ICCJ. Decizia nr. 2405/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2405/2005
Dosar nr. 1526/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 327 din 8 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost condamnat inculpatul C.A.N. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 6 iunie 2004, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei coase corp delict şi în latură civilă, acesta a fost obligat să plătească părţii civile C.S. echivalentul în lei, la data plăţii, a sumei de 5.000 Euro cu titlu de daune morale.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească statului 8.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Instanţa de fond a reţinut că de 24 ani între inculpatul C.A.N. şi tatăl concubinei sale, victima L.N. relaţiile au fost tensionate deoarece victima refuza să-i restituie un pahar de argint care i-a fost dat de făptuitor la începutul concubinajului cu fiica sa. Acest pahar trebuia restituit potrivit tradiţiei atunci când se năştea primul copil al cuplului.
În pofida tuturor demersurilor făcute de inculpat victima a refuzat restituirea paharului simbol, iar în mai multe rânduri a exercitat acte de violenţă asupra acestuia.
Prima instanţă a mai constatat că, în ziua de 6 iunie 2004, L.N. s-a deplasat cu o căruţă pe strada pe care locuia inculpatul şi după un schimb de replici dure între cei doi s-a produs o altercaţie pe parcursul căreia C.A.N. a pretins că a fost lovit cu o lopată de victimă, fapt care l-a determinat să ia din curte o coasă şi să-i aplice lovituri repetate şi de intensitate sporită în zona capului, cu coadă din lemn şi verigă metalică a obiectului.
După ce a constatat că L.N. a decedat, inculpatul s-a deplasat la secţia de votare din comuna Bratein, jud. Sibiu, unde ştia că se află şeful postului de poliţie, căruia i-a relatat fapta comisă şi s-a pus la dispoziţia anchetei.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. 261/III/30 din 23 iulie 2004 efectuat de Serviciul Clinic de Medicină Legală Sibiu moartea lui L.N. a fost violentă şi s-a datorat dilacerării cerebrale, contuziilor cerebrale, hematoamelor subdurale şi hemoragiei externe consecinţa fracturilor multieschiloase de calotă şi baza craniană, leziunile cranio-cerebrale s-au produs prin lovirea repetată cu un corp dur cu muchii, capul victimei fiind fixat pe un plan dur orizontal.
În raport de expertiza medico-legală psihiatrică nr. 502/IV/a/164 din 28 iulie 2004 al Serviciului de Medicină Legală Sibiu, se concluzionează că C.A.N. prezintă „tulburare mixtă de personalitate" (instabil emoţională de tip impulsiv disocială) şi că a comis fapta cu discernământul păstrat.
Tribunalul a mai constatat că inculpatul a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări generate de comportamentul victimei care i-a adresat injurii şi l-a lovit cu o lopată în cap astfel cum a declarat martorul C.N. şi rezultă din constatarea medico-legală în care se precizează că leziunile traumatice la nivelul scalpului s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent şi au o vechime de 3 săptămâni şi a reţinut în favoarea lui circumstanţa prevăzută de art. 73 lit. b1) C. pen.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 41/ A din 15 februarie 2005, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.A.N. împotriva sentinţei primei instanţe şi a respins, ca nefondate, apelurile părţilor civile R.N., C.P., L.M. şi C.S.
Împotriva deciziei au declarat recurs părţile civile R.N., L.M., C.P. şi C.S. care prin motivele comune depuse la dosar au susţinut că în mod greşit a fost reţinută în favoarea inculpatului C.A.N., circumstanţa atenuantă a provocării şi i s-a aplicat o pedeapsă mult prea uşoară. Inculpatul nu a fost lovit de victimă cu lopata ci chiar el este cel care a provocat incidentul, atacându-i cu coasa pe L.N. şi martorul F.E. care se aflau în căruţă iar în momentul în care au sărit din atelaj l-a lovit pe socrul său de mai multe ori cu coasa în cap, provocându-i moartea.
Examinând hotărârile atacate pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt întemeiate.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune, ilicită gravă.
În cauză, inculpatul C.A.N. a recunoscut în mod constant că în ziua de 6 iunie 2004, în comuna Brateiu judeţul Sibiu, i-a aplicat tatălui concubinei sale L.N., care se deplasa cu o căruţă, lovituri repetate cu o coasă la cap, în urma cărora victima a decedat, dar a susţinut că a fost provocat de acesta fiind lovit cu o lopată.
Apărarea inculpatului în sensul că a fost provocat de L.N. a fost reţinută eronat de către instanţe, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, din declaraţia martorului F.E. dată în instanţă, care se afla în căruţă cu victima, rezultă că aceasta nu l-a lovit cu lopata pe inculpat, ci dimpotrivă acesta a provocat conflictul încercând să-i lovească cu o coasă pe care o avea asupra lui.
Cei doi au sărit din căruţă, dar victima s-a împiedicat, a căzut şi în acel moment a fost lovit în cap, de mai multe ori, de către făptuitor, cu coasa.
Aceste susţineri sunt confirmate şi de martorul R.M. care se afla pe stradă în momentul în care s-a apropiat căruţa cu victima şi martorul F.E. După prima lovitură de coasă care nu i-a atins, precizează martorul, cei doi au sărit din căruţă, dar L.N. a căzut şi C.A.N. l-a lovit de mai multe ori. R.M. a mai precizat că victima nu l-a lovit pe inculpat cu lopata.
Declaraţia singulară a martorului C.N. care a apreciat că victima l-a lovit pe inculpat cu o lopată şi după aceea făptuitorul a luat coasa din curte şi la rândul său l-a lovit, urmează a fi înlăturată ca nesinceră, necoroborându-se cu celelalte probe, aceasta neconstituind un temei suficient pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării.
Este adevărat că în raportul de constatare medico-legală nr. 740/II/a/80 din 17 noiembrie 2004 efectuat de S.M.L. Sibiu se concluzionează că C.A.N. prezintă leziuni la nivelul scalpului care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, dar acestea au o vechime de cel puţin trei săptămâni fără a se putea preciza data producerii lor.
Aşadar, inculpatul este cel care a provocat conflictul atacând victima şi martorul F.E. cu o coasă şi nu a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea acestora.
Inculpatul a acţionat din dorinţa de a se răzbuna întrucât tatăl concubinei sale, victima L.N. a refuzat să-i restituie un pahar de argint care i-a fost oferit de C.A.N. la începutul concubinajului şi care, potrivit tradiţiei, trebuia să i-l dea la naşterea primului copil.
Aplicând dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., deşi probele administrate nu îndreptăţeau reţinerea acestei circumstanţe atenuante, instanţele au pronunţat hotărâri netemeinice.
În consecinţă, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte să admită recursurile declarate de părţile civile, să caseze hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi să majoreze pedeapsa principală.
La individualizarea sancţiunii se va avea în vedere gradul de pericol social deosebit al faptei, împrejurările în care a fost comisă şi faptul că inculpatul este recidivist, fiind anterior condamnat la 8 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 7 din 30 ianuarie 1991 a Tribunalului Sibiu, pentru infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 iunie 2004, la 11 aprilie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de părţile civile R.N., L.M., C.P. şi C.S. împotriva deciziei penale nr. 41/ A din 15 februarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul C.A.N.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 327 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Sibiu, numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., şi la pedeapsa principală aplicată inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi majorează pedeapsa principală, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, săvârşită de inculpatul C.A.N., la 18 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 6 iunie 2004 la 11 aprilie 2005.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2402/2005. Penal. Art. 175 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2414/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
