ICCJ. Decizia nr. 1954/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 576 din 24 octombrie 2002, l-a condamnat printre alții, pe inculpatul A.T. la:
- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidate, prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod;
- 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și
- un an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, durata reținerii și arestării preventive de la 7 octombrie 1999 la 5 ianuarie 2000.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpații C.G. și I.V., să plătească părții civile R.A.T.C. Iași, suma de 518.505.473 lei despăgubiri civile.
Inculpatul A.T. a fost obligat în solidar, cu partea responsabilă civilmente R.A.T.C. Iași să achite părții civile S.N.P.P. SA, sucursala P. Iași, suma de 138.897.363 lei despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
în cursul anului 1994, inculpatul A.T., tehnician la R.A.T.C. Iași, având ca atribuții de serviciu aprovizionarea unității cu carburanți, materiale, a luat hotărârea de a obține diverse sume de bani prin valorificarea de bonuri valorice și produse petroliere, aparținând R.A.T.C. Iași.
Astfel, inculpatul a întocmit comenzi pe care le semna atât în locul șefului serviciului aprovizionare cât și la rubrica conducerea unității, aplica ștampila pătrată care se afla la registratura unității, apoi se deplasa la S.N.C. P., sucursala P. Iași, de unde ridica marfa conform comenzii.
Facturile emise de S.N.P. P., sucursala P. Iași erau luate de inculpat și distruse, iar bonurile valorice și combustibilii ridicați erau valorificate, banii fiind cheltuiți în interes personal.
Prin procedeul descris mai sus, în cursul anului 1994, inculpatul și-a însușit bonuri valorice și marfă în valoare de 14.584.731,81 lei și a distrus un număr de 63 facturi cu care achiziționase marfa de mai sus.
în anul 1995, inculpatul și-a însușit marfa și bonuri valorice în sumă de 30.192.153,31 lei, distrugând un număr de 76 facturi.
în anul 1996, inculpatul și-a însușit bonuri valorice în sumă de 25.020.082,73 lei, distrugând un număr de 66 facturi.
Facturile emise de SC P. SA către SC R.A.T.C. Iași, fiind distruse de inculpat, partea vătămată nu a avut posibilitatea să cunoască activitatea desfășurată de acesta. în perioada 1994 - 1996 a delapidat bonuri în valoare de 68.020.256 lei.
în cursul lunii ianuarie 1997, inculpatul A.T. a luat legătura cu inculpații C.G. și I.V. care lucrau în calitate de gestionari la Stația nr. 13 Bucium, aparținând de SC P. SA.
Cei trei inculpați s-au înțeles ca în cazul în care inculpatul A.T. le va aduce bonuri valorice de benzină B.C.F. - uri, aceștia le vor achiziționa și-i vor da inculpatului o parte din contravaloarea acestora.
Inculpații C.G. și I.V. îl cunoșteau pe inculpatul A.T. din anul 1989, știau că acesta este angajat la R.A.T.C. și răspunde de aprovizionarea cu carburanți.
în urma discuției purtate cu inculpații C.G. și I.V., în perioada 1997 - 1999, inculpatul A.T. a întocmit în fals un număr de 57 de comenzi și 55 de delegații prin care atesta în mod nereal necesarul de bonuri valorice de benzină.
Folosind aceste declarații și comenzi, inculpatul a ridicat pe bază de factură fiscală de la S.N.P. P. - SC P. Iași bonuri valorice în sumă de 334.793.625 lei.
Ulterior, inculpatul distrugea toate facturile care atestau proveniența carburanților, facturi emise de P. către R.A.T.C. Iași.
După achiziționarea bonurilor valorice inculpatul A.T. lua legătura cu inculpații C.G. și I.V. și cu inculpatul M.F., toți gestionari la STAȚIA P. Bucium, cărora le vindea bonurile respective și primea în schimb circa 50-80 % din contravaloarea acestora.
Banii proveniți din vânzarea bonurilor valorice au fost cheltuiți de inculpat în interes personal.
Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat faptul că inculpatul M.F. nu a cunoscut faptul că inculpatul A.T. este angajat al R.A.T.C. Iași și că are atribuții de aprovizionare în cadrul unității.
Inculpații C.G. și I.V. au obținut în modul expus mai sus, suma de circa 500.000 lei, iar inculpatul M.F. a obținut suma totală de circa 1.000.000 lei.
în drept, faptele inculpatului A.T., care în calitate de delegat permanent al R.A.T.C. Iași, în perioada 1994 - 1997, în baza aceleiași rezoluții infracționale a întocmit documentele fictive de procurare de materiale pe care le-a folosit însușindu-și suma de 410.166.637 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: delapidare, prevăzută de art. 2151C. pen.; fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 33 lit. a) C. pen., pentru pluralitatea de infracțiuni.
Faptele aceluiași inculpat, tehnician la R.A.T.C. Iași, care în perioada 1994 - 1997 în baza aceleiași rezoluții infracționale a distrus toate facturile emise de P. Iași, care atestau proveniența carburanților, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) - (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele inculpaților C.G. și I.V., gestionari la SC P. SA care în baza unei înțelegeri cu inculpatul A.T., cunoscând calitatea acestuia, ridica pe bază de facturi de la SC P. bonuri valorice în sumă de 410.166.637 lei pe care le-au valorificat însușindu-și sume de bani, întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2151C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului M.F., gestionar la SC P. Iași de a primi suma de 1.000.000 lei obținută din valorificarea bonurilor valorice, fără să cunoască împrejurarea că inculpatul A.T. este delegat la R.A.T.C. Iași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen.
împotriva sentinței au declarat apel inculpații M.F., A.T., C.G. și I.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul A.T. a cerut desființarea sentinței și rejudecând, pedepsele să fie reduse și să se constate că pentru unele din ele a intervenit o lege de grațiere.
Prin decizia penală nr. 122 din 6 aprilie 2004, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Iași, au fost admise apelurile declarate de inculpații A.T., C.G. și I.V. și s-a luat act de cererea de retragere a apelului formulată de inculpatul M.F.
în ceea ce-l privește pe inculpatul A.T., sentința a fost desființată în parte în latură penală și rejudecând, a descontopit pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni, un an, 10 luni și un an și 10 luni închisoare și a înlăturat sporul de 2 luni închisoare.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constat grațiate integral și condiționat pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen. și de un an și 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (2) și (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a recontopit cele două pedepse exceptate de la grațiere de un an și, respectiv, 10 luni și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs numai inculpatul A.T.
Prin motivele de recurs depuse la termenul din 2 noiembrie 2004 a cerut casarea deciziei și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 861C. pen., în ce privește pedeapsa executabilă de un an închisoare. A arătat că regretă faptele comise, că fără executarea prin privare de libertate are posibilitatea să plătească pentru recuperarea prejudiciului și că familia ar avea de suferit prin executarea pedepsei în penitenciar, soția sa fiind bolnavă.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanțele au făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
S-a avut în vedere valoarea prejudiciului care se apropie de un miliard de lei, cum și faptul că inculpatul a atras alte trei persoane în activitatea sa infracțională.
Instanța de apel a înlăturat sporul de concurs și a constatat că din cele patru pedepse, două, cele mai mari de 3 ani și 6 luni și un an și 10 luni închisoare, sunt grațiate integral și condiționat. Dispunând ca inculpatul să execute din cele două pedepse aplicate pentru infracțiuni exceptate de la grațiere, pedeapsa de un an închisoare fără a mai adăuga sporul de concurs, se apreciază că s-a făcut o nouă și justă individualizare.
Cererea inculpatului de a se dispune aplicarea art. 81 sau art. 861C. pen. și astfel pedeapsa să nu mai fie executată este nefondată și ar urma ca pedeapsa să nu realizeze nici prevenția generală și nici pe cea specială.
Recursul urmează a fi respins și în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., iar inculpatul obligat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 7 octombrie 1999 - 5 ianuarie 2000.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1963/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1956/2005. Penal → |
|---|
