ICCJ. Decizia nr. 2431/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2431/2005
Dosar nr. 685/2005
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1312 din 19 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul M.A. la 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., precum şi la 15 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 176 lit. b) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 67 pct. 2 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
Pe latură civilă, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate T.F., sumele de 62.180.000 lei despăgubiri civile şi 100.000.000 lei daune morale, precum şi părţii civile C.A.S. a municipiului Bucureşti, suma de 48.458.191 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
La data de 19 februarie 2004, între inculpat, concubina sa T.F. şi mama acesteia P.I., s-a iscat o neînţelegere generată de un partaj vizând un imobil construit în timpul convieţuirii celor doi, imobil în care ei locuiau împreună cu copii concubinei. Disputa verbală s-a amplificat şi, la un moment dat inculpatul a luat un ciocan cu care şi-a lovit concubina. Intervenţia lui P.I. în apărarea fiicei l-a determinat pe inculpat să o lovească pe femeie cu acelaşi ciocan, el încetând abia când a constatat că aceasta s-a prăvălit la pământ.
Raportul medico-legal de necropsie a înscris că P.I. a decedat ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral grav, moartea a fost violentă şi a fost consecinţa multiplelor fracturi de craniu şi hemoragii cerebrale.
Planşele foto au evidenţiat numeroasele lovituri pe care victima le-a primit în zona facială şi scalp.
Actul medico-legal privind-o pe T.F. a reţinut că aceasta a suferit o hemoragie cerebrală temporo-bazală care a necesitat pentru vindecare, 50 zile îngrijiri medicale, loviturile faciale şi în zona scalpului, precum şi numeroasele contuzii i-au pus în primejdie viaţa.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a relevat că inculpatul a avut discernământul păstrat în momentul săvârşirii faptelor.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Motivele invocate de parchet au comportat asupra greşitei încadrări juridice a faptei săvârşite privind pe partea vătămată T.F., precum şi greşita aplicare a pedepsei complementare şi netemeinicia pedepsei aplicată pentru tentativa la infracţiunea de omor.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru greşita stabilire a situaţiei de fapt, el susţinând că a fost provocat de P.I. să o lovească, greşita încadrare juridică a faptei săvârşite privind-o pe T.F. şi greşita individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 986 din 20 decembrie 2004, a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa, a modificat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în sensul că a redus-o la 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 176 lit. b) din acelaşi cod, în tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 din acelaşi cod şi în baza acestor din urmă texte de lege inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut aplicarea art. 67 C. pen., privind degradarea militară a inculpatului.
Împotriva hotărârii pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în opinia recurentului impunându-se reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute, cât şi a circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., acestea determinând o nouă individualizare a pedepselor.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea şi aplicarea acesteia, se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, în aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
Constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., nu justifică, prin ea însăşi, considerarea lor ca circumstanţe atenuante şi, deci, reducerea pedepsei.
În cauză, în raport cu gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, acesta, lovindu-şi mai întâi concubina şi, apoi, când mama ei a intervenit în apărare, i-a aplicat mai multe lovituri cu ciocanul în cap şi peste faţă, se apreciază că numai împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, nu justifică aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se apreciază că nici o probă nu a reţinut că inculpatul ar fi fost provocat, această circumstanţă, aşa cum prevede art. 73 lit. b) C. pen., constând dintr-o puternică tulburare, emoţie determinată de comportarea victimelor sau orice violenţă ori atingere gravă a demnităţii lui sau prin altă acţiune ilicită gravă. Susţinerea inculpatului că P.I. l-ar fi lovit prima cu ciocanul, nu a fost dovedită, organul de poliţie la care el a adus la cunoştinţă incidentul nesesizând vreo lovitură sau rană pe faţa sau corpul lui.
În aceste condiţii, hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 986 din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2004 la 12 aprilie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2430/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2432/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
