ICCJ. Decizia nr. 2417/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2417/2005
Dosar nr. 1502/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7/ P din 22 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionarul P.M., împotriva rezoluţiei nr. 62/II/2/2002 din 11 februarie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Instanţa de fond a reţinut că petiţionarul P.M. a formulat plângere împotriva intimatului B.I., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., art. 208 alin. (1) C. pen. şi art. 320 C. pen., aceasta fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa sub nr. 131/P/1996.
Prin rezoluţia nr. 131/ P din 10 iunie 1999, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de B.I., pentru infracţiunea de distrugere şi furt, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. şi art. 208 alin. (1) C. pen., întrucât faptele sesizate nu există, precum şi pentru infracţiunea de tulburarea folosinţei locuinţei prevăzută de art. 320 C. pen., deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă.
Petiţionarul a formulat plângere împotriva acestei soluţii la procurorul ierarhic superior, care prin rezoluţia nr. 3931/II/2/1999 din 12 iulie 1999 o respinge, menţinând rezoluţia atacată.
Prima instanţă a mai constatat că P.M. a formulat plângere şi împotriva acestei rezoluţii care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 735/II/2 din 9 august 1999 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa care a menţinut soluţia adoptată în dosarul nr. 131/P/1996 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.
Ulterior, petiţionarul s-a adresat procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa solicitând redeschiderea dosarului nr. 131/P/1996 privind pe B.I., iar plângerea este înregistrată sub nr. 62/II/2/2002 şi nu s-a format un dosar separat. În această plângere, constată tribunalul, petiţionarul face referire şi la adresa nr. 1432/II/2 din 31 octombrie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa. Această adresă se află în dosarul nr. 281/II/2002 şi este o revenire la răspunsul anterior şi la plângerea înregistrată sub nr. 1432/II/2 din 31 octombrie 2001. Adresa nr. 62/II/2/2002 din 11 februarie 2002 a parchetului este o revenire la răspunsul anterior şi la plângerea înregistrată sub nr. 1432/II/2 din 31 octombrie 2001.
Prin rezoluţia nr. 281/II/2/2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionar împotriva lui B.I., B.D., B.G.C., G.C., G.G., B.U., B.I. şi S.E. şi a avocaţilor lor C.G. şi C.G., foşti judecători, reţinându-se ca aspectele sesizate în legătură cu neexecutarea unor hotărâri civile exced competenţei procurorului, fiind trimise Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Constanţa copii de pe aceste hotărâri pentru a fi avute în vedere la executare.
Petiţionarul P.M. a avut calitatea de reclamant în mai multe dosare civile având ca obiect acţiuni de reintegrare, demolare construcţii abuziv efectuate şi de evacuare care au vizat intrarea lui în posesia imobilului situat în Constanţa, şi în declaraţiile date la parchet şi-a precizat obiectul plângerilor solicitând efectuarea de cercetări penale împotriva executorilor judecătoreşti O.M., S.A. şi V.Şt., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Instanţa de fond a mai reţinut că, prin rezoluţia nr. 25751/5767/2002 din 15 iulie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a admis plângerea formulată de P.M., a infirmat rezoluţia nr. 281/II/2/2002 din 8 aprilie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a restituit plângerea pentru a fi întocmit dosar penal şi a se efectua cercetări împotriva executorilor judecătoreşti pentru art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin rezoluţia nr. 5117/P/2002 din 5 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorii judecătoreşti O.M., S.A. şi V.Şt.
Petiţionarul a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii care a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin rezoluţia nr. 963/II/2/2003 din 12 august 2003.
Prima instanţă a respins plângerea formulată de petiţionarul P.M., ca tardivă, cu motivarea că a fost depăşit termenul de introducere a acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul, susţinând că în mod greşit a fost respinsă plângerea, ca tardivă, cerând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, în cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanţelor ori, după caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a legii, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 2781 C. proc. pen., este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
În cauză se constată că petiţionarul a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 62/II/2/2002 din 11 februarie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, la data de 30 iulie 2004, depăşind termenul de un an care curge de la intrarea în vigoare a acesteia, şi anume de la 1 iulie 2003.
În consecinţă, constatându-se că plângerea formulată de petiţionarul P.M. este tardivă, urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de acesta să fie respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat să plătească statului suma de 200.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare, iar intimatului C.G. suma de 614.000 lei, cu acelaşi titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 7/ P din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurentul petiţionar să plătească intimatului C.G., suma de 614.000 lei şi statului suma de 200.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2416/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2428/2005. Penal. Art.215 c. pen. Recurs în... → |
|---|
