ICCJ. Decizia nr. 2936/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 144 din 30 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5512/2001, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul D.D.V. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. I lit. a) din rechizitoriu.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat același inculpat la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. I lit. b) din rechizitoriu.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a mai fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. I lit. c) din rechizitoriu.
în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. I lit. d) din rechizitoriu.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv la 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 256 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. I lit. d) 1 din rechizitoriu.
în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa mai sus aplicată.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.
în baza art. 11 pct. 2 lit. d), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g), cu referire la art. 121 alin. (1) și art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal în ceea ce privește pe inculpatul D.D.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. I lit. d) 2 din rechizitoriu.
în baza art. 248 C. pen. și art. 2481C. pen., raportat la art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul D.D.V. la 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv la 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale de 8 ani închisoare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția inculpatului D.D.V. de la data de 25 iulie 1996 până la 9 iulie 1999.
2. în baza art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul G.V.A., după schimbarea prenumelui numindu-se G.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. III lit. a) din rechizitoriu.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția inculpatului de la 2 august 1996 la 28 august 1996.
3. în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. pen., cu referire la art. 121,art. 122 și art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul G.M.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. IV lit. a) din rechizitoriu.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a constatat că inculpatul G.M.D. a fost arestat de la 22 iulie 1997 până 15 august 1997.
în baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.D.V. a următoarelor sume de bani: c/val în lei a sumei de 73.000 mărci germane calculată la cursul de schimb valutar al B.N.R. al lunii iulie 1996, primită de la H.M., 1.310 dolari S.U.A. și c/val în lei a sumei de 11.500 mărci germane calculată la cursul de schimb valutar al B.N.R. al lunii iulie 1996, sume primite de la G.A., c/val sumei de 20.000 mărci germane calculată la cursul de schimb valutar al B.N.R. al lunii iunie 1996 și a sumei de 1.039.714 lei, sume primite de la Z.G., suma de 8.680.000 lei primită de la Z.Șt., c/val în lei a sumei de 17.000 mărci germane calculată la cursul de schimb valutar al B.N.R. al lunii decembrie 1993 și 5.800.000 lei sume primite de la S.V., c/val sumei de 20.500 mărci germane calculată la cursul de schimb valutar al B.N.R. al lunii aprilie 1996 și suma de 3.500 dolari S.U.A. primite de la I.G., precum și suma de 63.000.000 lei primită de la B.V.
în baza art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la D.D.V. a următoarelor sume de bani: c/val sumei de 38.000 mărci germane calculată la cursul de schimb valutar al B.N.R. al lunii iulie 1996, primită de la inculpatul G.V.A., c/val sumei de 8.000 mărci germane calculată la cursul de schimb valutar al B.N.R. al lunii martie 1996 primită de la inculpatul G.M.D., c/val. sumei de 5.000 mărci germane calculată la cursul de schimb valutar al B.N.R. al lunii iunie 1996 primită de la C.E., 2.000 dolari S.U.A., sumă primită de la V.N., o trusă Parker, sau c/val. acesteia în lei de 300.000 lei, primită de la V.M., precum și suma de 908.805 lei primită de la P.B.A.
S-a luat act că partea vătămată SC P. SA - L. SA Ploiești, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, în raport de rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 5/P/1997.
S-a menținut sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului D.D.V., prin Ordonanța nr. 32/P/1996 din 2 august 1996, bunuri ce sunt prezentate în procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la aceeași dată.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.D.V. la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul G.V.A. la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
Suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul G.M.D. a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, analizând actele și lucrările dosarului, după rejudecare, tribunalul a constatat următoarele:
1. Inculpatul D.D.V. a pretins sume de bani în valută, provenite din beneficiul pe care îl realizau din vânzarea produselor petroliere livrate de SC P. SA Ploiești unui număr de 7 asociații din cadrul unor SRL, care aveau în obiectul de activitate depozitarea și desfacerea produselor petroliere.
A. Inculpatul D.D.V. în calitate de director general al SC P. SA Ploiești a pretins și a primit de la începutul anului 1995 până în luna iunie 1996 în mai multe rânduri, de la inculpatul G.V.A. suma totală de 38.000 mărci germane.
Acesta din urmă este asociat al SC R.O. SRL cu sediul în Petroșani și din anul 1992 a început să primească produse petroliere de la SC P. SA Ploiești.
Pentru a realiza această aprovizionare a luat legătura, mai întâi cu inculpata B.M.V. și apoi, după numirea în funcție, cu inculpatul D.D.V.
Livrarea produselor petroliere către SC R.O. SRL Petroșani se făcea pe baza contractelor încheiate, însă în realitate i se livrau cantități de produse mai mari decât cele înscrise în contract.
în cursul anului 1994, în discuțiile purtate, inculpatul D.D.V. a stabilit că inculpatul G.V.A. să facă plata produselor petroliere după 30 de zile de la livrare.
La începutul anului 1995, inculpatul G.V.A. a fost chemat la sediul SC P. SA Ploiești de inculpatul D.D.V. La întrebarea cât poate să dea din realizările societății lui pentru faptul că-l aprovizionează cu produse petroliere, cu motivarea că "persoanele din conducerea SC P. SA Ploiești au salarii mici și trebuie să-i recompenseze într-un fel" și că "toți angajații societății ne văd pe noi că umblăm cu mașini străine, iar conducerea managerială are salarii mici", deși inculpatul D.D.V. i-a pretins să-i dea 10.000 mărci germane trimestrial, inculpatul G.V.A. i-a răspuns că nu poate da mai mult de 5.000 mărci germane, deoarece are credite de achitat. Inculpatul D.D.V. i-a cerut inculpatului G.V.A. să se prezinte cu banii în primele 10 zile după expirarea trimestrului.
Astfel, până în luna septembrie 1995, i-a dat în două rânduri câte 5.000 mărci germane, în condițiile stabilite.
Prin luna august 1996, plecând în concediu în Germania inculpatul D.D.V. a trecut pe la sediul SC R.O. SRL Petroșani și, spunându-i coinculpatului că pleacă în concediu, acesta s-a "simțit" și i-a dat suma de 3.000 mărci germane. Ulterior, i-a mai dat 5.000 mărci germane în luna octombrie 1995, 3.000 mărci germane în luna decembrie 1995, 5.000 mărci germane în luna ianuarie 1996 și 2.000 mărci germane în luna iulie 1996, ceea ce însemnă că nu în toate cazurile i-a dat suma de 5.000 mărci germane, așa cum se înțeleseseră, ci uneori, i-a dat sume mai mici, când livrările de produse petroliere erau reduse.
S-a mai reținut că inculpatul G.V.A., la data de 25 iulie 1996, avea o datorie la SC P. SA Ploiești de 3.976.087.055 lei.
Inculpatul D.D.V. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, reținându-se că vinovăția sa a rezultat însă, din declarațiile inculpaților G.V.A., G.M.D., B.M.V., din declarațiile martorilor: M.M., P.I., B.I. și I.V., din conținutul procesului-verbal de confruntare dintre inculpații D.D.V. și G.V.A., precum și din conținutul proceselor-verbale de percheziție.
Deși inițial, inculpatul G.V.A. a negat că inculpatul D.D.V. i-a pretins și a primit de la el sume de bani, ulterior a revenit și a declarat că la începutul anului 1995 acesta i-a pretins trimestrial câte 5.000 mărci germane în împrejurările descrise și, până în luna iunie 1996, i-a dat în total suma de 38.000 mărci germane.
La data de 1 august 1996, a fost efectuată o percheziție în autoturismul inculpatului G.V.A. marca BMW, ce se afla parcat în fața Hotelului P. din municipiul Ploiești, iar în torpedoul acestuia, într-un plic sigilat, au fost găsite 4 file intitulate "fișe de cont pentru operații diverse" numerotate cu cifrele 1, 3, 4 și 5, completate pe ambele părți, pe prima filă fiind înscris numele inculpatului G.V.A., în care erau menționate sumele de bani în lei și în valută date de inculpat la diferite persoane, denumirea unor obiecte, contravaloarea acestora și numele persoanelor cărora le-a dat, în perioada august 1995 - 17 iulie 1996.
în aceste file au fost înscrise și o parte din sumele de bani date inculpatului D.D.V. în perioada la care am făcut referire, unele cu mențiunea "cotă trimestrială". Sumele înscrise în fișă, care i-au fost date inculpatului D.D.V., totalizând suma de 28.000 mărci germane.
Din relațiile de la SC T. SA Ploiești, și SC I. SRL Ploiești, unde inculpatul G.V.A. se caza când venea la SC P. SA Ploiești a rezultat că la datele când a înscris în "fișele de cont pentru operații diverse" că a dat sumele de bani inculpatului D.D.V., a fost în municipiul Ploiești, singur sau împreună cu alte persoane, care au fost audiate și au confirmat acest fapt.
Unele nepotriviri care există între zilele înscrise în fișe și datele când s-a cazat în spațiile hoteliere menționate, inculpatul G.V.A. le-a motivat prin faptul că a făcut mențiunile, uneori, la un interval de timp după ce dădea sumele de bani, deoarece fișele le păstra în casa de bani de la firmă, din biroul său.
Inculpatul G.V.A. a motivat existența înscrisurilor menționate, în torpedoul autoturismului proprietatea sa, prin faptul că, după ce a aflat de arestarea inculpatului D.D.V., s-a așteptat să fie făcute cercetări și cu privire la el, și în eventualitatea efectuării unei percheziții la sediul firmei să nu fie găsite. A mai declarat că le-a luat pentru a le ascunde, însă a uitat de ele în autoturism.
Din declarațiile inculpatei B.M.V., care a recunoscut că a primit de la inculpatul G.V.A. sumele de bani și obiectele înscrise în fișele găsite în autoturism la 1 august 1996, a rezultat că SC R.O. SRL Petroșani era una din firmele foarte favorizate de inculpatul D.D.V., că din dispoziția acestuia era programată permanent la livrări și îi erau asigurate cantitățile de produse petroliere solicitate, preferențial.
Inculpata B.M.V. a mai declarat că, în foarte multe rânduri, a fost anunțată, la birou sau la domiciliu de inculpatul D.D.V. să-l cheme la el pe inculpatul G.V.A. sau să-i dea telefon.
Aceeași inculpată a mai declarat că inculpatul D.D.V. a sprijinit SC R.O. SRL Petroșani prin contracte de asociere în perioada octombrie 1995 - martie 1996, a fost de acord ca acesta să întârzie cu plățile, iar din sumele de bani obținute din vânzarea produselor petroliere să facă investiții.
Inculpata B.M.V. a declarat că la indicația inculpatului D.D.V., împreună cu directorul comercial G.C., în toamna anului 1995, a participat la inaugurarea stației de la G. aparținând SC R.O. SRL Petroșani, construită cu acordul inculpatului, care a acceptat ca banii realizați din vânzarea produselor petroliere furnizate să fie folosiți în acest scop.
Din declarațiile inculpatului G.M.D., fratele inculpatului G.V.A., rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul D.D.V. prin intermediul fratelui său. A mai declarat că știa despre faptul că fratele său îi pretinsese o "cotă trimestrială" pentru a-i livra produse petroliere și că în același fel a procedat și cu el.
Inculpatul G.M.D. a declarat că în mai multe rânduri a mers împreună cu fratele său să-i ducă banii inculpatului D.D.V. și au procedat astfel: intra în biroul inculpatului D.D.V. mai întâi inculpatul G.V.A., cu plicul cu bani pregătit, inculpatul G.M.D. aștepta în secretariat, iar când ieșea fratele lui, intra el și îi dădea banii.
Inculpatul G.M.D. a mai confirmat că, în luna august 1995, atunci când inculpatul D.D.V. a plecat să-și petreacă concediul în Germania, a trecut pe la sediile societății lor, iar ei la plecare i-au dat sume de bani în valută.
Din declarațiile martorului M.M., angajat la SC R.O. SRL Petroșani, care se ocupa de livrarea produselor petroliere de la rafinăriile din municipiul Ploiești, rezultă că inculpatul G.V.A. era în relații foarte apropiate cu inculpatul D.D.V. și de multe ori, fiind anunțat de inculpata B.M.V., îl chema pe inculpatul G.V.A. să se prezinte personal la biroul fostului director.
Din declarațiile martorilor P.I., B.I. și I.V., angajați ai SC R.O. SRL Petroșani, a rezultat că inculpatul G.V.A. se ocupa de aprovizionarea cu produse petroliere de la SC P. SA Ploiești, de unde, la cererile telefonice primeau în permanență cantități suficiente.
Cu ocazia confruntării făcute, inculpatul G.V.A. a declarat că i-a dat inculpatului D.D.V. sumele de bani, în condițiile descrise, iar acesta din urmă a negat.
Din probe a rezultat că inculpatul D.D.V. a pretins și a primit de la inculpatul G.M.D., în mai multe rânduri, din primăvara anului 1995 și până în primăvara anului 1996, suma totală de 8.000 mărci germane.
Inculpatul G.M.D. este fratele inculpatului G.V.A., iar acesta este asociat cu G.T., în cadrul SC G.O. SRL cu sediul în orașul Hațeg, județul Hunedoara, înființată în toamna anului 1993, în cadrul căreia au o stație de desfacere a produselor petroliere.
Știind că fratele său îl cunoaște pe inculpatul D.D.V., l-a rugat să îl prezinte. în cursul anului 1994, s-au deplasat în municipiul Ploiești, unde inculpatul G.M.D. l-a cunoscut pe inculpatul D.D.V. și în discuțiile purtate a fost de acord să-i livreze produse petroliere. Pe la începutul anului 1995, inculpatul D.D.V. l-a chemat la biroul său pe inculpatul G.M.D. și în discuțiile purtate l-a întrebat cât vrea să-i dea pentru a-i livra produsele petroliere în continuare. în final i-a spus să se gândească și să revină.
După circa 2-3 săptămâni, inculpatul G.M.D. s-a prezentat la biroul inculpatului D.D.V. și i-a dat într-un plic suma de 2.000 mărci germane. Aflând ce sumă este în plic, inculpatul s-a exprimat că este "cam mic" conținutul.
în luna august 1995, inculpatul D.D.V. a trecut pe la firma inculpatului G.M.D. și cu această ocazie i-a "sugerat" că trebuie să-i dea niște bani, deoarece pleacă în excursie în Germania. într-un plic, G.M.D. i-a dat suma de 1.000 mărci germane.
în lunile noiembrie sau decembrie 1995, G.M.D. a fost din nou chemat de inculpatul D.D.V. care, la întâlnirea avută, l-a întrebat dacă a venit "pregătit" și acesta i-a dat suma de 2.000 mărci germane.
în primăvara anului 1995, când a fost invitat de inculpatul D.D.V. la sediu SC P. SA Ploiești în legătură cu datoriile mari pe care le avea inculpatul G.M.D. i-a dat acestuia suma de 3.000 mărci germane.
La data de 25 iulie 1996, inculpatul G.M.D. avea datorie față de SC P. SA Ploiești în valoare de 962.102.258 lei.
Inculpatul D.D.V. nu a recunoscut comiterea acestor fapte, însă s-a reținut că vinovăția sa a rezultat din declarațiile inculpaților G.M.D., G.V.A., B.M.V. și ale martorului G.T.S.
3. S-a mai reținut că, inculpatul D.D.V. a pretins și a primit de la martorul H.M., din toamna anului 1993 și până în vara anului 1996, în mai multe rânduri, suma totală de 73.000 mărci germane, pentru a-i livra produse petroliere și a-l sprijini în dezvoltarea societății.
Astfel, martorul H.M. este asociat al grupului de firme M. SRL cu sediul în municipiul Arad, înființată în anul 1991 și are în obiectul de activitate și comercializarea produselor petroliere.
în vara anului 1993, martorul H.M. a fost anunțat de inculpata B.M.V. să se deplaseze în municipiul Ploiești, la cererea inculpatului D.D.V. care fusese numit director general, pentru a-i fi prezentat.
Martorul s-a deplasat la sediul SC P. SA Ploiești unde a luat legătura cu inculpatul D.D.V. și au purtat discuții în legătură cu rulajul produselor petroliere și cu intențiile sale în dezvoltarea societății. Inculpatul D.D.V. i-a promis că îl va sprijini în aprovizionarea cu produse petroliere.
în toamna anului 1993 (lunile septembrie sau octombrie), telefonic, martorul H.M. a fost anunțat să se prezinte la biroul inculpatului D.D.V. Martorul s-a prezentat și în discuțiile avute a fost întrebat de acesta cât câștigă ca urmare a livrării de produse petroliere. H.M. i-a prezentat beneficiile pe care le realizează, împrejurare în care inculpatul i-a cerut să îi dea și lui personal sume cuprinse între 12.000 - 15.000 mărci germane trimestrial.
Martorul a ripostat, spunându-i că a făcut împrumuturi și este pe investiții, astfel că nu îi poate da decât 5.000 mărci germane trimestrial, sumă cu care acesta a fost de acord.
Cu această ocazie, inculpatul D.D.V. a stabilit să-i aducă banii, în perioada 10-15, din prima lună ce urmează unui trimestru. După circa 2-3 săptămâni, martorul H.M. a revenit în municipiul Ploiești și într-un plic i-a dat inculpatului suma de 5.000 mărci germane. De atunci, și până în luna iulie 1996, martorul H.M. i-a mai dat inculpatului D.D.V., tot în aceleași împrejurări, câte 5.000 mărci germane în lunile ianuarie 1994, aprilie 1994, iulie 1994, octombrie 1994, ianuarie 1995 și aprilie 1995.
Prin luna iunie 1994, prin inculpata B.M.V., inculpatul D.D.V. l-a chemat la biroul său pe martorul H.M. fără să-i spună motivul. Martorul s-a deplasat în municipiul Ploiești și a luat legătura cu inculpatul, care i-a cerut să pregătească suma de 15.000 mărci germane, despre care a afirmat că are nevoie în luna august 1994, când urma să se deplaseze în Germania. A motivat că trebuie să achite un împrumut făcut pentru o sumă de bani pierdută la ruletă în Germania, H.M. a fost de acord.
în luna august 1994, când a plecat în Germania, înainte de a trece granița, inculpatul D.D.V. s-a oprit în municipiul Arad, a luat legătura telefonic cu martorul H.M. și acesta l-a trimis pe martorul B.P. să-l aștepte la intrarea în localitate, după care l-a cazat la Hotelul A. A doua zi s-au deplasat în localitatea Nădlag și în biroul șefului de depozit (aici martorul H.M. are stație de benzină, restaurant și magazin), i-a dat suma pretinsă, de 15.000 mărci germane într-un plic.
La întoarcerea din excursie, inculpatul D.D.V. a fost așteptat din nou de martorul H.M. și cazat în municipiul Arad.
în luna mai 1995, martorul H.M. a fost anunțat din nou de inculpatul D.D.V., prin intermediul inculpatei B.M.V., să se prezinte la sediul SC P. SA Ploiești. Martorul s-a deplasat la biroul inculpatului D.D.V. unde au stat de vorbă, ocazie cu care inculpatul i-a spus să-i pregătească pentru luna august 1995, când urma să plece din nou în concediu în Germania suma de 23.000 mărci germane, fără a-i da nici o explicație.
în luna septembrie 1995, după ce a primit telefon, martorul H.M. l-a așteptat în municipiul Arad pe inculpat. Acesta a fost cazat la hotelul A. din localitate. De aici s-au deplasat în localitatea Nădlag și tot în biroul șefului de depozit martorul H.M. i-a înmânat suma de 23.000 mărci germane.
S-a mai reținut faptul că în permanență grupul de firme M. SRL, aparținând martorului H.M. și altor asociați ai săi a fost aprovizionat permanent cu produse petroliere numai de la SC P. SA Ploiești, fără plata în avans sau concomitent cu livrarea.
Astfel, s-a ajuns ca grupul de firme să aibă o datorie către SC P. SA Ploiești în luna iulie 1996 de 5.190.482.230 lei.
La întâlnirile pe care le aveau, inculpatul D.D.V. și-a exprimat intenția de a încheia un contract de asociere cu grupul de firme al societății M., însă nu s-a finalizat deoarece ar fi intervenit obligația SC P. SA Ploiești de a livra produse petroliere și astfel se înlătura posibilitatea de șantajare care ar fi determinat darea de bani în schimbul livrării de produse la timp și fără plată avans.
Pentru a demonstra odată în plus mobilul infracțiunilor comise de inculpatul D.D.V. s-a mai arătat că până la data când a intervenit înțelegerea, martorul H.M. a achitat întotdeauna la timp contravaloarea produselor petroliere livrate.
Tot în același sens, din probele administrate s-a demonstrat faptul că SC M. SRL, în loc să-și achite datoriile către SC P. SA Ploiești a investit banii obținuți din vânzarea produselor livrate, realizând noi stații de benzină, depozite și alte investiții.
S-a reținut că inculpatul D.D.V. nu a recunoscut că a pretins și a primit de la martorul H.M. sume de bani în valută pentru a-i livra produse petroliere, însă vinovăția sa a rezultat din declarațiile martorului H.M., ale inculpatei B.M.V., ale martorului B.P., precum și din adresele de cazare la hotelurile din municipiul Arad ale inculpatului D.D.V.
4. Inculpatul D.D.V. a pretins și a primit de la martorul I.G.I., în perioada aprilie 1995 - iulie 1996, suma totală de 20.500 mărci germane și 3.500 dolari S.U.A.
Martorul I.G.I. este asociat la SC T.I. SRL cu sediul în municipiul Alba Iulia, înființată în anul 1994, ce are în obiectul de activitate și desfacerea produselor petroliere, iar până în luna octombrie 1994 s-a aprovizionat cu produse petroliere de la SC P. SA Alba Iulia.
Prin secretariatul SC P. SA Ploiești, prin luna octombrie 1994, a fost anunțat telefonic să se prezinte la inculpatul D.D.V., pe care nu îl cunoștea. Ulterior, martorul I.G.I. s-a deplasat la sediul societății unde l-a cunoscut pe inculpat și cu această ocazie a fost întrebat de unde se aprovizionează cu produsele petroliere pe care le comercializează și dacă este interesat să colaboreze cu SC P. SA Ploiești. Martorul a fost de acord, însă a spus că nu poate plăti marfa în avans, motiv pentru care inculpatul D.D.V. a afirmat că dacă este de acord să lucreze cu societatea pe care o reprezintă, va accepta să facă plata produselor petroliere într-un termen de până la 10 zile după livrare. Martorul I.G.I. a lăsat dosarul societății lui la inculpata B.M.V., șefa serviciului desfacere, iar după circa o săptămână, de aici i s-a comunicat să transmită acceptul stației de descărcare pentru a i se trimite produsele. în acest fel, SC T.I. SRL a început să comercializeze produse livrate de SC P. SA Ploiești.
La începutul lunii aprilie 1995, telefonic, a fost anunțat de inculpata B.M.V. să se prezinte la inculpatul D.D.V., în ziua de 10 aprilie 1995, martorul I.G.I. s-a deplasat în municipiul Ploiești și a luat legătura cu inculpatul D.D.V., așa cum i s-a transmis. La întâlnirea avută, martorul a declarat că inculpatul D.D.V. i-a spus că "noi trăim pe spinarea lor, că avem mașini străine și dacă vreau să primesc în continuare produse petroliere pentru comercializare de la SC P. SA Ploiești să-i dau trimestrial suma de minim 5.000 mărci germane". în continuare, inculpatul D.D.V. a mai afirmat retoric "vă plimbați toți cu Mercedes-uri și BMW-uri și noi ce câștigăm?". Martorul I.G.I. i-a spus că nu poate să-i dea suma pretinsă, ci numai 4.000 mărci germane trimestrial.
în finalul discuției, inculpatul D.D.V. a afirmat că este de acord cu plata acestei sume pentru început, însă să o majoreze pe parcurs și l-a programat să-i aducă banii până în ziua de 10 ale fiecărei luni ce urmează unui trimestru.
După aproximativ 2-3 zile, martorul I.G.I. a revenit în municipiul Ploiești și în birou i-a dat inculpatului suma de 4.000 mărci germane, pe care acesta a pretins-o, iar ulterior a respectat condițiile impuse și la termenele fixate s-a prezentat cu sumele de bani. Martorul I.G.I. i-a dat în lunile iunie, aprilie, iulie, octombrie 1995 și ianuarie 1996 câte 4.000 mărci germane. Deoarece, în luna aprilie 1996, inculpatul D.D.V. i-a spus să crească suma "așa cum am stabilit inițial", martorul i-a dat suma de 4.500 mărci germane. în luna iulie 1996, martorul nu a mai avut să îi dea mărci și i-a dat suma de 3.500 dolari S.U.A.
Din probele administrate a mai rezultat că înaintea datei la care urma să plătească "cota trimestrială" pretinsă, la cererea inculpatului D.D.V., inculpata B.M.V. îi dădea telefon și îi prevenea că se apropie data fixată.
Totodată, inculpații D.D.V. și B.M.V., pentru a-i atrage atenția cu privire la obligația pe care o avea, spre sfârșitul fiecărui trimestru diminuau cantitățile de produse petroliere livrate, astfel ca martorul să nu uite ziua când trebuia să se prezinte.
Oferind sumele de bani pretinse, martorul I.G.I. a primit produsele petroliere solicitate și a plătit contravaloarea acestora la mai mult timp după livrare, ceea ce a determinat ca la data de 25 iulie 1996 să aibă o datorie către SC P. SA Ploiești de 246.055.776 lei.
Inculpatul D.D.V. nu a recunoscut că, la începutul anului 1995, i-a pretins și a primit sume de bani în valută martorului I.G.I., pentru a-i livra produse petroliere, însă s-a reținut că vinovăția sa a rezultat din declarațiile martorilor I.G.I., G.A. și Z.G., precum și din declarațiile inculpate B.M.V.
5. Inculpatul D.D.V. a pretins și a primit de la martorul G.A., în perioada octombrie 1995 - iulie 1996, suma de 1.310 dolari S.U.A. și 11.500 mărci germane pentru a-i livra produse petroliere.
Martorul G.A. este asociat al SC G. SRL cu sediul în orașul Aiud, jud. Hunedoara, care are în obiectul său de activitate comercializarea produselor petroliere.
Având un împrumut la B.D.F., prietenul său, martorul I.G.I. i-a preluat 2 % din acțiunile societății în vara anului 1995.
Pentru a se putea aproviziona cu produse petroliere în cantitățile necesare și în condițiile plății la un termen de 10 zile după livrare, martorul I.G.I. i-a propus să îl prezinte inculpatului D.D.V. Martorul I.G.I. l-a informat încă de la început că livrarea produselor petroliere a realizat-o cu sprijinul inculpatului D.D.V. care i-a pretins sume de bani în valută sub formă de "cotă trimestrială".
în luna august 1995, cei doi martori s-au deplasat în municipiul Ploiești la biroul inculpatului D.D.V., unde a intrat mai întâi I.G.I., iar G.A. a așteptat în secretariat. Era una din zilele în care trebuia să-i dea inculpatului D.D.V. "cota trimestrială". După ce i-a dat plicul cu bani, martorul I.G.I. i-a spus că este însoțit de asociatul său, martorul G.A., pentru care îl roagă să îl ajute cu livrarea produselor petroliere, garantându-i că este o persoană "serioasă" și va respecta condițiile știute.
Cu ajutorul inculpatului, l-a prezentat martorului G.A. și după discuțiile purtate, inculpatul D.D.V. a afirmat că o să-i livreze produse și pe viitor este posibil să încheie un contract de asociere. A precizat totodată că, dacă nu va respecta "condițiile" îl va "rade". Martorul G.A. a înțeles că trebuie să plătească și el o "cotă trimestrială" ca și martorul I.G.I. pentru a primi produse petroliere.
Pe la începutul lunii octombrie 1995, împreună cu martorul I.G.I., martorul G.A. s-a deplasat din nou la sediul SC P. SA Ploiești. A intrat mai întâi martorul I.G.I. care i-a dat plicul cu bani, după care i-a spus că este cu asociatul său afară în secretariat. A ieșit, după care a intrat martorul G.A., care tot într-un plic i-a dat suma de 1.310 dolari S.U.A. Inculpatul D.D.V. a notat pe plicuri și într-o agendă numele persoanelor de la care a primit banii. în afara acestei sume, martorul G.A. i-a mai dat inculpatului suma de 3.500 mărci germane în zilele de 10 sau 11 ianuarie 1996.
Din actele dosarului a rezultat că pentru a-l determina pe martor să-i dea o sumă mai mare, în perioada 20 decembrie 1995 - 10 ianuarie 1996, din dispoziția inculpatului D.D.V. nu i-a mai fost livrată nici o cantitate de produse petroliere. Ca urmare, în zilele de 10 aprilie și 10 iulie 1996, așa cum a fost înțelegerea inițială cu inculpatul D.D.V., G.A. i-a dat sume de bani în valută mai mari, respectiv câte 4.000 mărci germane. în total martorul i-a dat suma de 1310 dolari S.U.A. și 11.500 mărci germane.
în cazul SC G. SRL Aiud, pentru a-l determina pe martorul G.A. să-i plătească sumele de bani pretinse, spre sfârșitul fiecărui trimestru îi erau diminuate sau chiar sistate livrările de produse petroliere din dispoziția inculpatului D.D.V.
Martorul G.A. avea în luna iulie 1996 o datorie la SC P. SA Ploiești de 184.545.257 lei.
Inculpatul D.D.V. nu a recunoscut că pentru a livra produse petroliere la SC G. SRL Aiud, i-a pretins și a primit de la martorul G.A. sumele de bani menționate, însă s-a reținut că vinovăția sa a rezultat din declarațiile martorilor G.A., I.G.I., Z.G. și a inculpatei B.M.V.
6. Inculpatul D.D.V. a pretins și a primit de la martorul Z.G. sume de bani în valută și în lei pentru a-l aproviziona cu produse petroliere.
Astfel, martorul Z.G. este asociat la SC O.P. SRL și SC H. SRL cu sediul în municipiul Deva, firme care au în obiectul de activitate comercializarea produselor petroliere.
La începutul anului 1995, prin intermediul martorului B.D. din București, prieten cu inculpatul D.D.V., care avea o firmă de intermediere a produselor petroliere, Z.G. l-a cunoscut pe acesta. Martorul B.D. l-a însoțit pe Z.G. la biroul inculpatului D.D.V. pe care l-a rugat să-l sprijine în aprovizionarea cu produse petroliere pe prietenul lui, iar inculpatul a fost de acord. în perioada ce a urmat, conform înțelegerii, i-au fost livrate produsele petroliere solicitate. în luna iunie 1995 Z.G. a fost anunțat la sediul firmei să se prezinte la SC P. SA Ploiești la inculpatul D.D.V., invitație căreia i-a dat curs.
La întâlnirea la care a fost convocat, inculpatul D.D.V. i-a spus martorului "vrei să mai iei marfă de la P.? Dacă vrei, să te gândești la o sumă de bani pe care să mi-o dai trimestrial". Martorul Z.G. l-a întrebat care trebuie să fie suma, iar acesta i-a răspuns să se gândească și peste o săptămână să revină, însă a precizat că nu trebuie să fie mai mică de 5.000 mărci germane pe trimestru. Martorul a revenit la biroul inculpatului după circa o săptămână și i-a spus că a decis asupra sumei de 5.000 mărci germane.
Inculpatul D.D.V. i-a cerut să se prezinte cu banii, în perioada 10 - 15 ale lunii, după încheierea trimestrului, iar martorul, din discuțiile purtate l-a întrebat și cu privire la faptul dacă poate trimite altă persoană cu banii atunci când el este în imposibilitate de a se deplasa. Inculpatul D.D.V. i-a cerut să-i aducă banii personal, chiar dacă va întârzia. în perioada următoare, martorul Z.G. i-a dat în birou inculpatului D.D.V., în condițiile stabilite de acesta, suma de 20.000 mărci germane, în patru rânduri, până în luna iunie 1996. în toată perioada ce a urmat discuției din luna iunie 1995, cele două firme la care era asociat martorul Z.G., au fost aprovizionate cu cantitățile de produse petroliere solicitate. Ca urmare a sumelor de bani primite de inculpatul D.D.V., acesta a dispus să i se livreze produse petroliere și fără achitarea în termen a contravalorii lor, astfel că în luna iulie 1996 avea o datorie la SC P. SA Ploiești în valoare totală de 2.075.894.089 lei.
Din conținutul probelor administrate în cauză a mai rezultat că după ce l-a cunoscut pe inculpatul D.D.V., martorul Z.G. a primit un telefon de la serviciul desfacere de la SC P. SA Ploiești prin care i s-a transmis că o să primească de la SC C. SA Ploiești o factură și din ordinul inculpatului D.D.V. trebuie să facă această plată.
Fără a comenta în vreun fel, deoarece știa că trebuie să accepte cererea făcută pentru a-i fi livrate produse petroliere, martorul a achitat la SC C. SA Ploiești suma înscrisă pe factură, de 1.039.714 lei, ce reprezenta contravaloarea unor note de plată pentru consumații făcute de inculpat împreună cu alte persoane la această societate.
Inculpatul D.D.V. nu a recunoscut săvârșirea faptelor descrise mai sus, iar cu privire la suma de 1.039.714 lei pe care a dispus să o plătească Z.G. la SC C. SA Ploiești a afirmat că a constituit sponsorizare pentru echipa de fotbal.
S-a reținut că vinovăția inculpatul a rezultat din declarațiile martorilor Z.G., B.D., I.G.I., G.A., din declarația inculpatei B.M.V. și din conținutul procesului-verbal de confruntare.
7. Inculpatul D.D.V. a pretins și a primit de la martorul C.E., în cursul anului 1996, în două rânduri suma de 5.000 mărci germane, pentru a-i livra produse petroliere.
Martorul C.E. este asociat al SC P.O.L. SRL cu sediul în comuna Sag, județul Timiș, ce are în obiectul de activitate și comercializarea produselor petroliere. Societatea dispune de 12 stații de desfacere a produselor petroliere. De aprovizionare se ocupa martorul P.B.
SC P. SA Ploiești a livrat produse petroliere (benzină, motorină, uleiuri) pe bază de contracte de către SC P.O.L. SRL. Prin lunile martie sau aprilie 1996, pe fondul crizei generale de produse petroliere, martorul C.E. s-a hotărât să ia legătură cu inculpatul D.D.V. și să-i ofere o sumă de bani substanțială pentru a-i livra produsele necesare.
în acest scop, martorul C.E. s-a deplasat în Ploiești și apoi a luat legătura cu inculpatul D.D.V. în biroul acestuia de la societate. în discuția purtată, martorul i-a spus că nu se descurcă în aprovizionarea cu produse petroliere și i-a propus să-i ofere un "comision", calculat pe kilogramul de benzină și motorină pe care îl va livra la societate în împrejurarea în care îl va ajuta. Martorul l-a întrebat dacă apreciază la ce sumă se situează acest comision, iar inculpatul D.D.V. a lăsat la aprecierea lui, împrejurare în care C.E. i-a oferit suma de 2 lei pe kilogramul de benzină și motorină livrate, sumă cu care a fost de acord. Cu această ocazie martorul i-a dat în avans inculpatului suma de 3.000 mărci germane într-un plic, pe care acesta l-a primit.
Din declarația martorului C.E. a mai rezultat că a oferit suma de bani inculpatului și pentru faptul că "din cauza proastei aprovizionări, să nu sisteze complet livrările".
în perioada următoare, de la rafinăriile către SC P.O.L. SRL Timișoara au fost livrate produse petroliere.
Prin luna iunie 1996, martorul C.E. a cerut de la firmă situația livrărilor de produse petroliere de la SC P. SA Ploiești și a calculat ce sumă de bani mai trebuie să-i dea, conform înțelegerii, inculpatului D.D.V. Apoi a luat legătura telefonic, la data de 21 iunie 1996, cu inculpatul D.D.V. (convorbirea telefonică a fost interceptată conform mandatului 00489 din 22 mai emis de Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție), după care s-a deplasat la biroul acestuia și i-a dat suma de 2.000 mărci germane. Suma de bani a fost primită și martorului i-au fost trimise cantitățile de produse petroliere solicitate, acceptându-se întârzierile la plată.
La data de 25 iulie 1996, SC P.O.L. SRL avea o datorie în valoare de 65.802.164 lei.
Inculpatul D.D.V. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă vinovăția sa a rezultat în schimb, din declarațiile martorilor C.E. și C.M., din declarația inculpatei B.M.V. și procesul-verbal de confruntare.
Deoarece toate faptele prezentate mai sus și săvârșite de inculpatul D.D.V., de a fi primit în mai multe rânduri diverse sume de bani, de la inculpații G.V.A., G.M.D. și de la martorii H.M., I.G.I., G.A., Z.G. și C.E., cu scopul de a li se livra acestora produse petroliere, au fost comise în baza unei rezoluții infracționale unice, s-a constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza acestui text de lege inculpatul D.D.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64,art. 65 C. pen.
B. Până în anul 1993, când a fost numit în calitate de director general la SC P. SA Ploiești, inculpatul D.D.V. a lucrat la aceeași societate în calitate de director tehnic, având în atribuțiile de serviciu repartizarea și executarea lucrărilor din cadrul societății.
Martorul Z.Șt. este administrator unic al SC C. SRL cu sediul în municipiul Ploiești înființată în anul 1993, care are ca obiect de activitate prestări servicii și construcții. După prezentarea mai multor oferte, a fost acceptat să execute lucrări pentru SC P. SA Ploiești. După terminarea primei comenzi, martorului nu i-au mai fost repartizate lucrări și în această situație, cu ocazie unei vizite făcute prin șantier de inculpatul D.D.V., Z.Șt. l-a rugat pe inculpat să-i mai repartizeze lucrări. După ce s-au plimbat împreună, inculpatul D.D.V. i-a spus martorului că trebuie să "cotizeze" și el. Z.Șt. a înțeles că trebuie să-i dea bani, motiv pentru care la scurt timp, când inculpatul D.D.V. a mai venit prin șantier, martorul i-a dat într-un plic suma de 300.000 lei. Astfel, începând cu luna martie 1994 și până în luna iunie 1996, i-a dat în mai multe rânduri câte 300.000 lei, sume ce totalizează 8.400.000 lei.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, pe la sfârșitul anului 1994, întâlnindu-se pe holul de la sediul administrativ cu inculpatul D.D.V. i-a dat o factură de 280.000 lei, emisă de SC C. SRL către societatea sa și i-a spus să o achite. Z.Șt. n-a primit nici o explicație însă, cunoscând că și alte societăți au plătit, a achitat în contul SC C. SA Ploiești suma de 280.000 lei. Martorul a mai declarat că nu a participat la nici o masă organizată de această societate la restaurant, însă a acceptat să facă plata, pentru a nu avea repercusiuni cu privire la repartizarea de noi lucrări.
Inculpatul D.D.V. în declarațiile date a negat că a pretins și a primit de la martorul Z.Șt. sume de bani pentru a-i repartiza lucrări. A negat, de asemenea, că i-a pretins să achite o factură emisă de SC C. SA Ploiești către societatea sa.
S-a reținut că vinovăția inculpatului D.D.V. a rezultat din declarația martorului Z.Șt., procesul-verbal de confruntare între martor și inculpat, declarațiile martorilor C.D. și C.I., din declarațiile martorelor G.L. și C.A., precum și din conținutul dispoziției de plată prin care a fost achitată suma de 280.000 lei în contul SC C. SA Ploiești.
Martorul O.N. este asociat în cadrul SC P. SRL cu sediul în municipiul Ploiești, înființată în anul 1992, ce are ca obiect de activitate printre altele și executarea lucrărilor de construcții montaj, instalații petrochimice și de rafinărie.
Inculpatul D.D.V., în anul 1992, lucra în calitate de director mecano-energetic. în cursul acestui an, în timp ce martorul executa o lucrare de înlocuire cicloane regenerator la instalația de cracare catalitică, a fost chemat la birou de inculpatul D.D.V., care i-a spus să se "simtă" pentru faptul că execută lucrări în cadrul SC P. SA Ploiești. Ca urmare a discuției purtate, în zile următoare, O.N. i-a dat inculpatului suma de 150.000 lei.
La începutul anului 1994, martorul O.N. a primit mai multe comenzi de la societate, motiv pentru care i-a dat inculpatului D.D.V. suma totală de 1.800.000 lei (a apreciat circa 100.000 lei de fiecare lucrare). Următoarele sume de bani pe care martorul i le-a dat inculpatului au fost: suma de 3.000.000 lei pentru lucrări repartizate la rezervoarele de 5.000 mărci germane și 10.000 mărci germane în anul 1995. De asemenea, în luna august 1995, i-a mai dat suma de 10.000.000 lei pentru lucrările de revizie a instalațiilor, iar în cursul anului 1996 i-a mai dat 10.000.000 lei pentru lucrările de repartiție și înlocuire a conductelor.
Martorul a fost nevoit să-i dea în total inculpatului suma de 24.950.000 lei.
Din cercetările efectuate a rezultat că, în toamna anului 1993, inculpatul D.D.V. l-a chemat pe martorul O.N. și i-a cerut să-i monteze un gard la un teren proprietatea sa, situat în orașul Breaza. Martorul nu l-a putut refuza datorită rolului pe care îl avea în repartizarea lucrărilor, motiv pentru care a luat panourile de gard executate la SC C. SRL Ploiești, care a fost condusă de P.N. și le-a transportat la terenul proprietatea inculpatului, situat în orașul Breaza, iar cu muncitorii din cadrul societății lui, le-a montat.
între inculpat și martor nu a existat nici o înțelegere cu privire la plată, nu a fost încheiat nici un act și nici până în prezent la SC P. SRL Ploiești nu a fost achitată nici o sumă de bani pentru montarea gardului.
în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică, care a concluzionat că valoarea manoperei necesare pentru montarea panourilor de gard și a stâlpilor, era în anul 1993 de 444.263 lei, iar în prezent este de 1.353.113.000 lei.
Martorul S.V. este asociat unic la SC T. SRL cu sediul în municipiul Ploiești, ce are ca obiect de activitate executarea lucrărilor de montaj, reparații și confecții metalice. Societatea a executat astfel de lucrări în incinta SC P. SA Ploiești din anul 1991.
în luna aprilie 1992, martorul a fost chemat la birou de inculpatul D.D.V., care îndeplinea atunci funcția de director mecano-energetic. Acesta i-a spus că are un autoturism marca Buz-Wolsvagen adusă de o rudă din Germania și i-a cerut martorului să-l cumpere cu prețul de 2.300.000 lei.
Martorul S.V. a văzut autoturismul și, deși și-a dat seama că prețul este mai mare decât valoarea reală a autovehiculului era obligat de inculpat să-l cumpere, a acceptat. Martorul a declarat că valoarea autoturismului era de circa 700.000 lei la acea dată, însă a acceptat să-i dea suma de bani pretinsă, dându-și seama că "era un test în a mă determina să-i dau ceva pentru a mă menține pe platforma lor".
Suma de bani martorul i-a dat-o personal inculpatului, iar actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit cu numitul H.S., în act fiind trecută suma de 1.500.000 lei. După ce a primit suma de bani de la martor, inculpatul D.D.V. i-a spus că rămân prieteni, iar în perioada ce a urmat nu i-a făcut greutăți, repartizându-i lucrări.
în vara anului 1992, martorul S.V. a fost chemat din nou la birou de inculpat, care i-a oferit pentru vânzare un autoturism marca Audi 80 la prețul de 1.500.000 lei. Martorul S.V. și de această dată a acceptat să cumpere autoturismul tot pentru faptul că nu-l putea refuza, cunoscând că trebuie să-i dea suma de bani pretinsă în vederea obținerii de lucrări pe platforma industrială. Din declarațiile martorului a mai rezultat că autoturismul era într-o stare tehnică foarte degradantă și valora în realitate circa 500.000 lei.
Diferența de 1.000.000 lei S.V. a acceptat să i-o dea realizând faptul că reprezintă suma pretinsă indirect pentru a fi acceptat cu lucrări pe platforma industrială. Suma de bani martorul i-a dat-o inculpatului în birou, iar actele le-a încheiat cu un subaltern al acestuia, martorul D.C.
în primăvara anului 1993, martorul S.V. a fost chemat insistent (2 sau 3 zile la rând) să se prezinte la biroul inculpatului D.D.V. în discuția purtată i-a reproșat că îl ignoră și că uită că el este directorul societății. Cu această ocazie i-a spus că are de vânzare o mașină de teren tip Nissan cu un preț de 16.000 mărci germane.
Martorul S.V. a refuzat inițial să-l cumpere, motivând că prețul este prea mare, însă inculpatul a exercitat presiuni asupra acestuia să cumpere autoturismul la prețul pretins, amenințându-l că altfel îl va da afară de pe platformă.
I-a mai spus, de asemenea, că acceptă să îi dea banii în rate după ritmul schimbului valutar.
Deși martorul S.V. a evaluat autoturismul la circa 7.000 mărci germane a acceptat să-i dea inculpatului suma de 17.000 mărci germane "în vederea acceptării ca beneficiar". Banii i-au fost dați inculpatului, iar actele au fost încheiate cu martorul C.I. șeful de cabinet, fost subaltern al său, deși prețul achitat a fost de 17.000 mărci germane, în act a fost trecut prețul de vânzare de 4.000.000 lei.
în luna decembrie 1993, martorul S.V. a fost chemat din nou la birou de inculpat, care i-a cerut să-i dea suma de 1.000 mărci germane, spunându-i că îi trebuie să plece în Germania de sărbători. Martorul i-a explicat că nu are suma de bani în valută solicitată și i-a oferit 2.000.000 lei, pe care inculpatul D.D.V. cu greu i-a acceptat.
în perioada ce a urmat, martorul S.V. nu a mai fost chemat de inculpat și nu i-au fost pretinse sume de bani.
Martorul V.N. este asociat unic la SC I.M. SRL cu sediul în municipiul Ploiești, înființată în anul 1991. înainte de a înființa societatea, martorul V.N. a stat de vorbă cu inculpatul D.D.V., care era director tehnic, dar și director mecanic al instalației piroliză și l-a întrebat dacă în cadrul societății pe care intenționa să o înființeze poate executa lucrări pentru SC P. SA Ploiești. Deoarece inculpatul a fost de acord, martorul și-a înființat societatea și s-a instalat cu șantierul în incinta rafinăriei, fiindu-i repartizate lucrări.
în luna decembrie 1995, martorul a fost invitat la birou de inculpatul D.D.V. și au discutat despre dezvoltarea societății acestuia, după care inculpatul i-a spus că "trebuie să trăim și noi", astfel că martorul a înțeles că pentru a lucra în continuare trebuie să îi dea bani. Totodată, s-a gândit și la faptul că s-ar putea să întâmpine pe viitor greutăți în repartizarea lucrărilor, recepționarea acestora și chiar la plată.
După circa 2 săptămâni martorul V.N. a mers la biroul inculpatului și într-un plic i-a dat suma de 1.000 dolari S.U.A. pe care a pus-o în geanta pe care acesta o avea pe birou, fără a discuta nimic în legătură cu suma oferită.
Prin luna iunie 1996, martorul V.N. a mers la domiciliul inculpatului și, având discuția purtată cu el în luna decembrie 1995, i-a mai dat într-un plic încă 1.000 dolari S.U.A.
în total, martorul V.N. i-a dat inculpatului suma de 2.000 dolari S.U.A., deoarece inculpatul D.D.V. i-a pretins bani pentru a nu-l scoate cu șantierul și lucrările din cadrul rafinăriei.
Datorită modului în care a răspuns la cererea inculpatului, martorul a primit permanent lucrări în cadrul SC P. SA Ploiești.
S-a reținut că fapta inculpatului D.D.V. de a pretinde și a primi de la cei 4 martori sume de bani pentru a le repartiza lucrări constituie infracțiunea de luare de mită.
C. Martorul B.V. a fost și este reprezentantul SC I.B. SA cu sediul în jud. Prahova. Pentru a-și dezvolta activitatea comercială a luat hotărârea de a cunoaște și corupe o serie întreagă de reprezentanți de la unele societăți cu capital preponderent de stat, ceea ce a și realizat, iar pentru unele produse cum ar fi țigla și țeava, a obținut chiar și o exclusivitate pentru comercializare.
Astfel, martorul B.V. a cunoscut pe unii reprezentanți de la combinatele siderurgice din Hunedoara și Reșița, care produceau țigla ce prin intermediul lui era furnizată către SC S. Zalău de la care lua țeava, pe care prin societatea lui o livra direct rafinăriilor și altor societăți din țară.
în acest scop, a promis și asigurat în același timp, prin posibilitățile proprii, aprovizionarea cu cantitățile de păcură necesare combinatelor siderurgice Hunedoara și Reșița și SC S. SA Zalău. Conducerile acestor unități au acceptat propunerea martorului B.V., deoarece păcura era un produs dirijat și deficitar și nu se putea obține decât din repartiții, care în fapt nu erau distribuite judicios.
Promisiunile și asigurările date de martorul B.V. au avut ca punct de plecare relațiile pe care deja le realizase cu inculpatul D.D.V., manager general la SC P. SA Ploiești, care la rândul lui avea relații în cadrul SC R. SA București, la Ministerul Industriilor și la SC A. SA Pitești.
Activitatea comercială a martorului B.V. s-a desfășurat în perioada 1994 - iulie 1996, în conformitate cu planul conceput de el, cu sprijinul efectiv al inculpatului D.D.V., care îi obținea repartițiile de păcură și îi asigura livrările de la societatea comercială pe care a condus-o, dar mai ales de la SC A. Pitești, unde intervenea direct la conducere, respectiv la martorii C.I., director tehnic și M.G., director economic.
în mod practic, activitatea de ridicare a repartițiilor predate către unitățile care furnizau păcura, cât și de urmărire a livrării efective se ocupau martorii G.G., I.H. (angajați ai SC I.B. SA, iar ultimul, cumnat al inculpatului D.D.V.) și inculpata B.M.V.
Martorul B.V., în realizarea acelorași operațiuni comerciale și ca urmare a relațiilor comerciale cu inculpatul D.D.V., livra către SC P. SA Ploiești întreaga cantitate de țeavă necesară, primind în schimb produse petroliere deficitare și ușor vandabile pe piața internă.
întreaga activitate desfășurată de inculpatul D.D.V. și descrisă mai sus a avut ca scop final obținerea unor avantaje materiale de la martorul B.V.
Astfel, în ziua de 6 iunie 1996, inculpatul D.D.V. de la domiciliul său i-a dat telefon martorului B.V., căruia i-a cerut suma de 63 milioane lei pentru serviciile făcute, cu motivarea că a împrumutat această sumă de la martorul G.L. și în consecință, trebuie să se prezinte la hotelul L. din municipiul București pentru a-i înmâna banii creditorului lui.
Martorul B.V. a acceptat cererea făcută de inculpatul D.D.V. și cu toate că suma era foarte importantă, nu a protestat în nici un fel și nu și-a permis să nu o predea, deoarece întreaga activitate expusă se desfășura numai prin susținerea directă de către inculpat.
De la același martor, inculpatul D.D.V. a mai primit, în mai multe rânduri, în aceeași perioadă (1994 - iulie 1996) sume de bani în valută, echivalentul a 100.000.000 lei.
Valuta respectivă inculpatul a primit-o în diferite locuri, în mod deosebit la cazinouri, unde practica jocuri de noroc. De altfel, martorul B.V. se întâlnea foarte frecvent cu inculpatul la domiciliile amândurora și chiar au plecat împreună în excursii în străinătate.
Martorul B.V. a motivat darea sumelor de bani în valută foarte mari pe aceleași împrejurări descrise mai sus și cu referire specială că inculpatul trebuie să intervină la conducerile SC R. și SC A. SA Pitești, precizând că chiar numele unora dintre ei, martorii C.I. și M.G., pentru eliberarea repartițiilor de păcură și livrarea lor.
S-a reținut că faptele astfel cum au fost descrise mai sus, săvârșite de inculpatul D.D.V., care în calitate de manager la SC P. SA Ploiești a pretins și a primit suma de 63.000.000 lei de la martorul B.V., pentru a fi de acord ca firma acestuia să cumpere țeavă și în schimb, să-i livreze produse petroliere, precum și primirea sumei de 100.000.000 lei, pentru ca, prin influențele ce le avea la conducerile SC R. Sa București și SC A. SA Pitești, să obțină repartițiile pentru păcura ce urma a fi livrată combinatelor siderurgice, constituie infracțiunea de luare de mită și trafic de influență.
D. Martorul V.M. este asociat al firmei SC R.B.G. SRL cu sediul în municipiul Deva, ce are ca obiect de activitate desfacerea produselor petroliere. Printre rafinăriile de la care s-a aprovizionat a fost și SC P. SA Ploiești. Auzind că inculpatul D.D.V. primește sume de bani în lei și valută de la societățile cărora le livrează produse petroliere, în dorința de a i se asigura o livrare ritmică a produselor, martorul s-a hotărât să-i ofere și el bani acestuia.
Astfel, în luna august 1995, martorul V.M. s-a deplasat la biroul inculpatului și în discuțiile purtate i-a sugerat că vrea să-i ofere o sumă de bani. Inculpatul D.D.V. nu a acceptat nici o discuție cu martorul pe această temă, motiv pentru care acesta i-a oferit o trusă marca Parker, compusă din pix și stilou, pe care inculpatul a primit-o.
Trusa a fost cumpărată de martorul R.H., angajat al firmei, cu suma de 300.000 lei.
Inculpatul D.D.V. a declarat că este posibil să fi primit în dar o astfel de trusă de la martorul V.M. însă, nu își mai amintește.
S-a reținut că declarația inculpatului se coroborează cu declarația martorului V.M., care a declarat că, nefiind de acord ca D.D.V. să primească de la el sume de bani i-a dat în dar, în biroul acestuia, trusa marca Parker în valoare de 300.000 lei. La rândul ei, declarația martorului V.M. se mai coroborează cu declarația martorului R.H., din care a rezultat că la cererea martorului V.M. i-a cumpărat trusa despre care acesta i-a spus că i-o va da inculpatului D.D.V.
S-a reținut că fapta inculpatului D.D.V., după ce a furnizat produse petroliere la SC R.B.G. SRL a primit de la martorul V.M. o trusă de pix-uri marca Parker în valoare de 300.000 lei, constituie infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de dispozițiile art. 256 alin. (1) C. pen.
în cursul anului 1993, inculpatul D.D.V. a luat legătura cu P.B.A., fost asociat la SC C. SRL Ploiești, care executa lucrări în incinta SC P. SA Ploiești și l-a rugat să-i execute un gard la terenul situat în orașul Breaza, proprietatea sa.
P.B.A. a acceptat propunerea, deoarece el funcționa în cadrul combinatului și executa lucrări pentru acesta.
P.B.A. nu a putut fi audiat pentru că este decedat.
S-a reținut că fapta inculpatului care a primit, în anul 1993, de la P.B.A. panouri de gard în valoare de 908.850 lei, constituie infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 121 alin. (1) și art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a mai reținut de instanța de fond că fapta inculpatului D.D.V. care, în calitate de manager general al SC P. SA Ploiești, a dispus prin încălcarea normelor metodologice, de a vinde pe credit unor firme cu capital privat sau de stat, produse petroliere în valoare de 80 miliarde lei, prin aceasta accentuând blocajul financiar al societății și, implicit provocând o tulburare însemnată bunului mers al acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în formă calificată prevăzută de art. 248 și art. 2481C. pen., raportat la art. 258 C. pen.
2. Inculpatul G.V.A. este asociat la SC R. SRL Petroșani, jud. Hunedoara. Din anul 1992 s-a aprovizionat cu produse petroliere de la SC P. SA Ploiești. A cunoscut-o mai întâi pe inculpata B.M.V. și apoi pe inculpatul D.D.V., după ce a fost numit în calitate de director general de către inculpatul D.D.V. a fost selecționat în rândul celor 22 societăți cu capital privat pe care le-a sprijinit în aprovizionarea cu produse petroliere și care au fost acceptate cu plata ulterioară la produsele livrate.
La începutul anului 1995, inculpatul D.D.V. l-a chemat pe inculpatul G.V.A. la sediul SC P. SA Ploiești. După ce au discutat în legătură cu situația economică a societății cu capital privat, D.D.V. a făcut afirmații în legătură cu veniturile mici pe care le realizează echipa managerială și l-a întrebat pe inculpatul G.V.A. cât poate da din beneficiile pe care le realizează din vânzarea produselor petroliere pe care i le livra. I-a propus că-i dea trimestrial suma de 10.000 mărci germane, însă inculpatul G.V.A. a acceptat să-i dea numai 5.000 mărci germane, motivând prin faptul că are de plătit împrumuturi bancare. I s-a cerut să-i aducă banii personal, în primele 10 zile din luna care urmează unui trimestru.
De la începutul anului 1995 și până în luna septembrie a aceluiași an, inculpatul G.V.A. i-a dat inculpatului D.D.V. în două rânduri câte 5.000 mărci germane.
Plecând în concediu în Germania, în luna august 1995, inculpatul D.D.V. a trecut pe la sediul SC R. SRL Petroșani și la plecare, G.V.A. i-a dat suma de 3.000 mărci germane. în perioada următoare inculpatul G.V.A. i-a mai dat inculpatului D.D.V. următoarele sume de bani: 5.000 mărci germane în luna octombrie 1995, 3.000 mărci germane în luna decembrie 1995, 5.000 mărci germane în luna ianuarie 1996 și suma de 2.000 mărci germane în luna iulie 1996.
în total, inculpatul G.V.A. i-a dat inculpatului D.D.V., în mai multe rânduri, suma totală de 38.000 mărci germane, pe care acesta i-a pretins-o pentru a-i livra produse petroliere și pentru a-i accepta plata cu întârziere.
în aceste împrejurări, la data de 25 iulie 1996, G.V.A. avea o datorie la SC P. SA Ploiești în valoare totală de 3.976.087 lei.
Inițial inculpatul G.V.A. a negat că inculpatul D.D.V., la începutul anului 1995, i-a pretins sume de bani în valută trimestrial pentru a-i livra produse petroliere în continuare și pentru a-i accepta întârzierile la plată.
Cu ocazia percheziției efectuate în torpedoul autoturismului inculpatului G.V.A., i-au fost găsite un plic, sigilat, un număr de 4 file intitulate "fișe de evidență personală" în care acesta consemnase sume de bani în lei și valută pe care le dăduse la diferite persoane, printre care și inculpatului D.D.V. Sumele de bani date acestuia erau înscrise cu mențiunea "cotă trimestrială" și totalizează 28.000 mărci germane.
Ulterior, G.V.A. a revenit asupra declarațiilor și a recunoscut săvârșirea infracțiunii, relatând împrejurările în care inculpatul D.D.V. i-a pretins sumele de bani și în care i le-a dat.
Acesta a declarat hotelurile din municipiul Ploiești la care se caza când venea în municipiul Ploiești. Au fost solicitate relații de la SC T. SA Ploiești și SC I. SA Ploiești pe care acesta le-a indicat și din conținutul adreselor trimise, a rezultat că la datele la care a înscris în "fișele de cont pentru operații diverse" că a dat sumele de bani inculpatului D.D.V., a fost în municipiul Ploiești singur sau împreună cu alte persoane care au fost audiate și au confirmat acest fapt.
Inculpatul G.V.A. a mai declarat că în unele situații există diferențe între ziua când a venit în municipiul Ploiești și i-a dat banii inculpatului în ziua consemnată în fișe, deoarece mențiunile le făcea la biroul său de la sediul societății, unde păstra fișele.
Din declarațiile inculpatului G.M.D., fratele inculpatului G.V.A., a rezultat că știa despre faptul că inculpatul D.D.V. i-a cerut acestuia sume de bani pe care acesta i le-a dat. A mai declarat că aprovizionându-se cu produse petroliere de la aceeași rafinărie, în mai multe rânduri au mers împreună la inculpatul D.D.V. și pe rând, intrând în biroul acestuia, "i-am dat sumele de bani pretinse". Același inculpat a confirmat că, în luna august 1995, plecând în concediu în Germania, inculpatul D.D.V. a trecut pe la sediile SC R.O. SRL Petroșani și SC G.O. Hațeg și la plecare i-au dat diferite suma de bani în valută.
Din declarațiile inculpatei B.M.V. a rezultat că societățile cu capital privat aparținând inculpaților G.V.A. și G.M.D., erau sprijinite preferențial în aprovizionarea cu produse petroliere și li s-au acceptat întârzieri mari de plată. Inculpata a declarat că inculpatul D.D.V. știa că G.V.A. făcea investiții cu banii rezultați din vânzarea produselor petroliere furnizate de SC P. SA Ploiești, în loc să-și plătească datoriile. De asemenea, inculpata B.M.V. a declarat că în multe rânduri, inculpatul D.D.V. a rugat-o să-l anunțe pe inculpatul G.V.A. să vină la el sau să-i dea telefon. Că mențiunile din "fișele de evidență personală" aparținând inculpatului G.V.A. sunt reale, rezultă și din declarațiile inculpatei B.M.V., care a recunoscut că a primit sumele de bani înscrise în fișe, precum și obiectele (aparatul de fotografiat Polaroid și casetele) ce au fost găsite cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul său.
Din declarația martorului M.M., reprezentantul SC R.O. SRL Petroșani la rafinărie, a rezultat că G.V.A. era în bune relații cu inculpatul D.D.V. și prin intermediul său, inculpata B.M.V., în mai multe rânduri l-a chemat pe G.V.A. la sediul SC P. SA Ploiești, la cererea fostului manager general.
Din declarațiile martorilor P.I., B.I. și I.V., angajați ai SC R. SRL Petroșani, a rezultat că inculpatul G.V.A. se ocupa de aprovizionarea cu produse petroliere de la SC P. SA Ploiești, de unde primeau în permanență cantitățile necesare.
S-a reținut că faptele inculpatului G.V.A. de a-i da inculpatului D.D.V., în perioada 1995 - iulie 1996, în mai multe rânduri, suma totală de 38.000 mărci germane, pe care acesta i-a pretins-o pentru a-i livra produse petroliere și pentru a-i accepta plata cu întârziere a mărfurilor furnizate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Având în vedere perioada când a fost săvârșită fapta s-a aplicat legea penală mai favorabilă, astfel că, în baza art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul G.V.A. (după schimbarea prenumelui se numește G.A.) a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
3. Inculpatul G.M.D. este asociat la SC G.O. SRL cu sediul în orașul Hațeg. Este fratele inculpatului G.V.A., prin intermediul căruia, în cursul anului 1994, l-a cunoscut pe inculpatul D.D.V. Acesta din urmă, a fost de acord să livreze produse petroliere la societatea condusă de G.M.D.
Pe la începutul anului 1995, inculpatul D.D.V. l-a chemat în biroul său pe coinculpat. în discuțiile purtate l-a întrebat cât vrea să-i dea pentru a-i mai livra produse petroliere în continuare și i-a spus să se gândească și să revină după aceea.
După circa 2-3 săptămâni, G.M.D. s-a deplasat la biroul inculpatului D.D.V. și într-un plic i-a dat suma de 2.000 mărci germane. în luna august 1995, plecând în excursie în Germania, inculpatul D.D.V. a trecut pe la societatea inculpatului G.M.D., iar la plecare i-a "sugerat" că trebuie să-i dea niște bani și acesta din urmă, într-un plic, i-a dat suma de 2.000 mărci germane. în primăvara anului 1995, inculpatul D.D.V. l-a chemat la sediul SC P. SA Ploiești pe inculpatul G.M.D. pentru a discuta în legătură cu datoriile pe care le avea la rafinărie. Și cu această ocazie inculpatul G.M.D. i-a dat inculpatului D.D.V. suma de 3.000 mărci germane.
Inculpatul G.M.D. i-a dat în total inculpatului D.D.V. suma de 8.000 mărci germane, care i-a fost pretinsă pentru a fi aprovizionat cu produse petroliere pe care să le plătească ulterior.
Fapta inculpatului G.M.D. de a-i da inculpatului D.D.V., în primăvara anului 1995 - august 1996, în mod repetat, suma de 8.000 mărci germane, pentru a-i livra produse petroliere în cantitățile necesare și pentru a-i accepta întârzieri la plata produselor furnizate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1). C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Având în vedere perioada săvârșirii acesteia, respectiv primăvara anului 1995 - august 1995, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. pen., cu referire la art. 121,art. 122 și art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal, față de inculpatul G.M.D.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații D.D.V. și G.A. (fost V.A.).
Parchetul a criticat sentința sub aspectul nelegalității cu referire la greșita aplicare a regulilor concursului de infracțiuni, greșita condamnare a inculpatului D.D.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2481C. pen., greșita calculare a cursului valutar aplicabil pentru sumele în valută ce urmează a fi confiscate de la inculpat și nerespectarea dispozițiilor art. 350 C. proc. pen.
Cu ocazia susținerii orale a apelului, parchetul a arătat că în cazul infracțiunii prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. (fapta expusă la pct. I D 1 rechizitoriu), pentru inculpatul D.D.V., respectiv a infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (fapta expusă la pct. III A din rechizitoriu), pentru inculpatul G.A. a intervenit prescripția răspunderii penale.
în ce-l privește pe inculpatul D.D.V. acesta a criticat hotărârea pronunțată în cauză sub mai multe aspecte, de procedură și de fond.
S-a susținut, astfel ,că s-au încălcat dispozițiile art. 177 alin. (5) C. proc. pen., privind citarea bolnavilor internați în spital, dispozițiile art. 292 C. proc. pen., cu referire la compunerea completului de judecată și la continuitatea acestuia, dispozițiile art. 302 C. proc. pen., privind obligația instanței de a se pronunța motivat asupra cererilor de probe, dispozițiile art. 385 alin. (1) și (2) C. proc. pen., privind limitele rejudecării, dispozițiile art. 356 și art. 357 C. proc. pen., referitoare la conținutul expunerii și dispozitivului.
în ce privește fondul cauzei, s-a susținut că instanța trebuia să-și exercite atribuțiile în mod activ, să analizeze existența elementelor constitutive ale infracțiunilor și să delibereze asupra existenței faptelor și vinovăției inculpatului. Astfel, s-a susținut că probatoriile administrate în cauză nu conduc la concluzia că inculpatul a pretins sau primit diferite sume de bani pentru a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
De asemenea, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență și nu este probată săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite.
în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, s-a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât faptele inculpatului nu au produs consecințele cerute de lege, respectiv tulburarea bunului mers al unității ori o pagubă patrimoniului acesteia.
în cazul inculpatului G.A., acesta a criticat sentința sub aspectul modului de îndeplinire a procedurii de citare la termenul la care s-a judecat cauza în fond, sub aspectul vinovăției, reținut în mod greșit de către instanță și în subsidiar s-a solicitat constatarea intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
Prin decizia penală nr. 639/ A din 31 august 2004, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații D.D.V. și G.A. (V.A.), împotriva sentinței penale nr. 144 din 30 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5512/2001.
A desființat în parte sentința și rejudecând în fond:
în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal împotriva inculpatului D.D.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. (fapta pct. I D 1 Rechizitoriu).
A înlăturat aplicarea art. 1 și 10 din Legea nr. 137/1997.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.D.V., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 248 C. pen., 2481 C. pen., raportat la art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 8 ani de închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și d) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta pct. III A Rechizitoriu).
A înlăturat aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A constatat prevenția pentru inculpatul G.A. de la 2 august 1996, la 28 august 1996.
A confiscat de la inculpatul D.D.V. sumele de bani enumerate în sentința apelată, urmând ca în cazul sumelor în valută să fie avut în vedere cursul de schimb B.N.R. (leu/mărci germane, leu/Euro) de la data punerii în executare a hotărârii.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut următoarele:
Cu privire la prima critică formulată de inculpații apelanți ce viza aspecte de procedură, s-a apreciat că este nefondată, judecata cauzei având loc în condiții de legalitate cu părțile legal citate și procedura îndeplinită.
Critica cu privire la încercarea dispozițiilor art. 292 C. proc. pen., nu a fost primită reținându-se în esență legalitatea constituirii completelor.
Nici cea de a treia critică cu privire la încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 302 C. proc. pen., nu a fost primită, reținându-se că instanța s-a pronunța asupra tuturor cererilor formulate de inculpat.
Critica cu privire la încălcarea de către instanța de rejudecare a limitelor impuse potrivit dispozițiilor art. 385 alin. (1) și (2) C. proc. pen., de către instanța de trimitere s-a apreciat a fi nefondată.
Stabilind o pedeapsă mai grea decât cea stabilită inițial de prima instanță de fond, întrucât parchetul a criticat, în motivele sale inclusiv soluția de achitare pentru una din infracțiuni, greșita schimbare a încadrării juridice aspecte de natură a imprima apelului parchetului un caracter defavorabil inculpatului.
S-a apreciat, ca nefondată, și critica ce viza încălcarea dispozițiilor art. 356 și art. 357 C. proc. pen., apreciindu-se că motivarea instanței de fond corespunde cerințelor textelor de lege mai sus citate.
Critica formulată de parchet cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., respectiv obligația instanței de a se pronunța cu privire la arestarea preventivă, a fost respinsă, reținându-se că, deși a dispus condamnarea inculpatului, luarea măsurii arestării trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art. 136,art. 14 și art. 148 C. proc. pen., că această măsură nu se confundă cu arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei, întrucât aceasta este specifică fazei de punere în executare a pedepsei la rămânerea definitivă a hotărârii.
Concluzionând, nedispunând arestarea, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de lege pentru aceasta.
în ceea ce privește critica formulată pe fond de către inculpații D.D.V. ce viza existența faptelor de corupție, s-a reținut de instanța de apel că aceasta este neîntemeiată, probatoriile care au dovedit vinovăția inculpatului fiind în principal declarațiile denunțătorilor, declarații pe care aceștia le-au păstrat chiar și atunci când au fost confruntați cu inculpatul în faza de urmărire penală, s-a mai reținut că împrejurarea că în faza de judecată o parte din aceștia și-au retractat declarațiile inițiale sau și-au modificat o parte din acestea, nu înlătură valoarea probatorie a primelor declarații.
Și în ce-l privește pe inculpatul G.A., s-a reținut că nu există nici un dubiu atât în ceea ce privește materialitatea remiterii sumelor de bani de către acesta către inculpatul D.D.V. cât și în ceea ce privește titlul cu care sumele au fost date.
S-a mai reținut de către instanța de apel că pentru două dintre infracțiunile săvârșite de inculpații D.D.V. și G.A., infracțiunea de primire de foloase necuvenite săvârșită de inculpatul D.D.V. în luna august 1995 (pct. I D 1 Rechizitoriu) și respectiv infracțiunea de dare de mită săvârșită de inculpatul G.A. în perioada 1995 - iulie 1996 (pct. III A Rechizitoriu) s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, dispunând în consecință încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Constatându-se că fapta imputată inculpatului care în calitate de manager general al SC P. SA a dispus prin încălcarea normelor metodologice elaborate în comun de F.P.S și Ministerul Industriilor, a se vinde pe credit unor firme cu capital privat ori de stat, produse petroliere în valoare de 82 miliarde lei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la urmarea imediată, respectiv, tulburarea bunului mers al unității, s-a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Motivului de recurs al parchetului privind confiscarea sumelor de bani s-a răspuns prin precizarea că în cazul sumelor în valută urmează a se avea în vedere cursul de schimb B.N.R. la data punerii în executare a hotărârii.
împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații D.D.V. și G.A.
Inculpatul D.D.V. a criticat hotărârea sub mai multe aspecte:
- greșita condamnare a inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor la care a fost condamnat, în special sub aspectul laturii obiective;
- greșita aplicare a legii referitoare la limitele rejudecării;
- eroarea gravă de fapt concretizată în discordanța dintre conținutul real al probelor și percepția instanțelor;
- greșita individualizare a pedepselor aplicate, în sensul că dacă se dădea mai multă eficiență datelor ce caracterizează persoana inculpatului, pedeapsa putea fi mult mai mică.
Inculpatul G.A. a solicitat achitarea, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen.
Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 3859pct. 12, 14, 171 _i 18 C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul inculpatului D.D.V. este fondat, iar al inculpatului G.A. este nefondat, pentru motive ce se vor arăta în continuare.
Luând în discuție motivele de recurs formulate de inculpații D.D.V. și G.A. prin care reiterează motivul invocat în apel ce vizează greșita condamnare, se constată că acesta este nefondat.
Dând sens dispozițiilor art. 3 C. proc. pen., privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de apel a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material probator administrat în cauză, și excluzând o ordine de preferință în ce privește valoarea probantă în raport de faza în care sunt administrate.
Fără a mai relua considerentele care conduc la concluzia vinovăției inculpaților, amplu enunțate de instanța de fond și apoi de instanța apel, Curtea reține că probele administrate în cauză conduc fără dubiu la concluzia vinovăției inculpaților.
Există o deplină concordanță între ce spune dosarul și ce spune instanța, probele reținându-se, așa cum s-a arătat mai sus, în raport de dispozițiile art. 62 și urm. C. proc. pen., cu privire la probe și mijloacele de probă nefiind îndeplinite condițiile caracteristice erorii grave de fapt ci dimpotrivă starea de fapt este corect oglindită în soluția adoptată.
Nici motivul ce vizează greșita aplicare a legii nu este fondat, dat fiind că într-unul din motivele de apel formulate de parchet se critică inclusiv soluția de achitare, de schimbare a încadrării, favorabile, aspecte ce imprimă apelului parchetului un caracter defavorabil inculpatului.
Recursul inculpatului D.D.V. este însă fondat, sub aspectul individualizării pedepsei.
Instanța de fond, la aplicarea pedepsei de 8 ani a invocat criteriile prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), enumerând în concret numai un criteriu referitor la persoana inculpatului, respectiv, că s-a sustras cercetării judecătorești.
Criteriile de individualizare arătate în dispozițiile mai sus citate, trebuie examinate în mod concret raportate la speță și apreciate pe baza unui complex de elemente, de date concrete specifice faptei comise în funcție de valoarea socială căreia i se aduce atingere, de împrejurările săvârșirii faptei și nu în ultimul rând de persoana inculpatului.
Raportând aceste criterii la speță se poate observa că ele puteau conduce instanțele la apreciere mai puțin severă a pedepsei.
Fără a minimaliza gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, dacă ne raportăm la dispozițiile privitoare la definirea pedepsei și scopului ei se poate aprecia că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și printr-o sancțiune mai ușoară.
Dacă la acestea se mai adaugă și vârsta inculpatului, și nu în ultimul rând starea precară de sănătate, stare care rezultă din numeroase acte medicale depuse la dosar, sunt tot atâtea elemente de natură să justifice reducerea pedepsei.
Recursul inculpatului a fost admis sub acest aspect, iar în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a casat decizia atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului D.D.V., recursul inculpatului G.A. a fost respins cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2950/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2943/2005. Penal → |
|---|
