ICCJ. Decizia nr. 2911/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 74 pronunțată la data de 1 iulie 2004, în dosarul penal nr. 1372/2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins plângerea formulată de I.V. și I.D. împotriva rezoluției date în dosarul nr. 1048/P/99811/II/2004 privind pe O.I. și S.M., cu cheltuieli judiciare în sumă de 100.000 lei, către stat.
Pentru a se pronunța astfel, s-a avut în vedere împlinirea, la data de 8 septembrie 2003, a termenului de prescripție, efectul fiind acela al înlăturării răspunderii penale.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal (dat fiind cererea de comunicare a hotărârii), petiționarii au declarat recurs. Ei au considerat hotărârea nelegală și netemeinică deoarece urmărirea penală și hotărârea nu s-au preocupat și de infracțiunea de înșelăciune pentru care se plânseseră.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea în raport de critica adusă în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și verificând probele existente, constată că recursul este nefondat ca și cererea de a se continua și completa urmărirea penală. Astfel:
Prin plângerea înregistrată la parchet, la data de 11 noiembrie 1999, petiționarii au sesizat faptul că notarul public O.I.M. a autentificat procura nr. 1938 din 2 septembrie 1988, fără ca mandantul G.Z.C. să fie prezentă și să semneze actul, faptă prevăzută de art. 285 C. pen.
Această procură fiind folosită la un contract de vânzare cumpărare (art. 291 C. pen.), petiționarii au fost induși în eroare la încheierea contractului, fapt prevăzut de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. în cursul fazei premergătoare urmăririi penale ce a avut loc s-au efectuat probe cu acte, declarații, expertize, solicitându-se totodată avizul Ministerului Justiției care la data de 28 decembrie 2000 a comunicat neavizarea cercetării notarului public O.I.M. Lipsa acestui aviz a făcut imposibilă începerea urmăririi penale și a exercitării acțiunii penale față de aceasta.
în această situație, instanța, în mod corect, a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale deoarece de la data autentificării procurii, 8 septembrie 1998, și până la data împlinirii termenului de 5 ani, 8 septembrie 2003, cursul prescripției nu a fost întrerupt, intervenind prescripția răspunderii penale [(art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP) și art. 122 lit. d) C. pen., pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fiind de la 6 luni la 5 ani)].
Susținerile din recurs referitoare la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., nu o pot privi pe O.I.M., care doar a întocmit procura și în nici un fel nu s-a motivat sau dovedit că a știut pentru ce va folosi.
Recursul fiind nefondat, iar hotărârea legală și temeinică, acesta urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Reclamanții au suportat cheltuieli judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2910/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2913/2005. Penal → |
|---|
