ICCJ. Decizia nr. 2429/2005. Penal. Art.208,209 c. pen,. Recurs în anulare

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2429/2005

Dosar nr. 5354/2004

Şedinţa publică din 12 aprilie 2005

Asupra recursului în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 402 din 23 iunie 2003 a Judecătoriei Călăraşi, inculpatul P.I. a fost condamnat la:

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta din 7 aprilie 1997).

A descontopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţele nr. 295 din 20 mai 1997 şi nr. 487 din 19 august 1997 ale Judecătoriei Olteniţa.

Totodată, a luat act că, în baza art. 83 C. pen., prin ambele sentinţe penale s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 248 din 26 aprilie 1996.

În baza art. 36, cu referire la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a Judecătoriei Olteniţa, care urmează a fi executată pe lângă pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în final având de executat 3 ani şi 6 luni închisoare. Totodată, a constatat că pedeapsa a fost executată în perioada 19 iunie 1997 – 6 septembrie 1999, inculpatul fiind liberat condiţionat, având un rest neexecutat de 466 zile închisoare.

- două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunile de violare de domiciliu şi furt calificat, prevăzute de art. 192 alin. (2) şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (11 iunie 1997).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 39 C. pen., a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare, pe care a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 295 din 20 aprilie 1997 a Judecătoriei Olteniţa, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Totodată, a constatat executată pedeapsa în perioada 19 iunie 1997 – 6 septembrie 1999, în baza mandatului emis conform sentinţei penale nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia.

În baza art. 61 din acelaşi cod, a menţinut liberarea condiţionată privind restul de 466 de zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia, şi la

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (30 august 2002).

Conform art. 61 C. pen., a menţinut liberarea condiţionată privind restul de 413 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Olteniţa.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

De asemenea, a luat act că inculpatul este arestat într-o altă cauză.

S-a reţinut că, în noaptea de 7 aprilie 1997, prin efracţie, inculpatul a sustras de la o societate comercială şi de la persoana vătămată B.A. bunuri în valoare de 2.000.000 lei.

De asemenea, în nopţile de 11 iunie 1997 şi 13 noiembrie 1999, inculpatul a pătruns, fără drept, în locuinţele părţilor vătămate P.I. şi M.G., de unde a sustras bunuri în valoare de 5.500.000 lei.

În fine, la 30 august 2002, inculpatul a sustras de la o societate comercială bunuri în valoare de 11.720.000 lei.

Prin Decizia penală nr. 293/ A din 19 septembrie 2003, Tribunalul Călăraşi a admis apelul declarat de inculpat şi, rejudecând cauza, l-a condamnat la 6 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta din noaptea de 7 aprilie 1997), art. 192 alin. (2) şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) (câte două fapte săvârşite în nopţile de 11 iunie 1997 şi 19 noiembrie 1999), şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) (fapta din 30 august 2002).

Totodată, a descontopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţele nr. 295/1997 şi nr. 287/1997 ale Judecătoriei Olteniţa şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 248/1996 a aceleiaşi judecătorii, ca efect al aplicării art. 83 C. pen.

A constatat că cele 6 fapte deduse judecăţii în prezenta cauză sunt în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen., cu faptele pentru care s-au pronunţat condamnările anterioare după cum urmează:

- fapta din noaptea de 7 aprilie 1997, în concurs cu faptele pentru care s-au pronunţat condamnările prin sentinţele penale nr. 295/1997, nr. 487/1997 şi nr. 100/2000 ale Judecătoriei Olteniţa;

- faptele din noaptea de 11 iunie 1997, în concurs real cu faptele pentru care s-au pronunţat condamnările prin sentinţele penale nr. 487/1997 şi nr. 100/2000 ale Judecătoriei Olteniţa;

- faptele din noaptea de 19 noiembrie 1999, în concurs cu fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea prin sentinţa penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Olteniţa.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 416 de zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Olteniţa, pe care, conform art. 39 alin. (2) din C. pen., a contopit-o cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată în cauză, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod.

În temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 248/1996 a Judecătoriei Olteniţa, pedeapsa urmând să fie executată alături de cea stabilită în cauză, în total 3 ani şi 6 luni închisoare.

Conform art. 36 alin. (1) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţele penale nr. 295/1997 şi nr. 487/1997 ale Judecătoriei Olteniţa şi, în temeiul art. 39 alin. (2), cu restul neexecutat de 413 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 100/2000 a aceleiaşi judecătorii, urmând să execute, în final, 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., a scăzut din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 18 iunie 1997 la 6 septembrie 1999 şi a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, iar Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 2934 din 18 decembrie 2004, a admis recursul declarat de procuror, a casat Decizia şi a înlăturat aplicarea art. 83 C. pen., pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 3 ani închisoare.

Totodată, a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Împotriva hotărârilor, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I şi 7¹ teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare pentru că prin modul de stabilire a pedepsei s-au pronunţat hotărâri contrare legii şi instanţele au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Recursul în anulare este întemeiat.

În cauză, din fişa de cazier judiciar, adresa nr. 135/1996 din 8 septembrie 2003 a Judecătoriei Olteniţa şi copiile hotărârilor judecătoreşti rezultă că inculpatul P.I. a fost condamnat anterior, astfel:

1. Prin sentinţa penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă prin neapelare la 8 mai 1996, la 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) şi c) şi g), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (fapta săvârşită la 19 octombrie 1995).

2. De asemenea, prin sentinţa penală nr. 295 din 20 mai 1997 a aceleiaşi judecătorii, definitivă prin neapelare la 9 iunie 1997, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) şi g) C. pen. (fapta săvârşită la 23 noiembrie 1996).

3. Prin sentinţa penală nr. 487 din 19 august 1997 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă prin neapelare la 23 septembrie 1997, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. g) şi i) (faptă săvârşită la 5 decembrie 1996) şi, în baza art. 83 din acelaşi cod, a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a aceleiaşi judecătorii, urmând să execute, în final, 3 ani şi 6 luni închisoare.

Totodată, a menţinut măsura arestării preventive şi a scăzut perioada executată de la 18 iunie 1997.

4. Prin sentinţa penală nr. 161 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 421/ A din 24 iunie 1998 a Tribunalului Ialomiţa, s-a dispus contopirea celor două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţele penale nr. 295 din 20 mai 1997 şi nr. 487 din 19 august 1997 ale Judecătoriei Olteniţa, urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 a aceleiaşi judecătorii şi executarea ei alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, în total, 3 ani şi 6 luni închisoare.

A menţinut măsura arestării preventive şi a scăzut perioada executată de la 18 iunie 1997. Din executarea acestei pedepse a fost liberat condiţionat la 6 septembrie 1999, având un rest neexecutat de 466 zile închisoare.

5. Prin sentinţa penală nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă prin neapelare la 14 aprilie 2000, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârşită la 14 septembrie 1999).

A menţinut liberarea condiţionată pentru restul neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 161 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia.

Totodată, a menţinut măsura arestării preventive şi a dedus perioada executată de la 15 septembrie 1999.

Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiţionat la 4 iunie 2002, având un rest neexecutat de 413 zile închisoare.

Din această situaţie a antecedentelor penale rezultă că faptele deduse în prezent judecăţii sunt fie concurente, fie în stare de recidivă în raport de condamnările anterioare, după cum urmează:

Fapta săvârşită, în noaptea de 7 aprilie 1997, este concurentă cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 295 din 20 mai 1997 şi nr. 487 din 19 august 1997 ale Judecătoriei Olteniţa, comise la 9 iunie 1997 şi 5 decembrie 1996.

Faptele săvârşite, în noaptea de 11 iunie 1997, sunt concurente cu cea comisă la 5 decembrie 1996 şi pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 487 din 19 august 1997.

De asemenea, faptele săvârşite, în noaptea de 19 noiembrie 1999, sunt concurente cu cea săvârşită la 14 septembrie 1999 şi pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Olteniţa şi în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de faptele din 9 iunie 1997 şi 5 decembrie 1996 sancţionate prin sentinţele nr. 295 din 20 mai 1997 şi nr. 487 din 19 august 1997 ale Judecătoriei Olteniţa.

În practica instanţelor s-a decis constant, că prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru unele dintre infracţiunile concurente, sfera concursului se închide; tot ce precede alcătuieşte concurs, iar tot ce urmează constituie recidivă postcondamnatorie.

Acesta este motivul pentru care infracţiunile comise în stare de recidivă postcondamnatorie nu pot fi considerate în concurs cu infracţiuni săvârşite înainte ca hotărârea de condamnare să fi rămas definitivă.

În raport de acestea, în cauză ,se impune constatarea că sfera concursului de infracţiuni s-a închis prin rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Olteniţa, prin neapelare la 14 aprilie 2000.

Fapta săvârşită la 30 august 2002 este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în perioada liberării condiţionate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Olteniţa.

În consecinţă în cauză, trebuia ca instanţele să descontopească pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, stabilită în cererea de contopire, prin sentinţa penală nr. 161 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 295 din 20 mai 1997 şi 487 din 11 august 1998 şi nr. 248 din 26 aprilie 1996 ale Judecătoriei Olteniţa.

De asemenea, să constate că faptele din nopţile de 7 aprilie şi 11 iunie 1997 sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 295 din 20 mai 1997 şi nr. 487 din 11 august 1997 ale Judecătoriei Olteniţa, să contopească cele trei pedepse de câte 3 ani închisoare cu cele două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţele sus-menţionate şi să dispună să execute 3 ani închisoare. Întrucât aceste fapte au fost comise în termenul de încercare a suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 248 din 26 aprilie 1996 trebuia să revoce suspendarea condiţionată a acestei pedepse, urmând să execute 3 ani şi 6 luni închisoare.

Totodată, să constate că această pedeapsă a fost executată în perioada 18 iunie 1997 – 6 septembrie 1999.

De asemenea, trebuia să se contopească cele două pedepse la câte 3 ani închisoare, aplicate pentru faptele din 13 noiembrie 1999, cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 199 din 20 martie 2000, să dispună executarea pedepsei rezultante de 3 ani, să menţină liberarea condiţionată privind restul de 466 zile închisoare şi să constate că pedeapsa a fost executată în perioada 15 septembrie 1999 – 4 iunie 2002.

În fine, trebuia să constate că inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru fapta din 30 august 2002, comisă în stare de recidivă faţă de condamnările anterioare.

Neprocedând în acest fel, instanţa de apel a dedus conform art. 36 alin. (2) C. pen., din pedeapsa rezultantă de 3 ani, 2 ani şi 2 luni, perioada executată de la 18 iunie 1997 la 6 septembrie 1999 cu toate că în cauză, prin reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie erau incidente dispoziţiile art. 39 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie urmează să admită recursul în anulare şi în temeiul art. 414¹ cu referire la art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârile să fie casate, iar în rejudecare să se stabilească pedeapsa rezultantă de 3 ani, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 402 din 23 iunie 2003 a Judecătoriei Călăraşi, deciziei penale nr. 293 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Călăraşi şi deciziei penale nr. 2934 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul P.I.

Casează hotărârile atacate cu privire la modul de stabilire a pedepselor.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 161 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Slobozia în pedepsele de 3 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 295 din 20 mai 1997 a Judecătoriei Olteniţa, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) – g) C. pen. şi 3 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 487 din 19 august 1997 a Judecătoriei Olteniţa.

Constată că infracţiunea de furt săvârşită la 7 aprilie 1997 şi infracţiunile de furt şi violare de domiciliu săvârşite, la 11 iunie 1997 pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepse de câte 3 ani închisoare sunt concurente cu cele pentru care s-a dispus contopirea prin sentinţa penală nr. 161/1998 a Judecătoriei Slobozia şi dispune contopirea lor.

În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 248/1996 a Judecătoriei Slobozia şi dispune executarea ei alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Constată că pedeapsa astfel stabilită a fost executată în perioada 18 iunie 1997 – 6 septembrie 1999.

Contopeşte pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate pentru infracţiunile de furt şi violare de domiciliu comise în noaptea de 19 noiembrie 1999 cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 100 din 20 martie 2000 a Judecătoriei Olteniţa, pentru infracţiunea de furt comisă în noaptea de 14 septembrie 1999 şi dispune executarea unei singure pedepse de 3 ani închisoare.

Constată că inculpatul a executat această pedeapsă în perioada 15 septembrie 1999 – 4 iunie 2002.

Dispune ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, săvârşită la 30 august 2002.

Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 2428/2005. Penal. Art.215 c. pen. Recurs în...		ICCJ. Decizia nr. 2430/2005. Penal. Plângere. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 2429/2005. Penal. Art.208,209 c. pen,. Recurs în anulare

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2429/2005. Penal. Art.208,209 c. pen,. Recurs în anulare