ICCJ. Decizia nr. 2950/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 5/ F din 12 ianuarie 2005, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul D.F.A., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat la 1.700.000 lei despăgubiri către partea civilă SC P.R. SRL Mihăești, reprezentând c/v unei cartele de telefon mobil.
Pentru a se pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La 16 august 2004, inculpatul D.F.A. se afla pe terasa barului SC R.P.M. SRL.
în jurul orelor 24,00, s-a apropiat de partea vătămată A.E.D., care îndeplinea funcția de barman, a lovit-o, a amenințat-o cu un cuțit pe care l-a găsit pe tejghea și i-a cerut să-i predea banii proveniți din încasări.
La refuzul părții vătămate, inculpatul a lovit-o din nou și i-a sustras din local mai multe pachete de țigări, un telefon mobil și suma de 100.000 lei.
După plecarea inculpatului, partea vătămată a ieșit în stradă și a solicitat ajutorul martorului M.F.D., căruia i-a relatat că a fost agresată de către un client.
A.E.D. a avut nevoie de 12 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul D.F.A.
Prin decizia penală nr. 43/ A din 15 februarie 2005, Curtea de Apel Pitești a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința și a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.
Prin aceiași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
în motivarea încadrării juridice dispuse, instanța de apel a reținut că la momentul comiterii faptei, inculpatul avea asupra sa un cuțit cu o lamă de 13 cm pe care-l luase din bar. în cadrul noii încadrări juridice cât și pentru restul datelor ce caracterizează pe făptuitor a fost majorată pedeapsa de la 5 ani la 7 ani închisoare.
în termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în principal, că este nevinovat, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Criticile formulate urmează a fi examinate în raport de dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., constatându-se că nu a existat o eroare gravă de fapt în ce privește soluția de condamnare dispusă în cauză, după cum, nici o apreciere greșită a pedepsei, de natură să încalce prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Este adevărat că pe parcursul procesului, inculpatul a prezentat o conduită procesuală nesinceră, în sensul că, a prezentat fapta ca o consecință a înțelegerii cu partea vătămată, care i-a solicitat să o împingă în interiorul barului și să ia mai multe bunuri, pentru a putea reclama furtul și astfel să-și acopere o pagubă anterioară.
Versiunea inculpatului, nu numai că este neverosimilă, dar nu are nici un suport în probele administrate în cauză.
Din declarațiile părții vătămate rezultă că și anterior inculpatul, împreună au alte persoane au intrat în bar și au sustras o sumă din încasări, împrejurarea fiind cunoscută de patron și pentru care fuseseră anunțate și organele de urmărire penală. Ori, în această situație este exclusă orice înțelegere cu inculpatul, cu atât mai mult cu cât, deși agresată și amenințată, partea vătămată a refuzat să-i dea suma provenită din vânzarea zilei respective, astfel încât, acesta și-a însușit, prin agresiune, doar mai multe pachete de țigări, telefonul mobil și o sumă modică, respectiv, 100.000 lei.
De altfel, declarația părții vătămate se coroborează și cu susținerile martorului M.F.D. care a confirmat leziunile suferite de partea vătămată, cu planșele foto și actul medico - legal.
în contextul amintit este evidentă vinovăția inculpatului în comiterea unei infracțiuni de tâlhărie calificată pentru care a fost corect condamnat.
Nu este întemeiată nici critica vizând individualizarea pedepsei.
Fiind o tâlhărie comisă și în condițiile alin. (21) lit. b) al art. 211 C. pen., fapta este sancționată cu o pedeapsă minimă de 7 ani închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului în contextul în care acesta a avut o atitudine procesuală nesinceră și are în antecedente condamnări pentru fapte de aceiași natură.
Așa fiind, nu se constată motive pentru constatarea unor circumstanțe judiciare atenuante și în consecință, pentru coborârea pedepsei sub limita minimă legală.
Considerentele prezentate nu justifică criticile formulate de inculpat, așa încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
în temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată detenția preventivă la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2944/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2936/2005. Penal → |
|---|
