ICCJ. Decizia nr. 1829/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1829/2005
Dosar nr. 310/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1543 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul G.F. la o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 604 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 139 din 7 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3892 din 19 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia acestuia de la 5 aprilie 2004 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 250.000.000 lei despăgubiri materiale şi 50.000.000 lei daune morale către partea civilă D.C.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, cu referire la art. 106 din OUG nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 48.598.816 lei cheltuieli de spitalizare către C.A.S. a municipiului Bucureşti.
S-a luat act că Spitalul Clinic de Stomatologie nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarea situaţie:
În seara de 28 martie 2004, în timp ce partea vătămată D.C. se afla cu prietena sa B.A. la o masă, în restaurantul P. situat în Parcul Drumul Taberei, aceasta a fost încunoştinţată telefonic că inculpatul G.F. împreună cu un cunoscut al său se ceartă şi provoacă scandal în barul E., al cărei patron este B.A. Pentru a aplana conflictul şi a evita extinderea acestuia, B.A. s-a deplasat la respectivul bar, unde l-a găsit pe inculpat, a discutat cu el, constatând că era în stare de ebrietate şi l-a determinat s-o însoţească până la restaurantul P., unde rămăsese partea vătămată. Ajunşi aici, între inculpat şi partea vătămată a avut loc o altercaţie cu ocazia căreia inculpatul, nervos, i-a adresat injurii şi ameninţări părţii vătămate. Ambii apoi au ieşit pe terasa restaurantului, unde au continuat să se certe şi să se lovească.
La un moment dat, partea vătămată l-a împins pe inculpat, acesta s-a lovit de un geam şi l-a spart.
În timp ce partea vătămată încerca să-l ridice pe inculpat de jos, acesta a scos un cuţit pe care îl purta asupra lui şi i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri în partea stângă a gâtului, în abdomen, în zona lombară şi la nivelul coapsei stângi, provocându-i plăgi penetrante care i-au pus viaţa în pericol.
Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că victima a suferit o plagă cervico-facială cu secţiunea arterelor facială şi sublinguală, secţionarea unor filete nervoase din nervul facial şi al glandei parotide, plagă abdominală cu evisceraţia epiplonului, plagă lombară şi la nivelul coapsei stângi. Leziunile au fost produse cu un corp tăietor-înţepător, au necesitat 25-30 de zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei. Aceasta a suferit şi un prejudiciu estetic, ca urmare a cicatricei cervico-facială stângă, necesitând reexaminare după 6 luni pentru aprecierea caracterului temporar sau permanent al sluţirii.
Actul medico-legal a fost coroborat cu declaraţia martorei B.A., care a văzut întreaga desfăşurare a incidentului şi a cunoscut cauza producerii acestuia de către inculpat, precum şi cu relatările ospătarilor din cadrul restaurantului P., cu planşele foto, cu procesele-verbale de constatare şi declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 992/2004, a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei, pe care a desfiinţat-o parţial, reducând cuantumul pedepsei aplicate la 10 ani închisoare, cu motivarea că diminuarea se impune în raport de atitudinea relativ sinceră a inculpatului pe parcursul procesului şi de situaţia sa familială.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea ei şi recunoaşterea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., ca şi a altor circumstanţe atenuante legate de atitudinea sa după săvârşirea infracţiunii.
Recursul este nefondat.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect că inculpatul a fost cel care a provocat scandal, atât la barul E. cât şi la restaurantul P., a avut un comportament recalcitrant, s-a îndreptat către partea vătămată cu intenţia de a-l lovi, atitudine în raport de care partea vătămată l-a împins.
Toată succesiunea faptelor demonstrează că inculpatul a fost provocată, nicidecum partea vătămată.
Aşa fiind, justificat de probele administrate, instanţele nu au recunoscut în favoarea inculpatului existenţa circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Chiar dacă, inculpatul după comiterea faptei a ajutat la transportarea victimei la spital, această atitudine, singulară, nu poate determina reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. Inculpatul s-a speriat, văzând starea gravă în care se afla victima, care sângera şi se ţinea cu mâinile de abdomen, datorită evisceraţiei. El i-a propus părţii vătămate să declare că amândoi ar fi fost loviţi de alte persoane, ceea ce dovedeşte că el nu a regretat comiterea faptei, ci a căutat să scape de răspundere penală.
Pe de altă parte, antecedentele penale ale inculpatului, care i-au atras starea de recidivă atât postcondamnatorie cât şi postexecutorie, demonstrează periculozitatea socială a acestuia şi determină aplicarea unei pedepse care să fie suficientă pentru a asigura reeducarea sa.
Din fişa de cazier aflată la dosar, rezultă că inculpatul în anul 1996 a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, în anul 1999 a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, iar în anul 2003 a mai fost condamnat la o altă pedeapsă de 7 ani închisoare, tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie. Toate acestea dovedesc perseverenţa infracţională a inculpatului în comiterea unor fapte săvârşite cu violenţă.
Pentru considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul inculpatului, menţinând hotărârile pronunţate în cauză.
Se va deduce din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 5 aprilie 2004 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F. împotriva deciziei penale nr. 992 din 21 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 aprilie 2004 la 16 martie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1826/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1831/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
