ICCJ. Decizia nr. 2966/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2966/2005
Dosar nr. 2059/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 din 27 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petiţionarul P.N.
Pentru a pronunţa sentinţa de mai sus, instanţa de fond a reţinut că petentul se afla în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 111 din 7 iulie 1994 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1418 din 19 octombrie 1995 a Curţii Supreme de Justiţie pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria Popeşti Leordeni a rezultat că la adresa indicată de petent nu mai locuieşte nimeni, întrucât, mătuşa condamnatului a decedat în primăvara anului 2004, iar fratele locuieşte la o rudă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul solicitând admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 141 din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, criticându-le pentru greşita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că, dispoziţiile art. 453 lit. c), coroborate cu art. 455 C. proc. pen., prevăd posibilitatea întreruperii executării pedepsei şi când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familie.
În cauză, chiar dacă imobilul ce aparţine, prin moştenire, condamnatului, este degradat, această situaţie nu este de natura celor prevăzute în lege.
Din ancheta socială rezultă că mătuşa a decedat, iar fratele locuieşte la o rudă.
În atare situaţie, în mod corect, instanţele au concluzionat că nu sunt realizate cumulativ cerinţele legii pentru întreruperea executării pedepsei.
Pentru aceleaşi motive critica formulată în recurs este nefondată şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 141/ A din 28 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2960/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3004/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
