ICCJ. Decizia nr. 2082/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 197 din 5 martie 2004, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului P.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2002 la 8 noiembrie 2002.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.289.072 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Iași.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile Serviciul de Ambulanță Iași, suma de 21,70 dolari S.U.A., în echivalentul în lei, la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând cheltuieli de transport.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată P.E., inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a sumei de 5.000.000 lei daune materiale, suma de 6.870.000 lei despăgubiri civile globale pentru perioada începând cu 2004 și suma de 420.000 lei, lunar, cu titlu de despăgubiri civile periodice, începând cu data pronunțării sentinței, respectiv 5 martie 2004, până la data testării incapacității de muncă a părții vătămate.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat securea utilizată la săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul P.M. este cumnatul părții vătămate P.E., locuințele lor fiind situate în comuna Mogoșești, județul Iași, acestea fiind învecinate.
Relațiile dintre familia părții vătămate și a inculpatului sunt tensionate, datorită unor litigii privind o suprafață de teren. Anterior datei de 3 iulie 2002, între părți au existat conflicte finalizate cu injurii și agresiuni reciproce.
La data de 3 iulie 2002, în jurul orei 18,00, partea vătămată P.E., se afla în grădina de zarzavaturi, pe care le uda, fiind ajutată de două nepoate, numitele A.E.L. și A.M.
La un moment dat, cele două minore au plecat să aducă apă cu gălețile, de la o fântână aflată pe marginea drumului comunal.
în timp ce se deplasau pe drum, acestea s-au întâlnit cu inculpatul P.M., care se afla în stare de ebrietate, fiind înarmat cu o secure.
Inculpatul le-a reproșat nepoatelor părții vătămate că ar fi dat drumul cailor de pe imaș, iar aceștia au intrat în culturile de porumb ale cetățenilor, însă acestea au negat aceste fapte.
Inculpatul s-a enervat și a lovit cu securea găleata din mâna martorei A.E.L.
Ca urmare a acestui gest, nepoatele părții vătămate au început să țipe, iar partea vătămată P.E., fiind alertată, a ieșit din grădină în drum și i-a reproșat inculpatului că se comportă violent față de ele, fără nici un motiv.
La un moment dat, inculpatul i-a spus părții vătămate să tacă, amenințând-o că în caz contrar o va lovi cu securea în cap, iar după ce aceasta i-a replicat, inculpatul a ridicat securea cu mâna dreaptă și a încercat să o lovească în zona capului.
Partea vătămată realizând cu rapiditate intenția inculpatului, s-a apărat ridicând mâna dreaptă, peste care a fost lovită cu securea cu intensitate mare, suferind o plagă tăiată, pliu cu reflexie police drept, cu secțiune de tendon lung, flexor police și o plagă superficială deget, trei mâna dreaptă, leziuni care necesită pentru vindecare 110-115 zile de îngrijiri medicale.
După acest incident, părțile s-au retras la locuințele lor și au continuat să-și adreseze injurii.
în aceeași zi, partea vătămată a fost transportată cu salvarea la Spitalul Clinic de Urgență Iași, unde a fost internată și supusă unei intervenții chirurgicale, fiind externată a doua zi.
împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri partea civilă P.E. și inculpatul P.M.
Inculpatul a susținut că nu a lovit partea vătămată în zona frunții, declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, care în prima ei declarație nu a relatat că lovitura ar fi vizat zona capului.
A solicita schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât în plan subiectiv nu a avut intenția și nici reprezentarea morții victimei.
A mai solicitat reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., motivat de faptul că a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări.
La individualizarea pedepsei a solicitat să se aibă în vedere vârsta sa înaintată, este grav bolnav, stările conflictuale pe care le are cu partea vătămată, și nu este cunoscut cu antecedente penale.
A mai solicitat respingerea acțiunii civile formulată de partea vătămată.
Partea civilă P.E. a susținut în apelul său că instanța a omis să se pronunțe asupra daunelor morale de 50.000.000 lei, constând în dureri și suferință de natură fizică și psihică, întrucât nu a mai putut folosi mâna dreaptă la întreaga capacitate și prejudiciul moral a fost dovedit prin declarația martorei V.F.
Partea civilă a mai criticat hotărârea atacată, în sensul că, instanța a realizat un calcul eronat al cuantumului drepturilor civile globale în perioada 3 iulie 2002 - 5 martie 2004, perioada de 20 iulie și 2 zile, iar venitul minim este de 2.800.000 lei, așa încât valoarea globală este de 8.427.616 lei și nu 6.780.000 lei așa cum a stabilit instanța de fond.
A mai susținut că despăgubirea periodică de 420.000 lei lunar este derizorie și aceasta trebuie calculată la nivelul salariului minim pe economia națională și indicele de inflație.
Prin decizia penală nr. 405 din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de inculpatul P.M., a fost desființată în parte sentința penală atacată și rejudecând cauza s-a dispus:
Reducerea pedepsei aplicate inculpatului P.M. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
A fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Prin aceeași hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă P.E., fiind obligată la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă P.E. și inculpatul P.M.
în recursul său partea civilă a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță. în motivele de recurs scrise și atașate la dosar, partea civilă a susținut că prima instanță nu a soluționat cererea sa de a fi despăgubită și moral, omisiune ce echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei deduse judecății și în consecință, a lăsat latura civilă nesoluționată.
Partea civilă a mai arătat în cererea sa că prejudiciile de ordin moral au fost dovedite cu proba testimonială și din actele medicale, din care rezultă că pentru vindecarea sa au fost necesare 110-115 zile îngrijiri medicale, dar și din nevoia ca victima agresiunii să suporte cel puțin două operații la mâna dreaptă.
în recursul său, inculpatul P.M. a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor și în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate, sub limita minimă prevăzută de noua încadrare.
în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate, sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, deoarece a comis infracțiunea sub stăpânirea unei puternice emoții și tulburare provocată de partea vătămată.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrata în cauză, au dat o corectă încadrare juridică faptei reținută în sarcina acestuia, iar pedeapsa aplicată de instanța de apel a fost just individualizată, conform cerințelor prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.
Referitor la cererea părții civile în care solicită acordarea de daune morale, se constată că acestea nu au fost dovedite.
Astfel, imposibilitatea de folosire a mâinii motiv pentru care a recurs la forța de muncă plătită, constituie despăgubiri civile materiale, care au fost acordate de instanța de fond și nu constituie motive pentru acordarea unor despăgubiri morale.
Depozițiile martorilor V.F., V.C., A.V., nu a dovedit existența unui prejudiciu moral, ci pe cel material suferit de partea civilă.
De asemenea, se constată că valoarea daunelor materiale globale și prestația periodică lunară au fost corect stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel, conform materialul probator administrat, neexistând motive pentru modificarea lor.
Așadar, se constată că latura civilă a fost just soluționată, urmând ca recursul părții civile să fie respins, ca nefondat.
Cu privire la cererea inculpatului prin care solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., se constată că nu poate fi primită.
Având în vedere că inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate cu securea, în zona capului, cu intensitate mare, producându-i leziuni la mâna dreaptă și paralizie tenarieni externi, ce a necesitat intervenție și 110-115 zile de îngrijiri medicale, incluzând recuperarea funcțională, demonstrează intenția acestuia de a suprima viața victimei, fapta lui întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.
Susținerile inculpatului în sensul că a comis infracțiunea deoarece s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinate de o provocare din partea victimei, sunt infirmate de probele dosarului, de fapt acesta fiind persoana care a declanșat conflictul în cauză.
La momentul săvârșirii faptei partea vătămată nu a comis nici un act provocator de natura celui prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., care să producă tulburarea inculpatului, iar starea tensionată preexista în relațiile dintre cele două părți și aceasta nu constituie circumstanță atenuantă astfel că în cauză nu se pot reține aceste dispoziții.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanțele au ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, dar și de datele ce caracterizează persoana acestuia, care are o vârstă înaintată, a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei și a recunoscut și regretat fapta comisă.
Așa fiind, pedeapsa de 4 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său, este în măsură să realizeze funcțiile preventive și educative ale acesteia, astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen., neexistând motive pentru reducerea ei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de partea civilă P.E. și inculpatul P.M. urmează să fie respinse, ca nefondate.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă a fost obligată la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, a reprezentat onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2080/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2077/2005. Penal → |
|---|
