ICCJ. Decizia nr. 2952/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2952/2005
Dosar nr. 2040/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 112 din 1 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul B.C., în baza art. 208 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă arestarea preventivă de la 25 august 2004 la 1 februarie 2005 şi menţinută măsura privativă de libertate.
S-a dispus confiscarea specială a instalaţiei artizanale şi a 25 canistre din plastic.
Inculpatul a fost obligat la 5.742.523 lei, plus dobânda legală, către partea civilă SC C. SA şi la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 25 august 2004, în baza unei sesizări anonime potrivit căreia pe terenul intravilan din Bucureşti, str. Elocinţei, împrejmuit cu ziduri, două persoane sustrag produse petroliere din conducta SC P. SA, organul de poliţie s-a deplasat la locul indicat, constatând că cele sesizate se confirmă.
Astfel, cercetând zona, lucrătorii de poliţie au observat doi indivizi, printre care avea bustul dezbrăcat, care cu ajutorul unui furtun umpleau bidoane din plastic.
În momentul în care au văzut lucrătorii de poliţie cei doi indivizi au fugit în direcţii diferite.
Cu ajutorul martorei R.M.F., poliţiştii l-au descoperit pe individul dezbrăcat într-o cabană din apropiere, ascuns sub un pat, identificându-l în persoana inculpatului B.C. Tot cu acea ocazie s-a constatat că pantalonii din trening şi adidaşii tip sport ai inculpatului sunt îmbibaţi cu produs petrolier, în locul din terenul intravilan din care au fugit cei doi indivizi au fost găsite 5 canistre din plastic de câte 30 litri, pline cu produs petrolier şi la distanţă de 8 m, alte 20 bidoane goale, unul având în poziţie de scurgere un furtun legat la o instalaţie artizanală.
În sol, la o adâncime de circa 1 m, în conducta SC P. SA a fost găsită montată instalaţia artizanală.
Fapta, astfel reţinută, a fost calificată juridic ca susţinând conţinutul infracţiunii de furt calificat de produse petroliere, în încadrarea juridică sus-arătată.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând, pe de o parte, să se constate că este nevinovat iar, pe de altă parte, schimbarea încadrării juridice în tentativă la furt şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 189 din 17 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat, constatând că vinovăţia inculpatului este temeinic stabilită, iar încadrarea juridică legală.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat-o pentru greşita încadrare juridică, susţinând că fata săvârşită constituie tentativă la furt calificat, precum şi sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Verificând hotărârea atacată pe baza, materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, susţinut oral şi în scris prin invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Fapta şi vinovăţia inculpatului B.C. aşa cum au fost reţinute în cauză, sunt temeinic dovedite prin mijloacele de probă administrate.
Procesul verbal de constatare a infracţiunii, de urmărire a infractorilor şi de identificare a inculpatului, în care s-au consemnat şi datele referitoare la corpurile delicte şi modalitatea faptică de realizare a sustragerii de produse petroliere se coroborează cu declaraţia martorei R.M.F., care a indicat cabana în care s-a ascuns inculpatul şi unde acesta a şi fost găsit sub un pat, cu concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică al Institutului de Criminalistică din I.S.P.R., potrivit cărora obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului prezintă urme de produs petrolier de tip motorină şi, în parte, cu însăşi declaraţiile inculpatului, care nu neagă prezenţa sa la locul faptei ci o motivează prin aceea că a încercat să sustragă bidoanele cu motorină care au fost abandonate anterior de alţi indivizi.
Apărarea, astfel construită de inculpat a fost justificat înlăturată de instanţe, necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă.
Încadrarea juridică este, de asemenea, corectă.
Prin transferarea din conducta SC P. SA a 100 litri motorină în cele patru bidoane inculpatul şi-a apropriat produsul petrolier, scoţându-l de sub puterea de dispoziţie al proprietarului şi acest moment coincide cu cel al consumării infracţiunii, astfel încât critica privind greşita încadrare juridică nu este întemeiată.
Pedeapsa aplicată este rezultatul unei judicioase analize a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa valorificând şi datele din referatul de evaluare al serviciului specializat de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi consemnările din cazierul judiciar, potrivit cărora inculpatul a mai fost condamnat de două ori pentru acelaşi gen de infracţiuni, fiind recidivist.
Astfel, cum a fost individualizată pedeapsa este necesară atât realizării funcţiilor acesteia, de constrângere şi reeducare, cât şi scopului prevenirii de noi infracţiuni.
Faţă de cele ce preced şi întrucât nu se constată, nici existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 25 august 2004 la 11 mai 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 189 din 17 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 august 2004 la 11 mai 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2945/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2953/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
