ICCJ. Decizia nr. 2943/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 55 din 20 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 2320/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul M.M., din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen., text legal în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului M.M., la pedeapsa de 22 ani închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, care a fost menținută.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore și cea a arestului preventiv de la 10 aprilie 2004 la 20 ianuarie 2005.
în temeiul art. 346, raportat la art. 14 - art. 16 C. proc. pen., art. 998 - art. 999 C. civ., s-a instituit în sarcina inculpatului obligația de a plăti părții civile M.B. suma de 50.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 14.000.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt că, inculpatul M.M., locuia de mai mult timp, împreună cu mama sa, în imobilul situat pe strada N. Filimon, pe care aceasta i-l vânduse cu clauză de întreținere, starea de nevoie manifestându-se prin aceea că, datorită afecțiunilor prezentate, nu putea să se îngrijească singură.
în ziua de 8 aprilie 2004, victima a fost vizitată de fiica sa, S.F., apoi, în jurul orelor 19,00, cea în cauză a părăsit locuința.
Inculpatul, la rândul său, a revenit la domiciliu, după plecarea martorei și aflat în stare avansată de ebrietate, pe fondul unei discuții contradictorii cu victima, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, urmare cărora aceasta a decedat.
Constatarea medico-legală a concluzionat că moartea a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii cerebrale, care a survenit în urma unui traumatism cranio-cerebral forte, prin lovire cu și de corp dur, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate.
Situația de fapt expusă a fost stabilită prin proces verbal de cercetare la fața locului întocmit de organul de urmărire penală la 9 aprilie 2004, raportul de constatare medico-legal nr. 67/B/2004 redactat de S.M.L. Argeș, declarațiile martorilor B.G., I.F., N.S., S.F., P.P., I.M., L.C., P.N. și respectiv declarațiile inculpatului.
Fapta inculpatului M.M. care la data de 8 aprilie 2004, cu intenție, a lovit-o cu pumnii și picioarele, pe mama sa, M.S., aflată în imposibilitatea de a se apăra, urmare căreia, victima a decedat, a fost încadrată în dispozițiile art. 174 și art. 175 lit. c) și d) C. pen.
La stabilirea individualizării pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei deduse judecății și modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurare în care s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată către maximul special prevăzut de lege.
Constatându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, a fost menținută arestarea preventivă a celui în cauză, deducându-se, totodată, din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada reținerii și a arestării preventive.
Referitor la latura civilă, reținându-se că părții civile M.B., i-a fost cauzat, urmare săvârșirii faptei de către inculpat un prejudiciu moral, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de ea, M.M. fiind obligat la plata sumei de 50.000.000 lei, cheltuieli morale.
împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe de o parte, pentru că judecarea fondului cauzei s-a făcut fără ca urmărirea penală să fie completă, astfel că se impune restituirea cauzei procurorului, iar pe de altă parte, cu trimitere la greșita individualizare a sancțiunii penale, pedeapsa aplicată fiind prea mare, în raport cu pericolul social al faptei și cu datele personale ce îl caracterizează.
Prin decizia penală nr. 71 din 10 martie 2005, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.M., solicitând, prin apărător, în principal, trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, iar în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.
Susținerile inculpatului recurent, în sensul că se impune completarea probatoriului administrat și că nu a săvârșit fapta sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, deși inculpatul susține că nu a fost acasă atunci când mama sa a decedat, în declarația sa afirmă că a ajuns acasă, în jurul orelor 19,00, iar pe la orele 19,00, i-a dat să mănânce mamei sale și, în timp ce îi dădea să mănânce, aceasta "a sughițat de 2-3 ori ., apoi și-a dat seama că aceasta a decedat și i-a aprins o lumânare".
De asemenea, din declarațiile date de martorii S.F., I.F., N.S., P.P., rezultă că inculpatul, în ziua de 8 aprilie 2004, după ce, în prealabil, a consumat băuturi alcoolice, a lovit-o cu pumnii și picioarele pe mama sa, M.S., paralizată, producându-i leziuni traumatice, cranio-cerebrale ce au condus la decesul acesteia.
Din depozițiile martorilor mai rezultă că inculpatul o amenința cu moartea pe victimă cu mai mult timp în urmă, acesta provocând deseori scandaluri la domiciliu, iar victima povestea vecinilor și celorlalți copii ai săi că inculpatul o bătea.
Martora S.F., fiica victimei, a declarat că, în ziua de 8 aprilie 2004, s-a deplasat la domiciliul mamei sale, unde i-a pregătit mâncare, a spălat lenjeria și a plecat, în jurul orelor 19,00, iar mama sa nu prezenta urme de violență pe mâini, pe față sau picioare.
La aceste declarații se adaugă procesul verbal de cercetare la fața locului, cât și raportul de necropsie medico-legală nr. 67/B/2004, întocmit de S.M.L. Argeș, din ale cărui concluzii rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii cerebrale care a survenit în urma unui traumatism cranio-cerebral acut forte, prin lovire cu și de corp dur, între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces existând legătură directă de cauzalitate.
în concluzie, din probele administrate în cauză, rezultă că, în ziua de 8 aprilie 2004, în jurul orelor 19,00, victima se afla în stare bună și nu prezenta urme de violență, iar după ce inculpatul a venit la domiciliu a fost auzit de către vecini certându-se cu victima, aceasta țipând și văitându-se, iar a doua zi inculpatul a anunțat că mama sa a murit din cauze naturale, deși aceasta prezenta multiple urme de violențe.
în consecință, în cauză este dovedită fapta săvârșită de inculpat constând în lovirea, cu intenție, cu pumnii și picioarele, a victimei, imobilizată la pat, profitând de starea de neputință a acesteia de a se apăra, lovituri ce au condus la decesul acesteia, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2936/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2939/2005. Penal → |
|---|
