ICCJ. Decizia nr. 2975/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 21/ MF din 10 decembrie 2004, Tribunalul Argeș, l-a condamnat pe inculpatul P.L.M. la 20 ani închisoare, în baza dispozițiilor art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., precum și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complimentară.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza artr.350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de reținere și arestare preventivă, începând cu data de 29 martie 2004, la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, precum și 750.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. Argeș.
A mai fost obligat inculpatul la plata a 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței că, în ziua de 22 martie 2004, după ce a ademenit-o pe minora M.I. să se deplaseze într-un loc ferit a întreținut cu aceasta raport sexual, prin violență, fără voința ei.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cerând desființarea ei, iar pe fond schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., precum și redozarea pedepsei, în sensul coborârii ei sub limita minimă, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante.
Curtea de Apel Pitești, constatând întemeiate susținerile inculpatului în ce privește pedeapsa prea mare aplicată, a menținut încadrarea juridică a faptei dată la prima instanță, a constatat că dat fiind că în antecedente inculpatul a mai săvârșit o altă infracțiune pentru care a executat o pedeapsă cu închisoarea de un an nu poate beneficia de prevederile art. 74 C. pen., dar că se impune a se da eficiență circumstanțelor personale privind vârsta acestuia și atitudinea sa de-a lungul procesului reducând pedeapsa de 10 ani închisoare, limita minimă prevăzută de textul incriminator.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești care prin motivele scrise apreciază că față de gravitatea faptei săvârșită de inculpat, cu antecedente penale, prin amăgirea unei minore în vârstă de doar 13 ani, folosirea clară a violenței în scopul realizării raportului sexual pedeapsa aplicată de prima instanță a fost bine individualizată și că toate circumstanțele invocate privind fapta și făptuitorul nu justifică reducerea pedepsei de către Curtea de Apel Pitești.
Criticile au fost neîntemeiate și recursul a fost respins pentru considerentele ce urmează. Fapta a fost săvârșită în circumstanțele invocate prin motivele de recurs, circumstanțe reținute corect de către ambele instanțe de judecată respectiv fond și apel, singura deosebire este aprecierea asupra cuantumului pedepsei care este radical diferit. Ori, din moment ce toate circumstanțele invocate prin motivele de recurs drept temei al aplicării unei pedepse mai mari au fost cunoscute instanței de apel în mod just aceasta nu a făcut decât o reevaluare a pericolului social aplicată inculpatului, tânăr în vârstă de numai 21 de ani a pedepsei echivalentă cu minimul special prevăzut de art. 197 alin. (1) și (3). S-au înscris în limitele prevăzute astfel, de lege și a fost de natură a realiza rolul și scopul prevăzut de art. 52 C. pen., instanța a apreciat că nu s-a impus majorarea acesteia, iar recursul pentru considerentele ce preced a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2979/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2977/2005. Penal → |
|---|
