ICCJ. Decizia nr. 2939/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 120/ P din 30 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 449/2003, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.A.G. la o pedeapsă de:
- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complimentară.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 862C. pen.
S-a impus inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863lit. a) - d) C. pen.
A fost obligat inculpatul să se prezinte periodic la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Suceava pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere impuse.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 3 aprilie 2003, la 23 octombrie 2003.
în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul S.C. la o pedeapsă de:
- 5 ani închisoare, cu executarea în regim privativ de libertate și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complimentară.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 5 aprilie 2003 până la 23 octombrie 2003.
în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.C. la o pedeapsă de:
- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complimentară.
în art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862C. pen.
S-a impus inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863lit. a) - d) C. pen.
A fost obligat inculpatul să se prezinte periodic la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Neamț pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere impus.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 6 aprilie 2003 la 10 aprilie 2003.
în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C. la o pedeapsă de:
- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani ca o pedeapsă complimentară.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform dispozițiilor art. 862C. pen.
S-a impus inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863lit. a) - d) C. pen.
A fost obligat inculpatul să se prezinte periodic la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Neamț pentru verificarea măsurilor de supraveghere impuse.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 8564C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 aprilie 2003 la 10 aprilie 2004.
în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul N.V. la o pedeapsă de:
- 5 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complimentară.
în baza art. 113 lit. b) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 1.600 Euro la B.N.R., sucursala Județeană Bihor, prin procesele - verbale încheiate la 7 aprilie 2003 și reprezentând valuta ridicată de la P.V., domiciliată în Roșiori, Jud. Bacău, valuta ridicată de la E.B., domiciliat în comuna Vânători, jud. Neamț, valuta ridicată de la C.E., domiciliat în sat Moișa, jud. Suceava și valuta ridicată de la I.F.L., domiciliat în Fălticeni, Jud. Suceava.
în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata a câte 15.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul B.A.G. este cetățean italian, locuiește în România municipiul Fălticeni de aproximativ 12 ani, fiind căsătorit cu o cetățeancă română.
în cursul lunii martie 2003, cu prilejul efectuării unei vizite în Italia, inculpatul B.A.G. a realizat o înțelegere prealabilă cu o cunoștință de a sa, cetățean italian, cunoscut sub numele de "A.", acesta fiind patronul unui club de noapte din localitatea Cogne de lângă Torino, cu care a convenit ca inculpatul B.A.G. să recruteze și că transporte din România, mai multe tinere pentru ca acestea să determine clienții clubului să facă consumație, după care urmau să practice prostituția cu diverși clienți ai localului.
în baza acestei înțelegeri prealabile, după întoarcerea în țară, inculpatul B.A.G. l-a contactat pe N.V. cerându-i să se intereseze să caute fete tinere dispuse să lucreze în Italia la un bar de noapte, iar lui B.E., inculpatul B.A.G. i-a propus personal să o transporte în Italia, unde la clubul de noapte sunt create condițiile câștigării unor sume de bani, inclusiv din practicarea prostituției, cunoscând situația precară a acesteia și faptul că are un copil minor în întreținere.
Ulterior, inculpatul B.A.G. i-a spus acesteia că din sumele de bani câștigate din practicarea prostituției, urma să-i plătească lunar suma de 500 Euro, sumă pe care urma să o plătească atât ea cât și celelalte tinere care vor fi transportate de inculpat în Italia.
Prin intermediul lui N.V. inculpatul B.A.G. i-a cunoscut pe inculpații S.C., R.C. și C.C., cu aceștia realizând înțelegerea de a căuta tinere în vederea transportării de către inculpat în Italia și a practicării prostituției, convenind cu aceștia că fetelor să le spună că la club ar fi urmat să lucreze ca dame de companie.
Damele de companie urmau să ofere servicii clienților, ele trebuind să fie școlite, elegante și capabile să facă față cerințelor clienților, să fie vorbitoare a limbii țării respective, condiții pe care tinerele racolate de inculpați nu le îndeplineau, acestea îndeplinind doar criteriul de frumusețe fizică, dar nu cunoșteau limba italiană, cu excepția lui A.E., tinerele provenind din diferite sate și comune din județele Neamț, Bacău și Suceava.
în baza înțelegerii cu inculpatul B.A.G., R.C. și C.C. le-au contactat pe martorele B.E., P.M., N.M., A.E. și A.M., iar N.V. și S.C. le-au contactat pe C.C.E. și P.V.
Deoarece conform înțelegerii cu inculpatul B.A.G., tinerele recrutate trebuiau prezentate acestuia pentru ca el să se pronunțe asupra fizicului lor și să le selecteze, în cursul lunii martie 2003, inculpații s-au întâlnit la un bar din Fălticeni, fiind aduse B.E., P.E., N.M., precum și I.F.L.
întrucât N.M. nu îndeplinea criteriile pentru atragerea clienților, inculpatul B.A.G. a renunțat la aceasta, totodată renunțând și la P.M. care era verișoara lui N.M.
La data de 1 aprilie 2003, N.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.C., căruia i-a indicat un bar din Fălticeni, unde să le aducă pe P.V. și C.C. care ulterior au fost cazate la domiciliul inculpatului S.C., de unde a doua zi au fost predate inculpatului B.A.G. în vederea transportării în Italia.
B.E. a fost cazată la domiciliul inculpatului B.A.G., în perioada 20 martie 2003 până în 2 aprilie 2003, în vederea transportării în Italia și în această perioadă a declarat că i-a văzut pe inculpatul B.A.G. distrugând pașaportul lui A.E., pe care îl lăsase drept garanție plecării în Italia.
Din declarațiile lui B.E., audiată ca martoră, rezultă că în perioada în care a fost cazată la domiciliul inculpatului B.A.G., l-a auzit personal pe acesta spunând că pentru serviciile prestate de R.C. și C.C. i-a plătit pe aceștia cu suma de 500 Euro, câte 250 Euro pentru fiecare, iar martora C.C. a declarat că inculpatul B.A.G. a spus că a plătit lui N.V. 500 Euro pentru racolarea fiecărei tinere, fiind evident că această sumă a fost împărțită cu inculpatul S.C., însă acesta nu a recunoscut decât 25 de Euro, iar C.C. și R.C. nu recunosc decât primirea sumei de 300.000 lei și respectiv 100.000 lei.
B.E. a declarat faptul că inculpatul B.A.G. i-a spus că în Italia urma să-i plătească lunar suma de 500 Euro din câștigurile obținute, diferența rămânând să-i fie păstrată de martore.
în data de 2 aprilie 2003, cu autoturismul BMW condus de inculpatul B.A.G., acesta le-a transportat pe B.E., P.V., C.C. și I.F., recrutate așa cum s-a arătat mai sus și cazate de inculpați, spre Vama Borș cu intenția de a le transporta în Italia, în vederea practicării prostituției, pe traseu le-au dat acestora câte 500 Euro pentru a-i fi prezentate autorităților vamale cu prilejul ieșirii din țară, le-a plătit asigurarea medicală și le-a instruit, ca la întrebarea polițiștilor referitoare la scopul vizitei să nu declare adevărul și să declare în scop mincinos faptul că pleacă în Italia, în excursie.
Din declarațiile lui S.C. rezultă că, în dimineața zilei de 3 aprilie 2003, N.V. a venit la domiciliul comun, inculpatul fiind foarte speriat și i-a spus că inculpatul B.A.G. împreună cu tinerele au fost opriți de poliția de frontieră, după care acesta a dispărut de la domiciliu.
Suma totală de 1.600 Euro ridicată de la tinere a fost depusă la B.N.R., iar suma de 100 Euro a fost lăsată asupra acestora pentru achitarea cazării și transportului până în localitățile de domiciliu, având în vedere că nu aveau nici i sumă de bani asupra lor.
Audiați de instanță, inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a reținut în esență, din declarația inculpatului B.A.G., că acesta cu ocazia unei călătorii în Italia, țara sa natală, a purtat o discuție cu un prieten care era interesat de angajarea unor tinere din România ca dame de companie într-un club de noapte.
în acest sens, inculpatul venind în România a contactat mai multe tinere, cărora le-a făcut cunoscută posibilitatea de a se angaja pe bază de contract de muncă, ca dame de companie, în cluburi de noapte în Italia. Primele contacte inculpatul a arătat că le-a avut cu inculpatul N.V., după care s-a întâlnit și cu ceilalți trei inculpați, cărora le-a spus să poarte discuții cu tinere fete și să le facă cunoscută împrejurarea că ar putea să-și găsească un loc de muncă în Italia.
S-a mai reținut de instanța fondului că, cu excepția martorei A.M., martorele audiate de instanță au retractat declarațiile inițiale date în cursul urmăririi penale, susținând că asupra lor s-au făcut presiuni din partea organelor de anchetă în scopul strângerii de probe.
Că aceste susțineri au fost contrazise de martora A.M., care în declarația dată în fața instanței a arătat că audierile făcute de organele de poliție din cadrul S.C.O. Oradea, la Târgu Neamț, s-au derulat în condiții legale.
în concret, martorele audiate în cursul cercetării judecătorești au arătat o altă stare de fapt decât cea susținută în timpul desfășurării urmăririi penale. în acest context, retractarea declarațiilor inițiale era necesar a fi justificată, însă acest fapt nerealizându-se, instanța a dat relevanță probatorie declarațiilor luate în cursul urmăririi penale.
în urma analizării întregului material probator al cauzei, instanța a apreciat că starea de fapt reținută în rechizitoriu este reală, iar vinovăția inculpaților a fost dovedită sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimiși în judecată și că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați este corectă, neimpunându-se schimbarea acesteia în infracțiunea de proxenetism, așa cum au solicitat inculpații în cauză.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul și inculpații B.A.G., S.C., R.C., C.C. și N.V.
Prin decizia penală nr. 177/A/2004, Curtea de Apel Oradea a admis apelurile declarate, în sensul că a înlăturat circumstanțele prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen., reținute în favoarea inculpatului B.A.G., în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile de trafic de persoane în proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen., texte în baza cărora a condamnat pe inculpați cu reținerea dispozițiilor art. 74 - art. 76, pentru inculpații R.C. și C.C.
S-a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru inculpatul S.C. și N.V., aplicându-se art. 861C. pen. și 863 C. pen.
Totodată, în baza art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a autoturismului BMW de culoare albă, ridicat de organele de poliție cu procesul verbal din 14 aprilie 2003.
Restul dispozițiilor au fost menținute.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut, cu privire la schimbarea încadrării juridice, că faptele inculpaților de a recruta, caza și intenționa să transporte în Italia cu acordul acestora cele patru tinere pentru a practica prostituția nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în speță nefiind realizată nici una dintre modalitățile alternative ale laturii obiective din structura infracțiunii reglementate de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, faptele comise de către inculpați constituind infracțiunile de proxenetism în varianta recrutării de persoane în vederea practicării prostituției.
La aplicarea sau înlăturarea circumstanțelor prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen., instanța a avut în vedere gradul de participare a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor (ex. inculpatul B.A.G. a fost coordonatorul întregii activități infracționale).
Confiscarea autoturismului marca BMW s-a făcut în baza art. 329 alin. (4) C. pen.
împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul B.A.G.
Parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și înlăturarea dispozițiilor art. 861C. pen., aplicate inculpaților.
Se susține, în esență, că diferențierea sub aspectele laturii obiective dintre proxenetism și trafic de persoane rezidă printre altele din modalitatea alternativă de săvârșire a infracțiunilor în forma constrângerii.
Că ceea ce diferențiază latura obiectivă a traficului de persoane față de latura obiectivă a proxenetismului în modalitatea realizării infracțiunilor prin constrângere este aceea că în cazul traficului de persoane conținutul activității materiale de constrângere este mai cuprinzător, în sensul că racolarea de persoane prin constrângere presupune și o activitate materială de răpire, fraudă sau înșelăciune.
Sub aspectul laturii subiective se mai susține că proxenetismul în modalitatea constrângerii se realizează numai cu intenție directă în timp ce traficul de persoane se poate realiza atât cu intenție directă cât și indirectă.
Sub aspectul individualizării pedepselor se apreciază că scopul acesteia poate fi atins numai în regim de detenție.
Inculpatul B.A.G. a solicitat înlăturarea confiscării autoturismului.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, analizate prin prisma dispozițiilor art. 3859pct. 14, 17 și 171 C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit dispozițiilor alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul declarat de parchet este nefondat, iar al inculpatului este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din probele administrate în cauză rezultă că, în cursul lunilor martie și aprilie 2003, inculpații au recrutat și cazat patru persoane de sex feminin pe care intenționa să le transporte în Italia profitând de starea lor materială precară, cu scopul de atrage foloase materiale în urma asigurării condițiilor de practicare a prostituției de către acestea.
Recrutarea tinerelor s-a făcut cu acordul acestora fapt ce a rezultat din declarația martorei B.E. care le-a comunicat și celorlalte tinere că urmau să plece în Italia pentru a practica prostituția, iar din sumele de bani câștigate trebuia să-i plătească inculpatului B.A.G. câte 500 Euro lunar. Că tinerele racolate știau că nu vor lucra în Italia ca dame de companie ci ca prostituate, mai rezultă și din împrejurarea că acestea nu cunoșteau limba italiană, aveau studii cuprinse între 8 - 11 clase, astfel că nu erau capabile de a face față cerințelor de comportament ale damelor de companie.
în speță, nu este realizată sub aspectul laturii obiective nici una din modalitățile alternative ale laturii obiective ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 respectiv recrutarea, transferarea, cazarea, primirea unei persoane prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate .. etc.
Este nereală susținerea potrivit căreia modalitatea folosită în scopul exploatării tinerelor a fost fraudă (una din modalitățile alternative ale laturii obiective ale infracțiunii de trafic de persoane) atâta timp cât, așa cum s-a arătat mai sus tinerele racolate nu au fost duse în eroare în legătură cu o anumită situație de fapt ele cunoșteau scopul plecării în Italia.
Faptele săvârșite de inculpați prin contribuții diferite constând în discuțiile purtate cu tinere, cu prilejul diferitelor întâlniri, demersurile făcute în vederea încheierii formalităților necesare ieșirii din țară, cazarea acestora pe anumite perioade, constituie infracțiunea de proxenetism în varianta recrutării de persoane în vederea practicării prostituției.
Sub aspectul laturii subiective infracțiunea s-a realizat cu intenție directă.
Nici motivul privind individualizarea pedepsei nu este întemeiat, pedepsele aplicate fiind apte să realizeze scopul prevăzut în dispozițiile art. 52 C. pen.
La individualizarea acestora s-au avut în vedere criteriile ce au diferențiat persoana inculpaților în raport de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei, de antecedentele penale, iar în apel și de circumstanțele personale reținute în favoarea inculpaților R.C. și C.C. fiind un drept câștigat, iar apelul Parchetului nu i-au vizat pe aceștia.
Cât privește critica formulată în recursul inculpatului cu privire la confiscarea mașinii aceasta este fondată.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. (4) C. pen., se confiscă printre altele bunurile care au servit sau au fost destinate să servească, direct sau indirect la comiterea infracțiunii.
Ori, din probele dosarului nu rezultă că autoturismul aparținând inculpatului B.A.G. a folosit la săvârșirea infracțiunii la care a fost condamnat.
Inculpatul s-a servit de autoturism pentru deplasări personale; autoturismul nu a fost folosit nici măcar indirect la realizarea laturii obiective a infracțiunii de proxenetism în modalitatea recrutării persoanelor. De altfel, instanța deși invocă dispozițiile art. 329 alin. (4) C. pen., nu motivează care sunt temeiurile care justifică confiscarea autoturismului.
Așa fiind, pentru considerentele expuse urmează, ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să admită recursul declarat de inculpatul B.A.G. împotriva deciziei penale nr. 177/ A din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, urmând a dispune casarea acestei decizii numai în ce privește greșita confiscare în favoarea statului a autoturismului BMW, culoare albă, ridicat de poliție cu procesul verbal din 14 aprilie 2003.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva aceleiași decizii a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2943/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2930/2005. Penal → |
|---|
