ICCJ. Decizia nr. 3188/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 224 din 29 septembrie 2004 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul D.C. la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 și art. 76 C. pen.
Conform art. 864raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei anterioare de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 15 din 23 iulie 2003 a Judecătoriei Măcin și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa stabilită în această cauză.
Prin aceeași sentință a mai fost condamnat inculpatul C.A. pentru comiterea aceleiași infracțiuni.
Ambii inculpați au fost obligați să plătească părții civile S.N.I.F. SA, sucursala Tulcea despăgubiri în sumă de 62.998.908 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în ziua de 2 februarie 2004, inculpații, trecând cu căruța pe lângă stația de pompare SPP 13/1, situată pe câmp, la ieșirea din comuna Greci, au sustras capacul de la o vană a stației de irigații aparținând Sistemului H.M. Au vândut capacul în aceeași zi ca fier vechi la SC R.M. SRL Năvodari, unde a fost găsit și recunoscut de martorul M.P., șef de formație din cadrul Sistemului H.M. care a sesizat organele de poliție.
Apelul declarat de inculpatul D.C. a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 35 din 8 februarie 2005.
împotriva acestei decizii același inculpat a declarat recurs solicitând casarea hotărârii, și în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt în infracțiunea de însușirea bunului găsit, prevăzută de art. 216 C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Examinând probele administrate în cauză, se constată că decizia instanței de apel este pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.
Susținerea inculpatului că a găsit capacul pe câmp, fără să știe că aparține stației de irigații este nejustificată și nu poate fi luată în considerare ca exprimând adevărul. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, din relatările date de partea civilă și parțial din declarațiile inculpaților, capacul sustras nu era abandonat pe câmp, ci era fixat la instalația de irigare. în aceste condiții nu se poate reține săvârșirea unei infracțiuni de însușire a lucrului găsit, așa cum solicită inculpatul în recursul său.
Pedeapsa aplicată recurentului, de un an închisoare, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante, este de asemenea, stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și nu există nici un temei pentru a fi redusă.
în consecință, s-a respins recursul declarat de inculpatul D.C., ca nefondat, și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3187/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2334/2005. Penal → |
|---|
