ICCJ. Decizia nr. 2443/2005. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2443/2005
Dosar nr. 2620/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210 din 27 octombrie 2003, Tribunalul Bistriţa Năsăud a condamnat pe inculpatul M.V., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 13, a art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. c) din acelaşi cod, precum şi la o lună închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. c) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
De asemenea, s-a dispus anularea actelor false.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 182.725.000 lei despăgubiri civile pentru partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Totodată s-a menţinut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În anul 1999 şi 2000, prin ordonanţe de guvern succesive, precum şi prin Ordinul nr. 10 din 2 februarie 2000 al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, s-a instituit sistemul de plată, bazat pe cupoane acordate gratuit agricultorilor, pentru procurarea de materiale şi servicii necesare lucrărilor agricole.
Astfel, bunurile şi serviciile care se puteau achita cu cupoane erau de genul: seminţe selecţionate, material pomicol şi viticol, îngrăşăminte chimice, pesticide, furaje, medicamente pentru combaterea bolilor parazitare şi de reproducţie pentru animale, lucrări de arat, grăpat, discuit, semănat, întreţinerea culturilor şi recoltare, inclusiv cele pentru fâneţe şi păşuni. Valoarea nominală a unui asemenea cupon, pentru anul 1999, a fost stabilită la 175.000 lei.
În anul 2000, s-a adăugat ca material ce se putea achita cu cupoane, folia de polietilenă, pentru acel an valoarea nominală a unui cupon fiind stabilită la 100.000 lei.
Anterior distribuirii cupoanelor, sumele necesare achitării materialelor şi serviciilor, au fost prevăzute distinct în bugetul ministerului de resort, între acesta şi B.A. SA încheindu-se o convenţie care a reglementat procedura decontării către furnizori. În cadrul acesteia, furnizorii care primeau cupoane aveau obligaţia să emită facturi, decontarea lor făcându-se prin unităţile teritoriale ale băncii, la aceasta depunându-se cupoanele însoţite de centralizatoare ale facturilor.
Sucursalele unităţii bancare, la primirea cupoanelor spre decontare, aveau obligaţia să verifice autenticitatea fiecărui cupon şi veridicitatea operaţiilor de furnizare sau prestare de servicii, ulterior procedând la plată.
Pentru a intra mai repede în posesia banilor, agricultorii beneficiari de cupoane în mare majoritate, au vândut respectivele cupoane, printre cei care au intrat astfel în posesia lor, numărându-se şi inculpatul M.V., administrator al Asociaţiei Familiale M. Năsăud, obiectul de activitate al acesteia fiind comercializarea de mărfuri alimentare şi nealimentare, precum şi fabricarea de bunuri din materiale plastice, ciorapi, şosete.
În perioada aprilie - august 1999, inculpatul a cumpărat, de la diverşi intermediari, 11.982 cupoane, parte din acestea. Respectiv 5,431 fiind decontate în baza unor facturi fictive din care rezulta că ar fi livrat îngrăşăminte chimice.
Facturile au fost însoţite şi de centrali.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 100 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpatul M.V.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 210 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Bistriţa Năsăud numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de înşelăciune.
Înlătură aplicarea art. 33 şi a art. 34 C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează:
- 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13, art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. c) C. pen.;
- o lună închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi prin menţinerea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 alin. (2) din acelaşi cod, în baza acestor texte de lege, condamnă pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executarea prin privare de libertate.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2442/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 2444/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
