ICCJ. Decizia nr. 2435/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2435/2005
Dosar nr. 166/2005
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1200 din 28 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul I.R. la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen., a art. 75 lit. a) şi a art. 37 lit. b) din acelaşi cod, la 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen. şi a art. 37 lit. b) din acelaşi cod şi la 17 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 4 C. pen., a art. 75 lit. a), art. 37 lit. b) şi art. 13 din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 19 noiembrie 2002, în Viena-Austria, autorităţile competente i-au prins în flagrant pe cetăţenii bulgari T.J.D. zis F., A.R.A. şi D.I.M. care transportau cantitatea de 55.000 comprimate MDMA (Ecstasy) în greutate de 11,5 kg, cu intenţia de a le vinde, depistarea lor având loc într-o parcare a unui complex comercial.
Sus-numiţii, făceau parte dintr-o reţea de narcotraficanţi, ei fiind cărăuşi, în cadrul acesteia inculpatul, alături de coinculpatul P.I., fiind iniţiator, organizator şi coordonator. Ambii inculpaţi au coordonat astfel transportul în vederea vânzării la Viena – Austria, a celor 55.000 bucăţi comprimate Ecstasy, fabricate într-un laborator clandestin din Amsterdam - Olanda, cantitatea menţionată fiind parte dintr-un total de 500.000 comprimate ce urmau să fie livrate, eşalonat, cumpărătorului P. (investigator sub acoperire), în tranşe de câte 50.000 şi 100.000 bucăţi.
Activităţile prin care se urmărea realizarea vinderii comprimatelor au fost intermediate de inculpat, el urmând să primească de la coinculpatul P.I. un comision şi, în paralel, prin adăugarea la preţul stabilit (acela de 2,25 euro/buc.) a unuia suplimentar, un câştig personal.
Începând cu data de 30 septembrie 2002, relaţiile lanţului infracţional descris au fost urmărite prin acţiuni specifice combaterii traficului de droguri, iar la 18 iunie 2003, autorităţile judiciare austriece au comunicat actele procedurale prin care se proba implicarea inculpatului în coordonarea transportului în vederea vânzării în Viena, a celor 55.000 comprimate MDMA.
Împotriva sentinţei, inculpat a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 914 din 2 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi pct. 14 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicarea a legii şi s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că în stabilirea vinovăţiei inculpatului, probatoriul administrat a reliefat cert activitatea infracţională a acestuia. De asemenea, nici o probă administrată în fazele procesului penal nu a reţinut ca inculpatul să fi contribuit la descoperirea vreunui caz de trafic sau consum ilicit de droguri. În altă ordine de idei, faptul că inculpatul, la data de 8 februarie 2005, a sesizat, cu memoriu, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind cunoaşterea, de către el, a unei eventuale vinovăţii în legătură cu autorul unei infracţiuni de omor ce s-ar fi comis la 8 iulie 1997 în municipiul Constanţa, nu are legătură cu obiectul cauzei de faţă.
Privind pedepsele aplicate inculpatului, se apreciază că instanţa, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), orientându-se la 18 ani închisoare pedeapsă rezultantă, a considerat pericolul social deosebit de grav al faptelor, acestea aducând atingere sănătăţii persoanelor, normelor legale ce reglementează dreptul la dezvoltare psihică fără ingerarea de substanţe stupefiante sau psihotrope, împrejurările în care s-au comis, prin coordonarea transportului şi comercializarea în mai multe state europene, atragerea, în lanţul infracţional, a mai multor persoane, ceea ce denotă caracterul organizat în eludarea legilor, dar şi persoana inculpatului, relativ sincer pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate va asigura, aşa cum prevede art. 52 C. pen., şi scopul, acela al prevenţiei generale şi speciale.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 914/ A din 2 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 aprilie 2004, la 12 aprilie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2433/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 2436/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
