ICCJ. Decizia nr. 3056/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 643 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Prahova a fost condamnat inculpatul T.V. în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 3 iulie 2004 la zi.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict folosit la săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 25.000.000 lei daune morale câtre partea vătămată V.D. și de 7.435.213 lei cu dobânda legală, cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Prahova.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt că, la data de 2 iulie 2004, inculpatul T.V. și martorul R.C. se aflau la barul SC T.C. SRL din Ploiești unde stăteau de vorbă și consumau băuturi alcoolice.
La aceeași masă s-au așezat, fără să ceară permisiunea, inculpatul V.D. și fratele său V.I., cei doi comandând băuturi alcoolice.
în timpul discuțiilor R.C. s-a enervat, a lovit cu pumnul în masă, paharele cu băutură vărsându-se.
Acest fapt a făcut pe partea vătămată V.D. să-l lovească pe martorul R.C. cu pumnul în față și să-l apostrofeze.
în aplanarea conflictului a intervenit T.V. care i-a spus părții vătămate să-l lase în pace pe R.C. că va plăti consumația.
Martorul R.R.A., care lucra ca barman, le-a cerut celor patru să părăsească localul, lucru pe care aceștia l-au făcut, dar în fața barului discuțiile au continuat.
în acest moment la bar a venit și martorul D.L., care i-a văzut pe cei patru, afară, discutând și pe care-i cunoștea dinainte și a înțeles că a avut loc un incident între aceștia.
Cei patru au plecat către str. Chimiei, unde se afla capătul liniei de autobuz nr. 5 mergând pe aleile dintre blocurile 52, 54, 56 și 57 martorii I.V. și R.C. mergând înainte, în urma lor venind inculpatul și partea vătămată.
Deși inculpatul T.V. locuia pe str. Metalurgiștilor, el a trecut de acest imobil, deplasându-se pe str. Chimiei împreună cu cei trei pentru a-i lua apărarea prietenului său R.C., aflând că partea vătămată și fratele său ar face parte dintr-un grup violent de etnie rromă.
în apropierea blocului 57 de pe str. Chimiei, unde locuiește martorul R.C., inculpatul i-a spus acestuia să se ducă acasă și chiar l-a împins să intre în scara imobilului.
în timp ce inculpatul și partea vătămată se aflau la colțul blocului 57 pe lângă ei a trecut martorul D.L. care mergea în urma lor și observând că cei doi continuau să se certe și crezând că lucrurile vor degenera, a anunțat prin telefonul mobil dispeceratul de jandarmi.
Martorul s-a deplasat către un local din apropierea stației de autobuz.
După ce a trecut martorul D.L., inculpatul, furios că partea vătămată insistă să-l cheme pe numitul R.C. să-i plătească consumația pierdură, a scos un briceag a cărui lamă de 7-8 cm iese din mâner prin acționarea unui buton, s-a apropiat de partea vătămată și a înjunghiat-o o singură dată în abdomen.
în urma loviturii, partea vătămată a strigat la fratele său V.I., aflat la câțiva metri distanță, spunându-i că a fost omorât, situație în care și-a pus mâinile la abdomen deplasându-se lângă un stâlp de telegraf, unde s-a sprijinit și așezat.
La scurt timp de la incident, la fața locului a sosit o patrulă de jandarmi care au văzut-o pe partea vătămată având urme de sânge și pe inculpat care tocmai se întorcea către blocuri.
Jandarmii S.I. și M.R. au strigat la inculpat să rămână pe loc, moment în care acesta a luat briceagul din buzunar, aruncându-l peste gardul locuinței de pe str. Matei Basarab aparținând martorei F.E., apoi s-a întors către jandarmi.
Martorul S.I. a văzut că inculpatul a aruncat un obiect peste gard, s-a deplasat la poarta locuinței respective, a strigat, la poartă răspunzându-i martora F.E. de la care a recuperat bunul aruncat și care s-a dovedit a fi briceagul folosit de inculpat.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală aflat în dosar, partea vătămată a suferit o plagă de 4 cm, orizontală în hipocondrul paramedian drept cu interesare de anse intenstinale și cu hemoragie internă de 1,5 l, care a pus în primejdie viața victimei, necesitând pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare și a actelor premergătoare întocmite de patrula de jandarmi, a procesului verbal de cercetare a locului faptei, a plângerii și declarațiilor părții vătămate V.D., a declarațiilor martorilor V.I., D.L., R.C., S.I., R.R.A., M.F., F.E. și C.E. și a proceselor verbale de confruntare a inculpatului cu partea vătămată.
Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 66 din 14 februarie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul T.V. a desființat sentința primei instanțe în parte, numai cu privire la sancționarea laturii civile și a luat act că partea vătămată a renunțat la pretențiile formulate față de inculpat.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a considerat întemeiat apelul inculpatului numai în legătură cu soluția dată acțiunii civile în cadrul procesului penal, luând act că partea vătămată a renunța la termenul din 14 octombrie 2004, în fața primei instanțe, la despăgubirile morale solicitate inițial.
Referitor la susținerile din apelul inculpatului, în sensul că nu s-ar fi probat vinovăția în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, că înjunghierea părții vătămate s-ar fi comis în timp ce inculpatul se apăra de atacul cu acel cuțit al părții vătămate care urmărea să-i sustragă banii și că răsucind mâna înarmată a persoanei vătămate, cuțitul s-a înfipt în abdomenul acesteia, instanța de control judiciar a considerat că aceste apărări nu pot fi primite, fiind contrare probelor de vinovăție administrate.
De asemenea, s-a apreciat că nu sunt motive de restituire a cauzei la procuror.
Privitor la apelul persoanei vătămate au fost considerate neîntemeiate criticile acestuia, în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului ar fi fost greșit individualizată și că despăgubirile acordate sunt prea mici în raport de prejudiciul suferit.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.V., care invocând dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen., a susținut că s-a comis o eroare gravă de fapt prin reținerea vinovăției în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, că inculpatul s-a apărat de agresiunea părții vătămate care îl atacase cu cuțitul pentru a-i sustrage banii pe care îi avea și că, în aceste condiții, prinzând și răsucind mâna înarmată a părții vătămate, cuțitul ținut de aceasta s-a înfipt în abdomenul atacantului și că pentru lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt se impune restituirea cauzei la procuror conform art. 333 din același cod.
S-a mai reținut, în subsidiar, că fapta a fost comisă în legitimă apărare, solicitându-se achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Prin memoriul scris depus la dosar inculpatul, personal, a solicitat reducerea pedepsei, considerată prea severă, întemeindu-se pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criteriilor formulate, Curtea consideră întemeiat recursul numai sub aspectul individualizării pedepsei.
Din analiza probelor dosarului se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea în seara de 2 iulie 2004 a tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că inculpatul pe fondul conflictului din local, amplificat pe drumul spre casă și furios că partea vătămată avea pretenția chemării lui R.C. pentru plata consumației pierdute, a scos din buzunar briceagul cu buton și i-a aplicat persoanei vătămate o puternică lovitură în abdomen, cauzându-i leziuni grave care i-au pus în primejdie viața.
Din nici o probă administrată nu a rezultat vreun act ori gest din partea victimei căreia să îi fie conferită semnificația juridică a unui atac asupra inculpatului în scopul jefuirii de bani în sensul art. 44 C. pen.
Dimpotrivă, a rezultat că inițiativa agresiunii a avut-o inculpatul care, pe plan subiectiv, a acționat cu intenția indirectă de ucidere a victimei, prin aplicarea acelei lovituri intense, cu cuțitul, într-o zonă vitală.
Explicația dată de inculpat că ar fi răsucit mâna înarmată cu cuțitul a victimei și că în acest moment cuțitul s-ar fi înfipt în abdomenul persoanei vătămate, este neverosimilă și contrazisă de expertiza medico-legală efectuată, de declarațiile martorilor audiați în cauză și de declarațiile constante ale celui atacat.
întrucât soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată care să impună restituirea cauzei la procuror și nici legitima apărare care să înlăture caracterul penal al faptei.
Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că instanțele, deși au reținut în favoarea inculpatului, în mod justificat circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) C. pen., constând în conduita general bună în familie, societate și la fostul loc de muncă și lipsa antecedentelor penale, nu au dat o eficiență maximă acestora și nu a coborât pedeapsa chiar la minimul de 5 ani închisoare prevăzut de lege, cum se impunea.
Așa fiind, pedeapsa aplicată nu a fost individualizată, cu respectarea cerințelor art. 72 și art. 76 alin. (2) C. pen., ceea ce constituie motiv de casare conform art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
în consecință, constatând întemeiată această ultimă critică a inculpatului recurent, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul acestuia, casa decizia atacată cât și sentința primei instanțe numai cu privire la pedeapsa principală aplicată în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. și rejudecând cauza în aceste limite, va reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, suficientă, conform art. 52 C. pen., pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 3 iulie 2004 la 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2334/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2948/2005. Penal → |
|---|
