ICCJ. Decizia nr. 2948/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1567 din 9 decembrie 2004, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul C.S.R., în baza art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)], la 7 ani închisoare.
în baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 9 luni și 14 zile din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2537/2002 a Judecătoriei sectorului 4 București, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
A fost dedusă prevenția de la 13 mai 2004 și menținută starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată M.P.A. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că la data de 11 mai 2004, în timp ce partea vătămată M.P.A. se afla cu colega sa M.F. în Parcul Tineretului, au fost acostate de inculpatul C.S.R. și martorul C.A.M. care le-au invitat în oraș și apoi în locuința lor pentru a asculta muzică.
Ajunși în locuința din Bd. Tineretului, cei patru au intrat în sufragerie și au consumat băuturi alcoolice.
La propunerea inculpatului C.S.R. partea vătămată a mers în baie și și-a schimbat pantalonii, care erau murdari, cu alții, aparținând sus-numitului.
Tot la propunerea aceluiași inculpat, partea vătămată l-a însoțit în dormitor unde, după ce a întrebat-o "dacă vrea să-i ofere dragostea ei" și răspunsul a fost "nu", acesta a întreținut cu minora un raport sexual, urmare căruia, conform expertizei medico-legale, s-a produs deflorarea incompletă, fără să fie identificate pe corpul victimei leziuni traumatice.
Instanța a reținut, pe baza declarațiilor martorilor M.F., C.A.M. și C.C., că partea vătămată a acceptat să întrețină raport sexual și i-a comunicat inculpatului că are vârsta de 17 sau 18 ani.
împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru greșita reținere a existenței faptei, pe care nu a săvârșit-o, iar în subsidiar să se constate că s-a aflat în eroare cu privire la vârsta minorei și că pedeapsa este excesivă, cerând reducerea acesteia.
Prin decizia penală nr. 58 din 26 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatului ca nefondat.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, criticând-o, prin motivele în scris și concluziile orale, pentru netemeinicie și nelegalitate constând în greșita reținere a faptei consumate, nerealizând deflorarea părții vătămate, neconstatarea erorii în care s-a aflat cu privire la vârsta minorei, comunicată de aceasta ca fiind de 18 ani iar, în subsidiar, pentru severitatea pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 12, 13, 14 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce urmează.
Instanța a reținut corect, întemeiat pe mijloacele de probă legal administrate, că inculpatul C.S.R. a întreținut la data de 11 mai 2004 raport sexual cu partea vătămată M.P.A.
Potrivit Raportului de expertiză medico-legală al I.M.L. Mina Minovici București, la examenul genital al părții vătămate s-a constatat că membrana himenală prezintă o mică ruptură incompletă cu margini infiltrate și echimoze locale, concluzionându-se că M.P.A. a suferit o deflorare incompletă recentă, ce poate data din 11 mai 2004.
Deși, urmare analizei de laborator, nu s-au găsit spermatozoizi în secreția vaginală recoltată, aceștia fiind identificați, conform Raportului de constatare tehnico-științifică, pe chiloții părții vătămate, raportul sexual s-a consumat din momentul intramisiunii, demonstrată prin deflorarea incompletă, astfel încât critica privind greșita reținere a consumării raportului sexual este neîntemeiată.
Nici susținerea inculpatului, în sensul că nu a cunoscut că partea vătămată avea vârsta de până la 15 ani, fiind indus în eroare de aceasta, care i-a spus că are 18 sau 19 ani, poate fi primită.
Partea vătămată M.P.A., avea la data comiterii faptei, 11 mai 2004, vârsta de 14 ani și aproximativ o lună.
Era evident, în aceste condiții, și pentru inculpat că minora nu putea avea vârsta invocată, ori, determinarea părții vătămate și întreținerea cu aceasta a unui raport sexual, fiindu-i indiferent dacă avea sau nu vârsta de până la 15 ani, nu exclude vinovăția inculpatului în forma cerută de norma incriminatoare.
Recursul inculpatului este însă fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv greșita individualizare a pedepsei.
în raport de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, între care nu se identifică manopere de urmărire ori de presiune asupra părții vătămate, aceasta cedând cu ușurință propunerilor inculpatului, de vârsta acestuia, tânăr de 28 ani, necăsătorit, tratând evenimentul ca pe o aventură, cu asumarea însă a riscului decurgând din necunoașterea corectă a vârstei părții vătămate, se apreciază că pentru realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și a scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, este suficientă pedeapsa aplicată la nivelul minimului special prevăzut de lege.
Nu se justifică, așa cum s-a cerut, reținerea circumstanțelor atenuante întrucât nici împrejurările și constatările în legătură cu fapta, nici cele raportate la persoana inculpatului, recidivist, chiar dacă condamnarea anterioară a fost pronunțată pentru o infracțiune cu totul de altă natură, nu îndreptățesc aprecierea acestora în sensul arătat de art. 74 C. pen.
Corespunzător va fi redusă și durata pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Din pedeapsa aplicată s-a dedus durata arestării preventive de la data de 13 mai 2004, la 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3056/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2878/2005. Penal → |
|---|
