ICCJ. Decizia nr. 2131/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2131/2005

Dosar nr. 7337/2004

Şedinţa publică din 29 martie 2005

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 826 din 1 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. B.M. zis M. în baza art. 2 alin. (1) şi (2), raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000 la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea atr.41 alin. (2) C. pen., la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., stabilindu-se ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Conform art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit restul de 1270 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 536/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 22 septembrie 2001 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat către stat la contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 23.800 dolari S.U.A., iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeaşi lege la contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 2000 dolari S.U.A.

2. A.S. în baza art. 2 alin. (1) şi (2), raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 16 din Legea nr. 143/2002 la 8 ani închisoare şi în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 la 10 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 22 septembrie 2001 la 17 iunie 2004, iar în baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului.

Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat către stat la contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 6000 dolari S.U.A., iar în baza art. 17 din aceeaşi lege, s-a dispus confiscarea cantităţii de 1,26 gr. heroină în amestec cu cofeină, depusă la 9 octombrie 2001 la I.G.P. – Direcţia Evidenţa Operativă şi cazier Judiciar.

3. C.R. în baza art. 2 alin. (1) şi (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., stabilindu-se ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 25 septembrie 2001 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 2000 dolari S.U.A. depusă la B.N.R. – S.M.B. la 30 octombrie 2001 şi a unui colţar de sufragerie, compus din canapea şi două fotolii, iar în baza art. 17 alin. (1) din aceeaşi lege, inculpata a fost obligată la 360.000.000 lei cu titlu de confiscare în folosul statului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea telefoanelor mobile ALCATEL, MOTOROLA ŞI NOKIA, ridicate cu procesul-verbal din 21 septembrie 2001 al I.G.P. – D.G.C.C.O.A.

4. E.F., zis Marcel în baza art. 2 alin. (1) şi (2), raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., s-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 25 septembrie 2001 la 17 iunie 2004.

5. B.I. zis P. în baza art. 2 alin. (1) şi (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 11 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi degradarea militară conform art. 67 C. pen., şi în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 16 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi degradarea militară conform art. 67 C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi degradarea militară.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 5 octombrie 2001 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat la 1.800.000 lei către stat. Totodată, s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil NOKIA 3310 depus la I.G.P. – D.G.C.C.O.A. – Brigada Antidrog.

6. G.I. în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 15 ani închisoare.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 21 septembrie 2001 la 17 iunie 2004, iar conform art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 1454,6 gr. heroină în amestec cu cofeină şi a 5 gr. contraprobă, depusă la I.G.P. – D.E.O.C.J. la 9 octombrie 2001, iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeaşi lege, inculpatul a fost obligat la contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 500 dolari S.U.A.

7. F.I. zis F. în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 inculpatul a fost obligat la contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 7000 dolari S.U.A.

8. Călin Oprea în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 25 septembrie 2001 la 29 septembrie 2001, de la 22 noiembrie 2001 la 9 februarie 2004 şi de la 17 februarie 2004 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea a patru seringi de unică folosinţă şi a unei linguriţe din metal ridicate de la inculpat de I.G.P. – D.G.C.C.O.A.

9. M.M. zis M., în baza art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Conform art. 83 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat suspendarea condiţionată şi graţierea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei Găeşti, urmând ca această pedeapsă să fie executată pe lângă cea aplicată în cauză, în final, inculpatul având de executat 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 4 decembrie 2001 la 17 iunie 2004.

S-a dispus restituirea către inculpat a agendelor ridicate la 4 decembrie 2001.

10. C.M., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cu titlu de confiscare în folosul statului.

11. C.C. în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 10 ani închisoare.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 30 noiembrie 2001 la 17 iunie 2004, iar în baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat la contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 13.880 dolari S.U.A., iar conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea telefonului mobil marca NOKIA 6150.

S-a dispus restituirea către inculpat a agendelor de buzunar şi de birou şi a paşapoartelor pe numele K.C. ridicate de organele I.G.P. – D.G.C.C.O.A.

12. Şt.C. în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 15 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi degradarea militară conform art. 67 C. pen.

13. T.P. zis F. în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 8 grame heroină depusă la I.G.P. – D.E.O.C.J. la data de 28 februarie 2002, iar conform art. 17 alin. (2) din aceeaşi lege, s-a dispus confiscarea sumei de 38.400.000 lei depusă la C.E.C. – Agenţia Victoria, la 1 martie 2002.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus achitarea inculpatei T.S. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003 şi s-a dispus restituirea către aceasta a unui telefon mobil MOTOROLA.

De asemenea, au mai fost achitaţi inculpaţii G.I. şi M.M. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cu privire la inculpatul C.F., instanţa a disjuns soluţionarea cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în perioada 2000 – 2001, inculpaţii C.F., B.M. şi A.S. au finanţat şi introdus în ţară şi valorificat în mod organizat cantitatea de aproximativ 25 kg heroină şi că, din reţeaua astfel organizată au făcut parte şi ceilalţi inculpaţi.

Astfel, s-a stabilit că inculpatul B.M. a organizat, finanţat şi condus introducerea în ţară a patru transporturi cu heroină din Turcia în România, respectiv: 2 kg la sfârşitul lunii iunie 2001; 2 kg la 3 iulie 2001 prin inculpatul Şt.C.; 1,5 kg la 16 septembrie 2001 şi 21 septembrie 2001 prin inculpatul G.I., a participat la distribuirea şi vânzarea acestor cantităţi şi a organizat transporturile efectuate de inculpatul M.M.

Referitor la inculpatul A.S. s-a reţinut că a organizat transporturile efectuate de M.M., a procurat heroina şi a organizat introducerea în ţară a cantităţii de 4 kg heroină de către inculpatul Şt.C. şi a organizat, procurat şi trimis în ţară din Turcia, 3 kg heroină prin inculpatul G.I.

Privitor la inculpata C.R. s-a stabilit că aceasta a finanţat şi organizate transportul efectuat de inculpatul Şt.C. la sfârşitul lunii iunie 2001, din cantitatea introdusă revenindu-i 900 gr heroină pe care a distribuit-o şi vândut-o în ţară. De asemenea, inculpata a finanţat introducerea în ţară a cantităţii de 1,5 kg heroină la 21 septembrie 2001.

În legătură cu inculpatul E.F. s-a reţinut că, în calitate de şofer a distribuit în mod organizat diverse cantităţi de heroină primite de la inculpata C.R., B.M. şi C.O.

Referitor la inculpatul B.I. s-a stabilit că a procurat 3 kg heroină şi a organizat introducerea acesteia în ţară la datele de 16 şi 21 septembrie 2001 de către G.I. şi că a distribuit 1,5 kg heroină intrată în ţară la 16 septembrie 2001.

Privitor la inculpatul G.I. s-a reţinut că a introdus în ţară cantitatea de 3 kg heroină, respectiv, 1,5 kg la 16 septembrie 2001 şi 1,5 kg la 21 septembrie 2001, nerezultând că a comercializat astfel de droguri.

În legătură cu inculpatul F.I. s-a stabilit că în septembrie 2001 a cumpărat şi apoi a vândut 300 gr. heroină de la B.M., 300 gr. heroină de la C.F. şi 500 gr. heroină de la C.M.

Referitor la inculpata T.S. s-a considerat că probele administrate nu au confirmat că în perioada iulie – septembrie 2001 l-ar fi ajutat pe concubinul său C.F. în desfăşurarea activităţii infracţionale, că ar fi deţinut în locuinţă droguri de mare risc, heroină şi cocaină, şi că s-ar face vinovată de trafic de droguri.

Referitor la inculpatul C.O. s-a reţinut că a vândut o cantitate de heroină primită de la inculpata C.R. şi că a distribuit heroina prin intermediul inculpatului E.F.

În legătură cu inculpatul M.M. s-a stabilit că, în perioada martie – mai 2001 a introdus în ţară şi a transportat în mod organizat trei cantităţi de heroină de 5 kg, 5 kg şi 7 kg, neprobându-se că ar fi distribuit o parte din droguri din dispoziţia inculpatului C.F., aşa cum s-a menţionat în rechizitoriu.

Referitor la inculpatul C.M. s-a reţinut că a distribuit şi vândut heroină din dispoziţia lui C.F., mai multor persoane şi a colectat sumele obţinute din valorificarea drogurilor. Astfel, a distribuit câte 500 gr inculpaţilor F.I. şi C.R. şi diverse cantităţi pentru inculpatul A.S., fiind recompensat de C.F. cu sume cuprinse între 500.000 şi 800.000 lei.

Privitor la inculpatul C.C. s-a stabilit că i-a vândut inculpatului B.M. 600 gr. heroină şi apoi, după ieşirea din detenţie a acestuia din urmă, i-a remis spre valorificare încă 2 kg heroină care, fiind de calitate proastă, nu a fost vândută.

În legătură cu inculpatul Şt.C. s-a reţinut că în perioada iunie – iulie 2001 a introdus în ţară, în două rânduri, cantităţi de câte 2 kg heroină, iar împreună cu inculpatul M.M., cantitatea de 7 kg heroină.

Referitor la inculpatul T.P. s-a reţinut că a valorificat diverse cantităţi de heroină, totalizând 120 gr. primite de la inculpata C.R. La percheziţia domiciliară a fost găsită cantitatea de 8,09 gr. heroină.

Instanţa, având în vedere că în timpul urmăririi penale au denunţat şi facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, au aplicat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, reducând la jumătate limitele pedepsei prevăzută de lege referitor la inculpaţii B.M., A.S., M.M., E.F., F.I., C.O., C.M. şi T.P., pentru ultimii cinci inculpaţi fiind reţinute şi circumstanţe atenuante conform art. 74 C. pen.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza proceselor-verbale de constatare a infracţiunilor, întocmite de organele de urmărire penale, a proceselor-verbale de percheziţie şi de ridicare a drogurilor găsite la inculpaţi, a sumelor de bani rezultate din infracţiune şi a obiectelor folosite la săvârşirea faptei, a rapoartelor de constatare ştiinţifică întocmite, a proceselor-verbale de consemnare a conţinutului convorbirilor telefonice interceptate, înregistrate şi autorizate conform legii, a declaraţiilor martorilor P.M., P.P.F., R.R.C., A.Z., Z.E., T.C., M.F., T.S., I.G., S.D.Şt. şi B.I., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 821 din 2 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi rejudecând, a dispus condamnarea inculpatei T.S. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi a constatat că inculpata a fost arestată în cauză de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003.

Totodată, în baza art. 118 lit. c) C. pen. şi a art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.S. a cantităţii de 1,36 gr heroină şi de la inculpatul Şt.C. a cantităţii de 2,04 gr. heroină.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.I., C.R., F.I., M.M., Călin Oprea, B.M., A.S., E.F., G.I., C.M., C.C., Şt.C. şi T.P.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat întemeiate criticile din apelul parchetului, în sensul greşitei achitări a inculpatei T.S.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi a omisiunii aplicării dispoziţiilor confiscării speciale privind cantităţile de droguri ridicate de la inculpaţii A.S. şi Şt.C.

S-a reţinut că, în cauză, inculpata l-a ajutat pe concubinul său C.F. să valorifice droguri şi că, în momentul declanşării cercetărilor, aceeaşi inculpată i-a cerut mamei sale să şteargă şi să ascundă urmele infracţiunii.

Instanţa de control judiciar a considerat nefondate criticile din apelul parchetului referitoare la: greşita revocare a graţierii pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată anterior inculpatului M.M., prin sentinţa penală nr. 752/2000 a Judecătoriei Găeşti, cu motivarea că sunt incidente dispoziţiile art. 83 C. pen. şi ale art. 7 din Legea nr. 543/2002; confiscarea unei seringi şi a unei linguri ridicate de la inculpatul C.O., în baza unui temei legal greşit invocat, respectiv, a art. 118 lit. e) C. pen., în loc de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., cu motivarea că textul legal permite confiscarea, legea atingându-şi scopul; greşita achitare a inculpaţilor M.M. şi G.I. pentru trafic de droguri, cu motivarea că aceştia doar au introdus în ţară droguri, fără a le comercializa, greşita reţinere a participaţiei penale în forma complicităţii pentru inculpaţii B.M., A.S., C.R. şi B.I., cu motivarea că aceştia prin activitatea concretă au ajutat la introducerea în ţară a drogurilor de mare risc, conducerea reţelei fiind asigurată de C.F. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, considerându-se că cererea de majorare a acestora nu se justifică, avându-se în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

De asemenea, au fost considerate nefondate criticile formulate de inculpaţii A.S., B.I., C.C. şi C.R., în sensul greşitei aplicări a agravantei prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 reţinându-se că aceştia au fost cei care au organizat şi finanţat traficul de droguri.

La fel au fost considerate nefondate criticile formulate de inculpaţii G.I., B.M., C.R., F.I. şi A.S., în sensul greşitei individualizări a pedepselor, care au fost apreciate ca fiind conforme cu pericolul social al infracţiunilor săvârşite.

Instanţa de control judiciar a mai apreciat nefondate criticile formulate de E.F. şi C.M., în sensul că nu au cunoscut că transporta droguri şi că se impunea achitarea, rezultând din probe că au cunoscut în mod clar caracterul substanţelor transportate. De asemenea, au fost considerate nefondate criticile formulate în sensul greşitei individualizări a pedepselor.

Totodată, au fost apreciate ca neîntemeiate solicitările apelanţilor Călin Oprea, C.C., Şt.C. şi B.I., de achitare pentru lipsa probelor de vinovăţie, faptele imputate acestora fiind pe deplin dovedite.

În sfârşit, a fost considerată nefondată critica formulată de inculpatul B.I. care a susţinut că fapta de complicitate la introducerea în ţară de droguri de mare risc, a rămas în faza de tentativă, reieşind din probe că el a ajutat la săvârşirea acestei infracţiuni, corect reţinută de prima instanţă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi toţi inculpaţii.

În recursul parchetului s-a susţinut că în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii G.I. şi M.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, că referitor la pedeapsa anterioară de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului M.M., prin sentinţa penală nr. 172/2000 a Judecătoriei Găeşti, în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, că s-a omis aplicarea art. 1 din acelaşi act normativ, că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), referitor la perioada arestării preventive a inculpatei T.S.V. şi că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost greşit individualizate impunându-se majorarea lor.

În recursurile declarate s-a susţinut de către inculpatul B.M. că pedeapsa aplicată este prea severă; de către inculpatul E.F. în principal ca necunoscând ce transportă, se impunea achitarea sa şi în subsidiar că pedeapsa este prea severă; de către inculpaţii G.I. şi A.S. că nu erau incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 şi în subsidiar că pedepsele aplicate sunt prea severe; de către inculpaţii C.R. şi C.O., în sensul că pedepsele aplicate sunt prea severe; de către B.I., în sensul că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care nu există probe de vinovăţie, că nu erau incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 greşit reţinute şi că pedeapsa aplicată este prea severă; de către M.M., în sensul greşitei reţineri a vinovăţiei în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, a greşitei revocări a beneficiului graţierii privind pedeapsa anterioară; de către C.M., în sensul greşitei condamnări întrucât nu cunoştea natura substanţelor transportate şi în subsidiar reducerea pedepselor aplicate de către F.I., în sensul greşitei individualizări a pedepsei; de către T.S.V., în sensul greşitei condamnări în absenţa probelor de vinovăţie; de către C.C., Şt.C. şi T.P., în sensul greşitei condamnări la pedepse mari întrucât nu au ştiut şi nu au avut intenţia de a trafica droguri şi greşita aplicarea art. 117 C. pen., pentru inculpatul C.C.

S-a solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea deciziei atacate şi a sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei.

Examinând hotărârile atacate, în baza criticilor formulate, se constată întemeiate recursurile declarate de parchet şi de inculpaţii M.M. şi T.S.V. şi nefondate recursurile declarate de ceilalţi inculpaţi.

1. Din analiza probelor administrate se constată că, instanţele au pronunţat soluţii greşite de achitare a inculpaţilor G.I. şi M.M. pentru infracţiunea de trafic de droguri.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 constituie infracţiunea de trafic de droguri de mare risc printre altele livrarea cu orice titlu, trimiterea ori transportul fără drept de astfel de substanţe.

Or, în cauză, este dovedit că inculpaţii G.I. şi M.M. au introdus în ţară cantităţi de heroină aduse din Turcia pe care le-au transportat până la destinaţie.

Astfel, primul inculpat a adus în România, în două rânduri, câte 1,5 kg heroină, la 16 septembrie 2001 şi la 21 septembrie 2001, când a fost şi surprins de organele vamei şi poliţiei, iar al doilea inculpat a introdus în ţară în perioada martie-mai 2001, în trei rânduri cantităţile de 5 kg şi 7 kg heroină după care, o parte din droguri au fost valorificate de către membrii ai reţelei infracţionale.

Mai este de menţionat că pachetul cu heroină adus de G.I. la 16 septembrie 2001 a fost transportat de acesta pe teritoriul României până în Bucureşti la autogara Filaret, loc unde a fost remis contra unei sume în valută, inculpaţilor A.S., B.M. şi B.I., în scopul valorificării.

Referitor la inculpatul M.M. este de precizat că el a adus din Turcia două transporturi de heroină, singur şi că un alt transport l-a efectuat împreună cu inculpatul Şt.C. Ultimul transport l-a dus inculpatului C.F., la apartamentul acestuia din zona Pantelimon, sector 2 Bucureşti.

În acest sens sunt declaraţiile inculpaţilor în faza de urmărire penală, ale persoanelor implicate în transport şi a martorilor T.C. şi R.R.

În drept, faptele inculpaţilor G.I. şi M.M. de a transporta cantităţile de heroină de la graniţă până la destinaţiile menţionate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Deoarece soluţia de achitare este greşită, ea nefiind conformă cu probele de vinovăţie administrate, motivul de casare invocat în recursul parchetului este întemeiat.

2. Din fişa de cazier judiciar a inculpatului M.M. rezultă că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 752 din 13 octombrie 2000 a Judecătoriei Găeşti, definitivă prin neapelare, la 25 octombrie 2000, la pedepsele de o lună închisoare şi respectiv 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 35 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, ambele cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată.

Întrucât faptele deduse judecăţii au fost comise în termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni, potrivit art. 83 C. pen., s-a revocat în mod corect beneficiul suspendării.

Cum în cauză, prin efectul art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedepsele pentru infracţiunile prevăzute de Legea circulaţiei pe drumurile publice erau graţiate, instanţa în loc să facă aplicarea acestui act normativ de clemenţă, de care inculpatul trebuia să beneficieze, a dispus în baza art. 7 din aceeaşi lege, revocarea graţierii şi executarea pedepsei pe lângă cea aplicată în cauză, soluţie care nu este corectă.

Aşa fiind şi această critică din recursul parchetului este întemeiată.

3. Privitor la inculpata T.S.V., instanţa de apel a reţinut în mod corect vinovăţia ei în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a condamnat-o la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Totodată instanţa de control a constatat că inculpata a fost arestată preventiv de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen., timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate.

Din acest text rezultă obligaţia computării prevenţiei din pedeapsă, nefiind posibilă doar constatarea acelei durate.

Or, în cauză, instanţa de apel a omis să aplice aceste dispoziţii imperative, ceea ce constituie motiv de casare just invocat în recursul parchetului.

4. Referitor la susţinerea din recursul parchetului, în sensul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor se constată că aceasta este întemeiată numai în ce priveşte pe inculpatul B.M.

Astfel, rezultă că, acest inculpat a săvârşit două infracţiuni în concurs real şi în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind constituit de pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 536 din 1 noiembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante din executarea căreia s-a liberat condiţionat, având un rest neexecutat de 1270 zile.

Având în vedere dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen., instanţele dispunând contopirea restului rămas neexecutat cu pedepsele aplicate, aveau posibilitatea aplicării unui spor la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, lucru pe care nu l-au făcut, situaţie în care motivul de casare invocat al greşitei individualizări a pedepsei este întemeiat.

Privitor la ceilalţi inculpaţi se constată că nu există temeiuri de majorare a sancţiunilor, că instanţele au reţinut în mod corect vinovăţia în săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi că pedepsele fiind stabilite cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, s-a ţinut seama de pericolul social al faptelor, de împrejurările săvârşirii lor, de persoana infractorilor şi de poziţia lor pe parcursul procesului penal.

5. În legătură cu motivele de casare invocate de inculpaţi se constată că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, susţinerea inculpatului recurent B.M., în sensul că pedeapsa aplicată ar fi prea severă, nu poate fi primită, rezultând dimpotrivă că se impune, aşa cum s-a menţionat mai sus, majorarea acesteia prin aplicarea unui spor.

Referitor la critica formulată de inculpatul E.F. că nu ar fi cunoscut că transportă droguri, este de menţionat că apartenenţa lui la reţeaua infracţională este pe deplin probată, el fiind acela care în calitate de şofer a transportat şi distribuit în mod organizat diferite cantităţi de heroină, primite de la inculpaţii C.R., B.M. şi C.O.

Solicitarea aceluiaşi inculpat de reducere a pedepsei nu poate fi primită, sancţiunea de 4 ani închisoare, stabilită prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 74 şi art. 76 C. pen., fiind conformă cu dispoziţiile art. 72 din acelaşi cod şi de natură a asigura prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Privitor la inculpaţii recurenţi G.I. şi A.S., aceştia au susţinut că în mod greşit le-au fost aplicate dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000.

Din actele dosarului a rezultat însă că cei doi inculpaţi s-au ocupat de organizarea, alături de alţi făptuitori a operaţiunilor privind circulaţia drogurilor aduse în ţară din Turcia.

Se mai constată că la individualizarea pedepselor, instanţele au avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi persoana infractorilor.

Neexistând temeiuri de reducere a pedepselor aplicate, criticile formulate nu pot fi primite.

În legătură cu susţinerile inculpaţilor C.R. şi C.O., în sensul că sancţiunile ar fi prea severe, se constată că aceste critici nu pot fi primite.

Astfel, referitor la inculpata C.R., ea a săvârşit fapte grave constând în finanţarea şi introducerea în ţară, în mod organizat, a unor cantităţi de droguri din care a primit 900 gr. heroină în luna iunie 2001 şi a finanţat distribuirea şi vânzarea în reţeaua sa a acestei cantităţi. De asemenea, inculpata a finanţat introducerea în ţară la 21 septembrie 2001 a cantităţii de 1,5 kg heroină de către inculpaţii menţionaţi, faptele fiind săvârşite în condiţiile agravantei, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000.

Aşa fiind, nu există temeiuri de reducere a pedepselor aplicate inculpatei C.R., cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Privitor la inculpatul C.O., acestuia i s-a aplicat o pedeapsă sub minimul legal, avându-se în vedere dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 74 şi art. 76 C. pen., respectiv denunţarea în timpul urmăririi penale a unor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri şi conduita sinceră din timpul procesului penal.

Fiind respectate cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi neexistând temeiuri de reducere a pedepsei, critica formulată de acest inculpat nu poate fi primită.

În legătură cu inculpatul B.I. s-a susţinut că fapta trebuia considerată tentativă la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

Această susţinere nu poate fi primită rezultând că activitatea sa materială a constat în procurarea în Turcia a 3 kg heroină şi organizarea introducerii acesteia în ţară la datele de 16 septembrie şi 21 septembrie 2001 de către inculpatul G.I. De asemenea, a mai rezultat din probe că el a distribuit cantitatea de 1,5 kg heroină intrată în ţară la 16 septembrie 2001.

Aşa fiind, faptele au fost considerate infracţiuni consumate prevăzute de textele legale menţionate, niciuna nerămânând în faza de tentativă.

Tot astfel, critica în sensul greşitei aplicări a art. 10 din Legea nr. 143/2000 la infracţiunea reţinută în sarcina sa şi prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost corect reţinută, acest inculpat organizând procurarea heroinei în Turcia, deplasându-se la Istambul, şi aducerea în ţară a acesteia cu ajutorul inculpatului G.I., urmată de valorificarea prin membrii reţelei constituite.

Privitor la pedepsele aplicate inculpatului B.I., se constată că acestea sunt conforme cu pericolul social sporit al faptelor, au fost individualizate cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că nu există temeiuri care să justifice reducerea lor.

Referitor la inculpatul M.M. se constată nefondată critica în sensul greşitei reţineri a vinovăţiei sale în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.

Astfel, din probe a rezultat că acest inculpat a introdus în ţară în perioada martie-mai 2001, în trei rânduri cantităţile de 5 kg, 5 kg şi respectiv 7 kg heroină, distribuind o parte din dispoziţia inculpatului C.F.

Aşa fiind, soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), este conformă cu probele de vinovăţie administrate.

Mai mult, aşa cum s-a menţionat la analiza recursului parchetului, din aceleaşi probe a rezultat şi efectuarea de către inculpatul M.M. a unor operaţiuni ilicite de distribuire a unei părţi din heroina adusă în ţară, ceea ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care însă, în mod nejustificat, instanţele au dispus achitarea, soluţie greşită conform argumentelor ce preced.

Se constată întemeiată, critica formulată de inculpat în sensul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 243/2002, potrivit considerentelor arătate la examinarea aceluiaşi motiv de casare din recursul parchetului.

În legătură cu susţinerile din recursul inculpatului C.M. în sensul greşitei condamnări, întrucât nu ar fi cunoscut natura substanţelor transportate, această critică nu poate fi primită.

Probele administrate în cauză au confirmat că inculpatul a distribuit, din dispoziţia lui C.F., cantităţi de heroină respectiv 500 grame, inculpatului F.I., 500 grame inculpatei C.R. şi alte cantităţi inculpatului A.S., fiind recompensat de şeful reţelei cu sume cuprinse între 500.000 şi 800.000 lei.

Modul concret în care a acţionat, ca şi legăturile pe care le avea în cadrul reţelei infracţionale, denotă că acest inculpat era pe deplin conştient de natura substanţelor traficate. De altfel el a recunoscut sincer infracţiunea săvârşită.

Privitor la solicitarea aceluiaşi inculpat de reducere a pedepsei aplicate, se constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, pedeapsa a fost individualizată sub minimul legal, avându-se în vedere dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., şi ea este de natură a asigura prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.

De asemenea, critica formulată de inculpatul F.I., în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.

Astfel, se constată că şi acestui inculpat i-a fost aplicată o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., iar pedeapsa stabilită este de natură a asigura prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi integrarea în comunitate a inculpatului.

Privitor la susţinerile inculpatei T.S.V., în sensul greşitei condamnări, se constată că probele administrate în cauză, corect evaluate de instanţa de control judiciar, au confirmat vinovăţia acesteia în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Astfel, s-a dovedit că inculpata cunoştea caracterul ilicit al activităţilor desfăşurate de concubinul său C.F. şi de inculpata C.R., purtând discuţii cu aceasta din urmă în legătură cu traficul de droguri.

Inculpatul C.M. a relatat că a primit cantităţi de heroină de la C.F. în prezenţa inculpatei T.S.

Totodată, din înregistrările convorbirilor telefonice a rezultat că inculpata i-a cerut mamei sale să arunce substanţele stupefiante din încăperea unde erau cazate la mare.

A mai reieşit din probe că inculpata a avut întâlniri cu alte persoane din grupul infracţional, ceea ce denotă că ea a fost implicată în activităţile ilicite desfăşurate de concubinul său.

Mai mult, din chiar declaraţiile inculpatei de la urmărirea penală a rezultat că în apartamentul unde locuia cu inculpatul C.F. au fost deţinute droguri, recurenta afirmând că le-ar fi aruncat pentru a-l determina pe concubin să nu mai consume stupefiante, iar într-o altă variantă, că le-ar fi vândut.

Prin urmare, soluţia de condamnare a inculpatei de către instanţa de apel este conformă cu probele de vinovăţie administrate, astfel că nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.

Hotărârea instanţei de control judiciare este casabilă însă pentru omisiunea aplicării art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), potrivit argumentelor expuse mai sus la analiza motivelor din recursul parchetului.

Referitor la criticile formulate de inculpaţii C.C., Şt.C. şi T.P. care au susţinut că au fost condamnaţi greşit la pedepse mari întrucât nu au ştiut şi nu au avut intenţia de a trafica droguri, acestea nu pot fi reţinute.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că instanţele au reţinut în mod corect că inculpatul C.C. i-a vândut inculpatului B.M. 600 gr. heroină, apoi după ieşirea din detenţie a acestuia i-a remis spre valorificare 2 kg heroină care fiind de proastă calitate nu a fost vândută.

La fel, s-a reţinut în mod corect că în perioada iunie - iulie 2001, inculpatul Şt.C. a introdus în ţară în două rânduri cantităţi de câte 2 kg heroină iar altă dată, împreună cu M.M. cantitatea de 7 kg heroină.

În legătură cu inculpatul T.P. a rezultat din materialul probator al cauzei că a valorificat diverse cantităţi de heroină, totalizând 120 gr. primite de la inculpata C.R., iar la percheziţia domiciliară s-au găsit 8,09 gr. heroină.

Acest inculpat a recunoscut fapta şi a denunţat la urmărirea penală alte persoane vinovate de trafic de droguri, fiindu-i aplicate dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 74 şi art. 76 C. pen.

Se mai constată că la individualizarea pedepselor aplicate acestor inculpaţi au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi persoana infractorilor, sancţiunile fiind de natură a asigura, potrivit art. 52 din acelaşi cod, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a acestora.

Întrucât condamnarea inculpaţilor este conformă cu probele de vinovăţie administrate, iar în cauză nu rezultă motive de reconsiderare a cuantumului pedepselor, criticile formulate nu pot fi primite.

Referitor la măsura expulzării inculpatului C.C. se constată că şi aceasta este legală.

Potrivit art. 111 C. pen., măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală şi ele se iau faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni.

Conform art. 117 alin. (1) din acelaşi cod, cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării, iar în baza alineatului 4 al aceluiaşi text, aceste persoane nu vor fi expulzate dacă există motive serioase de a se crede că riscă să fie supuse la tortură în statul în care urmează a fi expulzate.

Din actele dosarului a rezultat că inculpatul C.C., cetăţean turc a săvârşit pe teritoriul României, unde îşi are reşedinţa, o infracţiune continuată gravă de trafic ilicit de droguri, el încălcându-şi obligaţiile de respectare a ordinii juridice interne.

Întrucât nu a rezultat existenţa unor motive din cele arătate de art. 117 alin. (4) care să îl expună pe inculpat unor tratamente inumane în ţara sa, măsura expulzării după executarea pedepsei este legală.

Aşa fiind, nici această critică nu poate fi primită.

Faţă de considerentele ce preced, Curtea în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii M.M. şi T.S.V. şi a casa Decizia atacată şi sentinţa primei instanţe cu privire la greşita achitare a inculpaţilor G.I. şi M.M., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind pedeapsa de 6 luni, aplicată inculpatului M.M. prin sentinţa penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei Găeşti, omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 88 privind pedeapsa aplicată inculpatei T.S.V. şi la pedeapsa aplicată inculpatului B.M.

Rejudecând cauza se va dispune condamnarea inculpatului G.I., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa închisorii chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al infracţiunii, împrejurările săvârşirii ei, persoana inculpatului şi de poziţia acestuia în timpul procesului penal.

Se vor aplica dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 21 septembrie 2001 la 29 martie 2005.

Totodată, se va mai dispune în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000 (întrucât a denunţat săvârşirea unei infracţiuni similare de către Şt.C.) condamnarea inculpatului M.M. la o pedeapsă privativă de libertate înspre minimul legal, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei, persoana inculpatului şi poziţia pe parcursul procesului penal.

Se vor aplica dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Se va menţine dispoziţia de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei Găeşti şi conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 se va constata graţiată această pedeapsă.

Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 4 decembrie 2001 la 29 martie 2005.

Referitor la inculpata T.S.V. se va dispune potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deducerea din pedeapsa de 5 ani aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., a duratei reţinerii şi arestării preventive de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003.

Având în vedere argumentele expuse la examinarea recursului parchetului se va dispune majorarea pedepsei la care a fost condamnat B.M. prin aplicarea unui spor de 2 ani, urmând ca el să execute pedeapsa de 13 ani închisoare, această sancţiune fiind de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Se vor menţine celelalte dispoziţii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a fi respinse recursurile declarate de inculpaţii B.M., E.F., A.S., C.R., B.I., G.I., F.I., C.O., C.M., C.C., Şt.C. şi T.P. împotriva deciziei penale nr. 821 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Urmează a fi deduse din pedepsele aplicate perioadele reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul B.M., de la 25 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul E.F., de la 22 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul A.S., de la 25 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpata C.R., de la 5 octombrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul B.I., de la 5 octombrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul F.I., de la 25 septembrie 2001 la 29 septembrie 2001, de la 22 noiembrie 2001 la 9 februarie 2004 şi de la 18 februarie 2004 la 29 martie 2005, pentru inculpatul C.O., de la 30 noiembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul C.C., de la 3 iulie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul Şt.C. şi de la 27 februarie 2002 la 29 martie 2005, pentru inculpatul T.P.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaţilor B.M., C.C., Şt.C., T.P. şi C.M. să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei iar onorariul interpretului de limba turcă să fie plătit din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii M.M. şi T.S.V. împotriva deciziei penale nr. 821 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 826 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu privire la:

- greşita achitare a inculpaţilor G.I. şi M.M., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;

- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului M.M. prin sentinţa penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei Găieşti;

- omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), privind pedeapsa aplicată inculpatei T.S.V. şi rejudecând:

1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul G.I. la 10 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte această pedeapsă cu cea de 15 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.I., perioada reţinerii şi arestării preventive de la 21 septembrie 2001 la 29 martie 2005.

2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 (în baza declaraţiei lui a fost arestat inculpatul Şt.C. în altă cauză) condamnă pe inculpatul M.M. la 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte această pedeapsă cu cea de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată acestui inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute 7 ani şi 6 luni închisoare.

Menţine dispoziţia de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei Găieşti şi conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată această pedeapsă.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.M. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 4 decembrie 2001 la 29 martie 2005.

3. Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată inculpatei T.S.V., de 5 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 din acelaşi cod, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003.

4. Majorează pedeapsa inculpatului B.M. prin aplicarea unui spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute 13 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

5. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii: B.M., E.F., A.S., C.R., B.I., G.I., F.I., C.O., C.M., C.C., Şt.C., T.P. împotriva deciziei penale nr. 821 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive după cum urmează:

- de la 22 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul B.M.;

- de la 25 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul E.F.;

- de la 22 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul A.S.;

- de la 25 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpata C.R.;

- de la 5 octombrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul B.I.;

- de la 5 octombrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul F.I.;

- de la 25 septembrie 2001 la 29 septembrie 2001, de la 22 noiembrie 2001 la 9 februarie 2004 şi de la 18 februarie 2004 la 29 martie 2005, pentru inculpatul C.O.

- de la 30 noiembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul C.M.;

- de la 30 noiembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul C.C.;

- de la 3 iulie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul Şt.C.;

- de la 27 februarie 2002 la 29 martie 2005, pentru inculpatul T.P.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi: B.M., C.C., Şt.C., T.P. şi C.M. la plata sumei de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru aceştia, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi: B.I., E.F., C.O., C.R., A.S., G.I., M.M., F.I. şi T.S.V. la plata sumei de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limbă turcă ce a asigurat traducerea susţinerilor recurenţilor intimaţi inculpaţi A.S., G.I. şi C.C. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 2130/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 2166/2005. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2131/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2131/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs