatul L.N. a pretins şi a primit de la R.N. 1.500 dolari S.U.A., bani care au fost înmânaţi în barul O. de către R.P., la o masă la care se afla şi T.L.
Partea vătămată R.N. se afla cu acel prilej la o altă masă, în incinta barului.
Inculpatul L.N. i-a promis şi lui R.N. că-l va ajuta să obţină o locuinţă socială, pretinzând că are o astfel de posibilitate, întrucât face parte din Comisia de repartizare a locuinţelor sociale constituită la nivelul Primăriei Ploieşti.
Prin intermediul părţilor vătămate R.P. şi R.N., inculpatul L.N. în luna aprilie 2000 a luat legătura cu numitul S.G. şi S.D., prezentându-se şi acestora ca şef al Comisiei de repartizare a locuinţelor sociale, întâlnirea având loc în barul O. din Ploieşti. Inculpatul a pretins celor doi 1.000 dolari S.U.A. şi respectiv 400 dolari S.U.A., pentru extinderea locuinţei pe care deja o aveau. Ulterior, părţile vătămate care erau fraţi, au observat că nu primesc locuinţe sociale în mai multe rânduri a luat legătura cu inculpatul la sediul Consiliului local Ploieşti, pentru că între timp fusese ales în funcţia de consilier local al municipiului Ploieşti.
Cei doi au luat legătura cu inculpatul, şi observând insistenţele părţilor vătămate, inculpatul a remis câte 750 dolari S.U.A. lui R.P. şi R.N., prin intermediul numitei V.T., cât şi prin intermediul martorului M.F.
În ce priveşte banii primiţi de la S.G. şi S.D., se arată că aceştia au fost restituiţi de inculpat personal, cât şi prin intermediul unui mandat poştal, iar S.G. a încheiat o chitanţă de mână pe care i-a înmânat-o inculpatului, spunând că nu mai are pretenţii.
Şi S.D. a menţionat că la insistenţele fratelui ei, inculpatul i-a restituit suma.
Apelul declarat de inculpatul L.N. împotriva acestei sentinţe prin care a solicitat să se constate că nu se face vinovat pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 425 din 30 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva hotărârilor pronunţate inculpatul a declarat recurs solicitând achitarea întrucât nu a săvârşit faptele iar în subsidiar, restituirea cauzei la parchet pentru completarea probelor.
Ca ultim subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Examinând recursul declarat de inculpat se constată că nu este fondat.
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, încadrările juridice date faptelor sunt legale iar vinovăţia inculpatului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
Faptele de luare de mită şi înşelăciune au fost corect reţinute pe baza declaraţiilor martorilor C.N., S.D., P.N., P.N.D., T.L., M.F. şi a declaraţiilor părţilor vătămate R.P. şi R.N.
T.L., este martorul ocular, în prezenţa căruia inculpatul a promis locuinţa lui R.P. şi a primit de la acesta 1.500 dolari S.U.A. pentru obţinerea locuinţei.
De asemenea în prezenţa lui R.P., inculpatul a pretins şi primit suma de 1.500 dolari, pentru a-i face rost de o locuinţă socială, întrucât făcea parte din Comisia de repartizare a locuinţelor.
La momentul înmânării sumelor de către S.G. (1.000 dolari) şi S.D. (400 dolari) către inculpatul L.N., în barul O. din Ploieşti, care s-a recomandat ca şef al Comisiei de repartizare a locuinţelor sociale, erau prezenţi R.P., R.N. şi S.D.
Corect instanţa de control a înlăturat apărările inculpatului că a primit sumele de bani de la R.P. şi S.G. cu titlul de împrumut, acestea neavând nici un suport probator, fiind făcute pentru a fi exonerat de răspundere penală.
Faţă de acele reţinute, motivul de recurs formulat de inculpat pentru a fi achitat, nu poate fi primit.
Nici motivul de recurs care vizează restituirea cauzei la parchet nu este întemeiat.
Probele administrate în cauză confirmă fără dubiu vinovăţia inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa. De altfel inculpatul nu a indicat ce alte probe ar mai fi fost necesare a fi administrate sau ce aspecte s-ar fi impus a fi elucidate, care să justifice completare probelor prin restituirea cauzei la parchet.
În legătură cu pedepsele aplicate, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de poziţia procesuală a inculpatului pe parcursul procesului penal precum şi celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului, ele au fost orientate la limita minimă a textelor de lege incriminatorii, şi nu există temeiuri pentru reţinerea de circumstanţe atenuante.
Faţă de natura infracţiunilor săvârşite, evidenţiată prin pericolul social al faptelor şi al numărului acestora, faţă de poziţia procesuală de negare a faptelor de către inculpat, dispoziţia instanţelor ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie, este justificată.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 425 din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1679/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1681/2005. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
