ICCJ. Decizia nr. 1814/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1814/2005
Dosar nr. 713/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 6 ianuarie 2005, Curtea de Apel Iaşi, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii I.P., împotriva rezoluţiei nr. 153/ P din 21 iulie 2004 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus neânceperea urmăririi penale privind pe I.M., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi a infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., precum şi pe O.L., O.P., O.M. şi M.P., pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de fals intelectual şi la infracţiunea de uz de fals.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că I.P. şi S.E., prin plângerea înregistrată sub număr de dosar 6528/2004, au cerut desfiinţarea rezoluţiei din 21 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale privind pe I.M., notar public, O.L., O.M., O.P. şi M.P., petenţii susţinând că notarul, instigat fiind de ceilalţi intimaţi, încălcând dispoziţiile legale, a întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.201 din 22 iulie 1996, act prin care O.L. înstrăina soţilor O.P. şi O.M., 400 mp. teren situat în satul Miteşti, comuna Mirosloveşti, judeţul Iaşi.
Petenţii au susţinut că vânzarea a fost perfectată fără ca vânzătoarea să posede titlul de proprietate, ceea ce i-a prejudiciat întrucât ei aveau drepturi proprii asupra respectivei suprafeţe de teren, fiind moştenitorii lui I.A.
Împotriva rezoluţiei menţionate, petenţii au formulat plângere, aceasta fiind respinsă prin rezoluţia din 7 septembrie 2004 a procurorului ierarhic din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, dată în dosarul nr. 867/II/2/2004, aceasta reţinând că din actele premergătoare efectuate a rezultat că vânzarea suprafeţei de teren reclamate a avut loc cu luarea în considerare a certificatului nr. 1381 din 22 iulie 1996 eliberat de Consiliu Local al comunei Mirosloveşti şi procesului verbal de punere în posesie, acte cu care O.L. a dovedit că în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, era proprietara terenului, vânzarea putându-se perfecta şi în conformitate cu instrucţiunile nr. 710/1995 ale Ministerului Justiţiei, în vigoare la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
Nemulţumiţi de hotărârea instanţei, petenţii, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursurile nu sunt fondate.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că suprafaţa de 400 mp. teren, asupra acesteia petiţionarii susţinând, şi în cauze civile, că sunt proprietari, face parte dintr-o suprafaţă de 4.600 mp. teren, situată în intravilanul satului Miteşti, nr. topografic T4A –138, în acest sens ea fiind individualizată în titlu de proprietate 88205/1996 eliberat numitului O.C.
Succesiune legală deschisă după decesul acestuia (survenit la 10 martie 1994) a revenit soţiei supravieţuitoare, O.L., fiicei P.V., fiului O.P., fiicei T.L., fiicei R.T. şi fiului O.C., certificatul de moştenitor purtând numărul 21 din data de 19 ianuarie 1995.
Între părţile menţionate, la data de 3 martie 1997, a avut loc un partaj voluntar, actul fiind autentificat sub nr. 1235 din 3 martie 1997, suprafaţa de 400 mp., fiind inclusă în acest partaj.
Vânzarea celor 400 mp. s-a realizat şi prin luarea în considerare a certificatului nr. 1381 din 22 iulie 1996 eliberat de Consiliul Local al comunei Mirosloveşti, a procesului-verbal de punere în posesie, precum şi a schiţei terenului, acte ce dovedeau dreptul de proprietate al lui O.L., decedată la 11 septembrie 2004.
Ca atare, se reţine că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni aşa cum s-au plâns petiţionarii, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, fiind legală.
În altă ordine de idei, cauza civilă promovată de I.P. şi S.E., în contradictoriu cu O.L. şi comisia judeţeană Iaşi, pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, cauză care a avut ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 88205 din 17 iunie 1996, a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa civilă nr. 1237 din 4 iunie 2004 a Judecătoriei Paşcani.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de petenţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii I.P. şi S.E. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 6 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 300.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1811/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1815/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
---|