ICCJ. Decizia nr. 2432/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2432/2005
Dosar nr. 950/2005
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 410 din 16 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia penală, în baza art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv începând cu 9 august 2004.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit, corp delict, care a servit la comiterea infracţiunii.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile V.O., domiciliată în Coltău, judeţul Maramureş, suma de 25.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A mai fost obligat inculpatul să plătească părţii civile V.O., în favoarea minorului V.A., suma de 800.000 lei lunar cu titlu de prestaţie periodică, începând cu data de 01 septembrie 2004 şi până la majoratul acestuia, precum şi la 50.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 14.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 12.722.000 lei, reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale, iar 300.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă s-a reţinut în esenţă următoarele:
Inculpatul C.A. a întreţinut relaţii de concubinaj cu V.R. şi s-au despărţit, astfel că, în seara zilei de 08 august 2004, cei doi s-au întâlnit în casa martorei R.K., unde au purtat discuţii, iar inculpatul i-a reproşat faptul că nu mai doreşte să reia convieţuirea cu el, deşi au locuit împreună aproximativ 3 ani.
Victima i-a cerut acestuia să o lase în pace, întrucât nu mai doreşte să reia convieţuirea şi a plecat acasă, de unde a revenit în stradă după foarte puţin timp cu fiul său în vârstă de 2 ani.
Inculpatul a ieşit şi el din casa martorei şi, văzând-o pe victimă s-a apropiat de ea, a început să o ameninţe şi să-i reproşeze o relaţie cu un alt bărbat şi urmare a faptului că victima a început să râdă, l-a ameninţările inculpatului, acesta a scos un cuţit şi i-a aplicat o lovitură, după care a fugit fiind depistat la data de 09 august 2004.
În urma loviturii aplicate, victima a decedat.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Medico Legal Judeţean Baia Mare, rezultă că moartea numitei V.R. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe survenite în urma unei plăgi tăiate şi înţepate, penetrante aortic şi că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin acţiunea de lovire cu un corp tăietor înţepător şi că moartea poate data din 08 august 2004.
În contextul situaţiei de fapt expuse şi reţinute, activitatea materială a inculpatului a fost încadrată în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, pedeapsa ce i se va aplica urmează să-şi producă efectele înscrise în dispoziţiile înscrise în art. 52 C. pen.
Reţinând că nu au încetat cauzele şi condiţiile care au dus la arestarea inculpatului, că ele se menţin în continuare în raport de prevederile art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., că a fost stabilită vinovăţia şi fiind condamnat, s-a menţinut starea de arest, iar din pedeapsa aplicată i s-a dedus perioada executată în arest preventiv.
Latura civilă a cauzei s-a menţionat că a fost soluţionată în raport de dispoziţiile înscrise în art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cum şi de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare, ocazionate cu înmormântarea victimei şi obiceiurile ulterioare, precum şi la o prestaţie periodică lunară în favoarea fiului victimei în vârstă de 2 ani, avându-se în vedere pretenţiile părţii civile, actele şi dovezile de la dosar, precum şi declaraţia inculpatului dată în faza de cercetare judecătorească în care a arătat că înţelege să fie obligat la despăgubirile civile solicitate, aşa că, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile şi daune morale în cuantumul menţionat mai sus.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, care a criticat-o pe aspecte de netemeinicie, constând în aceea că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei când i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare, care este o pedeapsă mare, exagerată, în raport de datele personale.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a examinat motivul de apel invocat de apelantul-inculpat, în raport de materialul probator existent la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 18/ A din 24 ianuarie 2004 a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele deciziei s-a menţionat că individualizarea pedepsei s-a făcut cu interpretarea corectă a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se justifică reducerea pedepsei.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs, invocând aceeaşi critică ca şi în apel, vizând greşita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, exagerată faţă de poziţia sinceră şi lipsa antecedentelor penale.
Motivul de recurs invocat constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat care a constituit şi critică în apel, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat, urmând a se respinge, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
În cauză, instanţele faţă de actele şi lucrările de la dosar au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, a rezolvării laturii civile, cum şi din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei, instanţele au avut în vedere atât gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea, limitele de pedeapsă prevăzute de lege care sunt cuprinse între 15 şi 25 ani închisoare, precum şi datele personale ale inculpatului.
Poziţia sinceră şi lipsa antecedentelor penale au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei când i s-a aplicat recurentului inculpat o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege, de 15 ani închisoare.
Ca atare, faţă de gradul de pericol ridicat al faptei, împrejurările în care s-a comis infracţiunea, se constată că nu sunt temeiuri care să justifice aplicarea de circumstanţe atenuante personale, astfel încât pedeapsa să fie redusă sub limita minimă specială a pedepsei care este de 15 ani închisoare.
Conchizând că, în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, că motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., iar pedeapsa de 15 ani închisoare reflectă gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 9 august 2004 la 12 aprilie 2005.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 24 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 09 august 2004 la 12 aprilie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2431/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 2433/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
